Ralph Waldo Emerson

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

03.10.2013

Adauga la favorite

741 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Ralph Waldo Emerson s-a nascut in Boston, ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lunga traditie pastorala. Cu timpul avea sa se distanteze de doctrinele apropiatilor sai, formulandu-si pentru prima data filozofia transcendentalista in eseul sau „Nature" („Natura").

Tatal lui Emerson, care si-a numit fiul "a rather dull scholar" („un elev cam greoi"), a murit in 1811, la mai putin de doua saptamani de la aniversarea de 8 ani a baiatului sau. Tanarul Emerson a fost trimis la Scoala Latina din Boston in 1812, pe cand avea doar noua ani. In luna octombrie a anului 1817 Emerson a fost admis la Harvard si numit presedintele bobocilor, o functie care ii asigura cazarea gratuita. Emerson a primit o bursa, si, pentru a-si completa salariul infim, a dat meditatii si a predat in timpul vacantei sale de iarna, in cadrul scolii unchiului sau Ripley din Waltham, Massachusetts.

Dupa ce Emerson a absolvit Harvard-ul in 1821, la varsta de optsprezece ani, si-a ajutat fratele la o scoala pentru domnisoare infiintata in casa mamei lor, asta dupa ce el isi infiintase propia scoala in Chelmsford; cand fratele sau a plecat la Gottingen pentru a studia divinitatea, Emerson s-a ocupat singur de scoala. In urmatorii ani, Emerson si-a castigat existenta ca director de scoala, urmand apoi cursurile Harvard Divinity School si devenind pastor unitarian in 1829. O disputa cu mai-marii Bisericii privind organizarea slujbelor si rugaciunilor publice a condus la demisia lui Emerson in 1832.

Prima lui sotie, Ellen Louisa Tucker, a murit de tuberculoza pe 19 februarie 1831, pe cand avea doar 19 ani. Desi a fost casatorit, multe surse indica faptul ca Emerson ar fi fost bisexual. In primii ani de la Harvard s-a simtit „strangely attracted" („in mod straniu atras") de un boboc numit Martin Gay, caruia i-a dedicat cateva poezii incarcate de tensiune sexuala. Un alt barbat de care Emerson s-a simtit atras a fost poetul american Walt Whitman. Indiferent de pornirile lui sexuale diverse, fapt ramane totusi ca Emerson va fi profund afectat de moartea sotiei lui: la un an de la moartea acesteia merge la cimitir si dezgroapa cadavrul Ellenei pentru a-l mai privi o data[1].

Ralph Waldo Emerson era ruda indepartata cu Charles Wesley Emerson, fondator a Emerson College. Amandoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obisnuit in familia Emerson. Stramosul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit in 1640 in Ipswich, Massachusetts si a fost progenitorul unor generatii de pastori si oameni invatati.

Emerson a facut un tur al Europei in 1832 si a scris mai apoi despre calatoriile sale in „English Traits" („Trasaturi englezesti"). In timpul calatoriei a avut ocazia sa cunoasca personal scriitori precum William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, John Stuart Mill sau Thomas Carlyle. Emerson a pastrat legatura cu Thomas Carlyle pana la moartea acestuia din urma, in 1881. A fost impresarul lui Carlyle in Statele Unite. Calatoriile sale l-au adus in Anglia, Franta, Italia si Orientul Mijlociu.

In 1835, Emerson a cumparat o casa in Cambridge and Concord Turnpike din Concord, Massachusetts, acum deschisa publicului ca si casa memoriala. In scurt timp a devenit unul dintre cetatenii de vaza ai orasului. Tot aici s-a casatorit cu Lydia Jackson, a doua sa sotie. El i se adresa „Lydian" si ea i se adresa „Mr. Emerson" („Domnule Emerson"). Copiii lor se numeau : Waldo, Ellen, Edith, si Edward Waldo Emerson. Ellen, prima fiica a fost numita dupa prima sotie a lui Emerson, la sugestia Lydiei.
In septembrie 1835, Emerson, impreuna cu alti intelectuali ce impartaseau aceeasi viziune, a fondat „Clubul Transcendental", care a servit drept centru operativ al miscarii, chiar daca revista sa „The Dial" nu a fost scoasa la tipar pana in iulie 1840. Emerson si-a publicat, fara sa-l semneze, primul sau eseu, „Natura", in septembrie 1836.

In 1838 a fost invitat la Harvard Divinity School pentru a tine un discurs absolventilor, care a ramas in istorie drept „Divinity School Address". Remarcile sale au reusit sa-i infurie pe reprezentantii institutiei de invatamant, ca si pe comunitatea protestanta, deoarece a negat divinitatea lui Iisus Hristos, considerandu-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmatii erau aproape inimaginabile. Din cauza lor, a fost acuzat de ateism si de otravire a mintii tinerilor. In ciuda mugetului starnit de critici, Emerson nu a declarat nimic in favoarea sa, lasandu-i pe altii sa il apere. A fost nevoie sa treaca treizeci de ani pana ca Emerson sa fie invitat din nou pentru a vorbi la Harvard, iar catre mijlocul anilor '80 din secolul al XIX-lea, ideile sale devenisera deja doctrina unitariana.

La inceputul anului 1842, baiatul cel mare al lui Emerson, Waldo, a murit de scarlatina. Emerson si-a exprimat durerea in doua din operele sale principale : poemul „Threnody" („Elegie") si eseul „Experience". In acelasi an, William James s-a nascut, iar Emerson a fost de acord sa-i devina nas.

Emerson si-a castigat existenta ca un conferentiar popular in New England si in zonele rurale din sud. In ocaziile in care Emerson nu a putut sustine conferinta, a fost suplinit de Frederick Douglass. Emerson a abordat o gama larga de subiecte, iar multe dintre eseurile sale au avut la baza conferintele sale.

Emerson s-a imprietenit cu Nathaniel Hawthorne si cu Henry David Thoreau, de multe ori plimbandu-se cu ei prin Concord. Emerson l-a incurajat pe Thoreau la inceputul carierei acestuia. Terenul pe care Thoreau si-a construit cabana de langa elesteul Walden ii apartinea lui Emerson. Pe timpul in care Thoreau a trait la Walden, Emerson i-a asigurat mancarea, in schimbul unor sarcini usoare. Dupa ce Thoreau a parasit Walden, a fost gazduit in casa lui Emerson, pe cand acesta era plecat intr-un tur conferentiar. Legatura stransa dintre cei doi s-a rupt dupa ce Emerson l-a sfatuit sa-si publice prima carte, „A Week on the Concord and Merrimack Rivers" si i l-a recomandat pe impresarul sau. Acesta l-a obligat pe Thoreau sa imparta in mod egal cu el costurile si pierderile publicarii. Cartea nu s-a bucurat de succes si Thoreau s-a vazut inglodat in datorii. Pana la urma, cei doi aveau sa se impace partial, cu toate ca Thoreau l-a acuzat pe Emerson ca a deviat de la filozofia sa initiala, in timp ce Emerson a inceput sa-l considere pe Thoreau un mizantrop. Apologia lui Thoreau realizata de Emerson s-a datorat probabil reputatiei proaste pe care Thoreau o avea in secolul al XIX-lea.

Emerson a capatat reputatia de scriitor greoi si abstract, care cu toate acestea atragea un numar mare de oameni la discursurile sale. La baza scrierilor sale erau observatiile notate de Emerson in jurnalele sale, pe care a inceput sa le completeze de cand era student la Harvard. Jurnalele cuprindeau si un index. Emerson se reintorcea la jurnalele sale, sursa sa de idei si experiente, alegand pasaje relevante, pe care le imbina si le inchega in conferintele sale concentrate. Pentru redactarea eseurilor si predicilor sale, isi reviza si slefuia conferintele.

Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea sa adanca, cu entuziasmul sau si cu respectul egalitar pentru audienti. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea sa-i atraga antipatia unui sector din populatie. A continut sa sustina in mod radical abolirea sclaviei, nepreocupandu-se pentru popularitatea sa. Datorita individualismului sau, a refuzat sa faca parte din vreo organizatie. A sustinut mereu ca nu vrea adepti, vrea doar sa-l redea pe om sie insusi, ca un individ autonom. Rugat, catre sfarsitul vietii, sa-si rezume activitatea, Emerson a declarat ca rolul principal al doctrinei sale ramane ocupat de „infinitatea omului intim".

Conform jurnalului sau, Emerson citea in 1845 din „Bhagavad Gita" si din cartea lui Henry Thomas Colebrooke „Eseuri despre Vede". Emerson a fost puternic influentat de Vede, si mare parte din scrierile sale lasa o umbra de nondualism. Unul din exemplele cele mai clare se regaseste in eseul sau, „The Over-soul" („Suprasufletul") :

„We live in succession, in division, in parts, in particles. Meantime within man is the soul of the whole; the wise silence; the universal beauty, to which every part and particle is equally related, the eternal ONE. And this deep power in which we exist and whose beatitude is all accessible to us, is not only self-sufficing and perfect in every hour, but the act of seeing and the thing seen, the seer and the spectacle, the subject and the object, are one. We see the world piece by piece, as the sun, the moon, the animal, the tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul".

„Traim in succesiune, in diviziune, in parti, in particule. In acelasi timp in om este sufletul intregului; tacerea inteleapta; frumusetea universala, cu care fiecare parte si fiecare particula este relationata, eternul UNU. Si aceasta putere profunda in care traim si a carei beatitudine ne este accesibila, nu este doar auto-suficienta si perfecta la orice ora, ci actul perceperii si obiectul perceput, spectatorul si spectacolul, subiectul si obiectul, sunt una. Noi vedem lumea bucata cu bucata, luna, soarele, animalul, copacul; dar intregul, din care acestea sunt parti stralucitoare, este sufletul."

Emerson a fost influentat inca de la inceputurile activitatii literare de eseurile scriitorului francez Montaigne. Din acele scrieri a preluat stilul conversational, subiectiv si pierderea credintei intr-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui Kant, dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealistilor transcendentalisti germani. Aceasta lectura l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobisnuite despre Dumnezeu si suflet.

Emerson este ingropat in cimitirul Sleepy Hollow, din Concord, Massachusetts.

Ralph Waldo Emerson

Semnaleaza o problema