Din aceeasi categorie
|
Mircea Eliade si redescoperirea sacrului / Partea 1/4 2.445 vizite - 2 comentarii adaugat de alecu |
||||||||||||||||||
|
Mircea Eliade - Istoria adevarata 1.504 vizite - 0 comentarii adaugat de margareta |
||||||||||||||||||
|
Mircea Eliade si redescoperirea sacrului / Partea 4/4 1.934 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Mircea Eliade si redescoperirea sacrului / Partea 2/4 1.916 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sidonia Dragusanu - Redescoperirea Sidonnie Dragusanu 1.643 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Andrei Plesu despre Mircea Dinescu / 2011 1.741 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Arghezi - Testament / Mircea Albulescu 1.604 vizite - 0 comentarii adaugat de barca |
||||||||||||||||||
|
Kierkegaard - O mare de credinta (BBC 1984) / Partea 1 2.430 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Kierkegaard - O mare de credinta (BBC 1984) / Partea 2 1.679 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
4/4.Interviu cu Andrei Plesu | Partea 4 | 1.516 vizite - 0 comentarii adaugat de grisa |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Mircea Eliade si redescoperirea sacrului / Partea 3/4
| Adaugat de zaharia | 09.09.2012 |  Adauga
la favorite |
2.156 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMircea Eliade - Redescoperirea sacrului - 1Top.ro - P. Barba-Neagra
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucuresti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de fictiune, filozof si profesor roman la Universitatea din Chicago. Filozof si istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetatean american in 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume stiintifice, opere literare si eseuri filozofice traduse in 18 limbi si a circa 1200 de articole si recenzii cu o tematica extrem de variata, foarte bine documentate. Opera completa a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fara a lua in calcul jurnalele sale intime si manuscrisele inedite.
Nascut in Bucuresti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia) si al Jeanei nascuta Vasilescu. A avut o sora, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat intre Tecuci si Bucuresti, in ultima instanta, stabilindu-se in capitala in 1914, si si-a achizitionat o casa pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), in apropiere de Piata Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit pana tarziu in adolescenta.
Dupa terminarea invatamantului primar la scoala de pe strada Mantuleasa,Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica si Barbu Brezianu.
Devine interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism,si a scris piese scurte pe subiecte entomologice.
In ciuda tatalui sau care era ingrijorat de faptul ca-si pune in pericol vederea si asa slaba, Eliade citeste cu pasiune. Unul dintre autorii preferati este Honore de Balzac.
Eliade face cunostinta cu nuvelele lui Giovanni Papini si cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul fata de cei doi scriitori l-a dus la invatarea limbilor italiana si engleza; in particular incepe sa studieze persana si ebraica.
Este interesat de filosofie si studiaza lucrarile lui Vasile Conta, Marcus Aurelius si Epictet, citeste lucrari de istorie si in special pe Nicolae Iorga si B.P Hasdeu.
Prima sa opera a fost publicata in 1921 Inamicul viermelui de matase urmata de Cum am gasit piatra filosofala.
Patru ani mai tarziu, Eliade incheie munca la volumul sau de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.
Eliade, ganditorul
Mircea Eliade avea o serioasa formatie filozofica inca din Romania. Dupa o pubertate dificila de intens studiu solitar, incepand din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "sef al generatiei" sale.
Inca de la varsta de 14 ani, incepuse sa scrie articole de entomologie, care tradeaza o surprinzatoare imaginatie, ceva mai tarziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat in 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informatii autobiografice interesante despre prima intalnire cu viitorul lui profesor de logica si metafizica, Nae Ionescu, care avea sa aiba o influenta decisiva asupra carierei sale. Recunoscand talentul si cunostintele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujba in redactia ziarului Cuvantul. Desi parerile posteritatii sunt impartite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
Influenta italiana
Dorind sa-si largeasca orizontul intelectual dincolo de cultura franceza, pe atunci dominanta in Romania, Eliade invata limba italiana si cu ocazia unor calatorii in Italia ii cunoaste personal pe Giovanni Papini si pe Vittorio Macchioro, care avea publicatii in domeniul istoriei religiilor. O indiscretie a tanarului Eliade, care publica un interviu luat lui Macchioro, mentionand unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplaceri
In 1929 isi ia licenta cu o teza despre filozofia italiana in timpul Renasterii.
India secreta
Dupa cultura italiana, filozofia indiana devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obtinand o bursa particulara, incepe sa studieze limba sanscrita si Yoga cu Surendranath Dasgupta, in Calcutta. Intors la Bucuresti (locuieste intre 1934-1940 in imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), isi da doctoratul in filozofie cu o dizertatie despre Yoga. In 1933 capata mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienta din India si pe date autobiografice. Intre 1932 si 1943 publica mai multe volume de proza literara, eseuri si lucrari stiintifice.
Despre romanul sau Maitreyi
Putine opere din literatura universala trateaza aceleasi fapte in viziunea, inerent diferita si chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, in acelasi timp, protagonistii lor.[9] Pentru romani, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generatii de-a randul o adevarata incantare. Demn de mentionat este faptul ca prototipul personajului principal al cartii a trait cu adevarat, pana in 1990, in tara Vedelor si a Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, si se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul sanscritolog roman Sergiu Al. George, la Calcutta, in 1972, a "declansat" scrierea unei noi carti: Dragostea nu moare.
Tulburatoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replica magistrala de la insasi eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976. Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul si in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor si simbolurilor. Coloana vertebrala a cartii de fata este insa relatarea cu autenticitate si cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartasite si destramarea ei.
Mircea si Amrita (din Dragostea nu moare), ca si Allan si Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte aparuta pana acum in limbile bengali, engleza, germana, spaniola si romana, nu are inca notorietatea planetara a romanului "Maitreyi" (1933). Ea insa inainteaza triumfal pe aceeasi cale a consacrarii universale
Anii de maturitate
Incepand din 1957, Mircea Eliade se stabileste la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesita citare]. Reputatia sa creste cu fiecare an si cu fiecare noua lucrare aparuta, devine membru in institutii ilustre, primeste mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spatiu si timp sacru. Spatiul sacru este in conceptia lui Eliade centrul universului, pe cand timpul sacru este o repetitie a elementelor de la originea lumii, lumea considerata ca "orizontul" unui anume grup religios. In aceasta conceptie fiintele umane arhaice erau orientate in timp si spatiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar si in omul modern ar exista o dimensiune ascunsa, subconstienta, guvernata de prezenta secreta a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago ii poarta numele, ca dovada a vastei sale contributii la literatura specializata din acest domeniu. La catedra i-a urmat prof. Wendy Doniger.[18] In ultimii ani de viata, in ciuda serioaselor probleme de sanatate, Eliade a continuat sa lucreze editand cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunand contributii pentru ultimul volum de istoria credintelor si proiectand un compendiu al lucrarilor sale de istoria religiilor care sa apara sub forma unui mic dictionar. Mircea Eliade a murit la varsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi
Documentaire sur l'ceuvre et la pensee de Mircea Eliade, realise en 1967.
Resume de l'INA :
Evocation de la pensee de Mircea ELIADE (1905-1986) a travers son ceuvre, avec des textes sur ses conceptions, dits par Pierre VANECK. - Interview de Mircea ELIADE sur le sens du sacre chez l'homme, sa decouverte des cultures primitives, sa passion pour les religions, la valeur sacramentaire dans tout acte chez l'etre humain, le sacre qui se trouve dans le rite, la pensee symbolique, la mythologie de l'homme. Il aborde ensuite la crise de l'homme moderne avec la desacralisation du cosmos, la pensee theologique occidentale derivee, il dit son optimisme malgre tout car il croit en une nouvelle generation de creativite culturelle. - Montage de photos retracant la biographie de Mircea ELIADE
Interviu cu Mircea Eliade sensul sacru la om, descoperirea culturii primitive, pasiunea pentru religie, valoarea sacramentala, in orice actiune in om, sacru este in ritul, credinta mitologia simbolica a omului.
Despre criza omului modern, cu profanarea cosmosului, teologic gindirea occidentala este deviata,in ciuda optimismul sau pentru ca el crede intr-o noua generatie de creativitate culturala.
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucuresti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de fictiune, filozof si profesor roman la Universitatea din Chicago. Filozof si istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetatean american in 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume stiintifice, opere literare si eseuri filozofice traduse in 18 limbi si a circa 1200 de articole si recenzii cu o tematica extrem de variata, foarte bine documentate. Opera completa a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fara a lua in calcul jurnalele sale intime si manuscrisele inedite.
Nascut in Bucuresti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia) si al Jeanei nascuta Vasilescu. A avut o sora, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat intre Tecuci si Bucuresti, in ultima instanta, stabilindu-se in capitala in 1914, si si-a achizitionat o casa pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), in apropiere de Piata Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit pana tarziu in adolescenta.
Dupa terminarea invatamantului primar la scoala de pe strada Mantuleasa,Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica si Barbu Brezianu.
Devine interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism,si a scris piese scurte pe subiecte entomologice.
In ciuda tatalui sau care era ingrijorat de faptul ca-si pune in pericol vederea si asa slaba, Eliade citeste cu pasiune. Unul dintre autorii preferati este Honore de Balzac.
Eliade face cunostinta cu nuvelele lui Giovanni Papini si cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul fata de cei doi scriitori l-a dus la invatarea limbilor italiana si engleza; in particular incepe sa studieze persana si ebraica.
Este interesat de filosofie si studiaza lucrarile lui Vasile Conta, Marcus Aurelius si Epictet, citeste lucrari de istorie si in special pe Nicolae Iorga si B.P Hasdeu.
Prima sa opera a fost publicata in 1921 Inamicul viermelui de matase urmata de Cum am gasit piatra filosofala.
Patru ani mai tarziu, Eliade incheie munca la volumul sau de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.
Eliade, ganditorul
Mircea Eliade avea o serioasa formatie filozofica inca din Romania. Dupa o pubertate dificila de intens studiu solitar, incepand din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "sef al generatiei" sale.
Inca de la varsta de 14 ani, incepuse sa scrie articole de entomologie, care tradeaza o surprinzatoare imaginatie, ceva mai tarziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat in 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informatii autobiografice interesante despre prima intalnire cu viitorul lui profesor de logica si metafizica, Nae Ionescu, care avea sa aiba o influenta decisiva asupra carierei sale. Recunoscand talentul si cunostintele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujba in redactia ziarului Cuvantul. Desi parerile posteritatii sunt impartite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
Influenta italiana
Dorind sa-si largeasca orizontul intelectual dincolo de cultura franceza, pe atunci dominanta in Romania, Eliade invata limba italiana si cu ocazia unor calatorii in Italia ii cunoaste personal pe Giovanni Papini si pe Vittorio Macchioro, care avea publicatii in domeniul istoriei religiilor. O indiscretie a tanarului Eliade, care publica un interviu luat lui Macchioro, mentionand unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplaceri
In 1929 isi ia licenta cu o teza despre filozofia italiana in timpul Renasterii.
India secreta
Dupa cultura italiana, filozofia indiana devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obtinand o bursa particulara, incepe sa studieze limba sanscrita si Yoga cu Surendranath Dasgupta, in Calcutta. Intors la Bucuresti (locuieste intre 1934-1940 in imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), isi da doctoratul in filozofie cu o dizertatie despre Yoga. In 1933 capata mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienta din India si pe date autobiografice. Intre 1932 si 1943 publica mai multe volume de proza literara, eseuri si lucrari stiintifice.
Despre romanul sau Maitreyi
Putine opere din literatura universala trateaza aceleasi fapte in viziunea, inerent diferita si chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, in acelasi timp, protagonistii lor.[9] Pentru romani, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generatii de-a randul o adevarata incantare. Demn de mentionat este faptul ca prototipul personajului principal al cartii a trait cu adevarat, pana in 1990, in tara Vedelor si a Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, si se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul sanscritolog roman Sergiu Al. George, la Calcutta, in 1972, a "declansat" scrierea unei noi carti: Dragostea nu moare.
Tulburatoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replica magistrala de la insasi eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976. Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul si in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor si simbolurilor. Coloana vertebrala a cartii de fata este insa relatarea cu autenticitate si cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartasite si destramarea ei.
Mircea si Amrita (din Dragostea nu moare), ca si Allan si Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte aparuta pana acum in limbile bengali, engleza, germana, spaniola si romana, nu are inca notorietatea planetara a romanului "Maitreyi" (1933). Ea insa inainteaza triumfal pe aceeasi cale a consacrarii universale
Anii de maturitate
Incepand din 1957, Mircea Eliade se stabileste la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesita citare]. Reputatia sa creste cu fiecare an si cu fiecare noua lucrare aparuta, devine membru in institutii ilustre, primeste mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spatiu si timp sacru. Spatiul sacru este in conceptia lui Eliade centrul universului, pe cand timpul sacru este o repetitie a elementelor de la originea lumii, lumea considerata ca "orizontul" unui anume grup religios. In aceasta conceptie fiintele umane arhaice erau orientate in timp si spatiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar si in omul modern ar exista o dimensiune ascunsa, subconstienta, guvernata de prezenta secreta a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago ii poarta numele, ca dovada a vastei sale contributii la literatura specializata din acest domeniu. La catedra i-a urmat prof. Wendy Doniger.[18] In ultimii ani de viata, in ciuda serioaselor probleme de sanatate, Eliade a continuat sa lucreze editand cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunand contributii pentru ultimul volum de istoria credintelor si proiectand un compendiu al lucrarilor sale de istoria religiilor care sa apara sub forma unui mic dictionar. Mircea Eliade a murit la varsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi
Documentaire sur l'ceuvre et la pensee de Mircea Eliade, realise en 1967.
Resume de l'INA :
Evocation de la pensee de Mircea ELIADE (1905-1986) a travers son ceuvre, avec des textes sur ses conceptions, dits par Pierre VANECK. - Interview de Mircea ELIADE sur le sens du sacre chez l'homme, sa decouverte des cultures primitives, sa passion pour les religions, la valeur sacramentaire dans tout acte chez l'etre humain, le sacre qui se trouve dans le rite, la pensee symbolique, la mythologie de l'homme. Il aborde ensuite la crise de l'homme moderne avec la desacralisation du cosmos, la pensee theologique occidentale derivee, il dit son optimisme malgre tout car il croit en une nouvelle generation de creativite culturelle. - Montage de photos retracant la biographie de Mircea ELIADE
Interviu cu Mircea Eliade sensul sacru la om, descoperirea culturii primitive, pasiunea pentru religie, valoarea sacramentala, in orice actiune in om, sacru este in ritul, credinta mitologia simbolica a omului.
Despre criza omului modern, cu profanarea cosmosului, teologic gindirea occidentala este deviata,in ciuda optimismul sau pentru ca el crede intr-o noua generatie de creativitate culturala.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.