Nascut in Bucuresti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia)si al Jeanei nascuta Vasilescu. A avut o sora, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat intre Tecuci si Bucuresti, in ultima instanta, stabilindu-se in capitala in 1914, si si-a achizitionat o casa pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), in apropiere de Piata Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit pana tarziu in adolescenta.
Dupa terminarea invatamantului primar la scoala de pe strada Mantuleasa,[2] Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noicasi Barbu Brezianu.
Devine interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism, si a scris piese scurte pe subiecte entomologice In ciuda tatalui sau care era ingrijorat de faptul ca-si pune in pericol vederea si asa slaba, Eliade citeste cu pasiune Unul dintre autorii preferati este Honore de Balzac. Eliade face cunostinta cu nuvelele lui Giovanni Papini si cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer
Interesul fata de cei doi scriitori l-a dus la invatarea limbilor italiana si engleza; in particular incepe sa studieze persana si ebraica Este interesat de filosofie si studiaza lucrarile lui Vasile Conta, Marcus Aurelius si Epictet, citeste lucrari de istorie si in special pe Nicolae Iorga si B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicata in 1921 Inamicul viermelui de matase[8] urmata de Cum am gasit piatra filosofala. Patru ani mai tarziu, Eliade incheie munca la volumul sau de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop
Mircea Eliade avea o serioasa formatie filozofica inca din Romania. Dupa o pubertate dificila de intens studiu solitar, incepand din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "sef al generatiei" sale. Inca de la varsta de 14 ani, incepuse sa scrie articole de entomologie, care tradeaza o surprinzatoare imaginatie, ceva mai tarziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat in 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informatii autobiografice interesante despre prima intalnire cu viitorul lui profesor de logica si metafizica, Nae Ionescu, care avea sa aiba o influenta decisiva asupra carierei sale. Recunoscand talentul si cunostintele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujba in redactia ziarului Cuvantul. Desi parerile posteritatii sunt impartite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
Dupa cultura italiana, filozofia indiana devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obtinand o bursa particulara, incepe sa studieze limba sanscrita si Yoga cu Surendranath Dasgupta, in Calcutta. Intors la Bucuresti (locuieste intre 1934-1940 in imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), isi da doctoratul in filozofie cu o dizertatie despre Yoga. In 1933 capata mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienta din India si pe date autobiografice. Intre 1932 si 1943 publica mai multe volume de proza literara, eseuri si lucrari stiintifice.
Incepand din 1957, Mircea Eliade se stabileste la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesita citare]. Reputatia sa creste cu fiecare an si cu fiecare noua lucrare aparuta, devine membru in institutii ilustre, primeste mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spatiu si timp sacru. Spatiul sacru este in conceptia lui Eliade centrul universului, pe cand timpul sacru este o repetitie a elementelor de la originea lumii, lumea considerata ca "orizontul" unui anume grup religios. In aceasta conceptie fiintele umane arhaice erau orientate in timp si spatiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar si in omul modern ar exista o dimensiune ascunsa, subconstienta, guvernata de prezenta secreta a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago ii poarta numele, ca dovada a vastei sale contributii la literatura specializata din acest domeniu. La catedra i-a urmat prof. Wendy Doniger In ultimii ani de viata, in ciuda serioaselor probleme de sanatate, Eliade a continuat sa lucreze editand cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunand contributii pentru ultimul volum de istoria credintelor si proiectand un compendiu al lucrarilor sale de istoria religiilor care sa apara sub forma unui mic dictionar. Mircea Eliade a murit la varsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi