A crescut intr-o familie saraca. Parintii sai, William (1862 - 1914) si Emma (1863 - 1942), erau partizanii unei educatii stricte catolice. Educatia sa si aspectul sau fizic nefericit au facut ca de mic copil sa fie timid si rusinos, lucru ce l-a urmarit in toata viata sa. La varsta de 7 ani, Alfred Hitchcock a fost inscris la colegiul iezuit St. Ignatius din Londra, unde domnea un regim foarte sever. Pentru neascultare sau alte mici greseli, baietii erau batuti cu o vergea groasa de guma. Dar locul si timpul cand urma sa fie aplicata pedeapsa erau alese chiar de cel pedepsit si aceasta amanare a unei pedepse iminente il teroriza pe copil cateva zile. S-ar putea ca tocmai din aceasta asteptare terifianta a pedepsei sa se fi nascut suspansul lui Hitchcock.
Odata, in copilarie, pe cand avea vreo 5 ani, tatal l-a pedepsit intr-un mod foarte original pe micutul Alfred, trimitandu-l cu un biletel la o circa de politie locala. Politistul a citit biletul scris de domnul William Hitchcock si l-a inchis intr-o celula pe copilul "neastamparat" pentru cateva minute. Tot restul vietii, Hitchcock s-a temut de politisti si, din aceasta cauza, n-a condus niciodata masina.
Tanarului Hitchcock nu ii placeau nimic mai mult decat trenurile si calatoriile. Cum insa familia sa nu avea mijloacele financiare pentru a pleca in concedii, Hitchcock citea mersul trenurilor, memorand orarul sosirilor, si-si petrecea timpul admirand intrarea si plecarea trenurilor din gara. Se spune ca nu invata pe de rost numai mersul trenurilor, ci si pe cel al navelor care soseau si plecau din port. Acesta era fascinat de locomotivele cu aburi, sustinand ca singurele trenuri adevarate erau cele cu locomotive cu aburi si ca, spre dezamagirea sa, motorul diesel a privat omenirea de un anumit element dramatic. Pentru el, locomotivele cu aburi erau o manifestare dramatica a furiei si ferocitatii, pe cand motoarele diesel erau intruchiparea calmului gentlemanului britanic, chiar si cand zburau la viteze naucitoare. Caile ferate si locomotivele cu aburi, frecvente in filmele sale, reprezinta probabil o expresie a amintirilor si a experientelor prin care a trecut.
Dupa moartea tatalui sau a abandonat colegiul pentru a studia inginerie si navigatie. Dupa absolvire a inceput sa lucreze la Compania Telegrafica Hanley.
Hitchcock a fost mereu un admirator infocat al lui Charles Dickens si Edgar Allan Poe si un indragostit de cinema, mai ales dupa ce a vazut "Nasterea unei natiuni" de D. W. Griffith.
In 1920 facea afisele diverselor filme mute ce erau vizionate in Famous Players Lasky. Aceasta munca ocazionala a pus stapanire pe el putin cate putin si tanarul Hitchcock a inceput sa fie pasionat pentru lumea cinematografiei si sa participe ca monteur, regizor artistic si scenarist in filmele lui: Donald Crisp si Hugh Ford. In aceasta companie a cunoscut-o pe Alma Reville care muncea ca monteuza si cu care urma sa se casatoreasca in 1926. Alma a fost regizor secund si scenarista la numeroase filmele ale sotului sau.
Hitchcock suferea din cauza obezitatii sale si era convins ca nicio femeie nu-l va iubi vreodata. Cand s-a casatorit, la 27 de ani, n-a mai avut ochi decat pentru sotia sa. Dorintele refulate s-au transformat in complexe pe care Hitchcock le-a "razbunat" intr-un mod original in filmele sale, in care imaginea femeii era "concurata" de cutit, zabrele, catuse, foarfece, ghilotina... Mai ales blondele il infuriau si-l faceau sa-si piarda cumpatul. Exista o binecunoscuta istorie: Hitchcock statea la o sueta, dupa lucru, cu un scenarist, si dupa mai multe pahare companionul sau rosti numele lui Ingrid Bergman. Regizorul a avut o izbucnire isterica: "Ingrid Bergman a fost indragostita de mine timp de 30 de ani, a fost nebuna dupa mine... Sarea peste mine in pat, plangea, urla...".
Hitchcock era foarte neputincios in fata problemelor vietii cotidiene si nu se descurca deloc fara sotia sa, Alma Reville. Odata aceasta a intarziat mai mult timp la prietena sa, actrita Anne Baxter, intorcandu-se acasa tocmai spre seara. Dupa aceasta intamplare, Hitchcock a urat-o intr-atat pe Baxter, ca nu i-a mai propus niciun rol in filmele sale.
Pe 7 iulie 1928 s-a nascut fetita lor, Patricia, care a jucat ca actrita in filmul Strangers on a Train.
Hitchcock a lucrat trei ani ca regizor secund al lui Graham Cutts. In 1923, incepe filmarea la scurtmetrajul Number 13 (niciodata terminat). Posibilitatea unui lungmetraj apare abia dupa ce a fost in Munchen. Aici regizeaza primul sau film, The Pleasure Garden, o productie germano-britanica, foarte populara. Imediat dupa aceea, regizorul londonez va face si primul film cu sonor din Anglia, Santajul, in 1929. In timpul filmarilor a primit vizita "surpriza" a altetei regale, Isabel, ducesa de York, care va fi mama actualei regine.
Cu oameni putini in jur, Hitchcock s-a transformat intr-un geniu al unei cinematografii discrete, cum era cinematografia engleza. Filme ca: Murder 1930, The Man Who Knew Too Much 1934 si in special The 39 Steps 1935 l-au transformat intr-o emblema internationala a noului cinematograf britanic.
Era celebru pentru glumele sale proaste pe care le facea mai ales actorilor. Din cauza defectelor fizice si a sensibilitatii sale ranite, Hitchcock a fost din copilarie un singuratic si nu se simtea deloc bine printre oameni. Devenind regizor celebru, el evita in mod demonstrativ orice receptie sau petrecere. Distractia sa principala au fost glumele vulgare si de o oarecare cruzime pe seama celorlalti... De pilda, unei actrite care locuia intr-o casa cu incalzire centrala, Hitchcock i-a descarcat, cu falsa generozitate, in fata casei doua tone de carbuni; altei actrite i-a trimis in ziua ei de nastere 400 de pesti afumati, desi stia ca femeia nu suporta mirosul de peste. Pe un actor cunoscut l-a invitat la un "bal mascat" si cand acesta si‑a facut prezenta drapat intr-un pitoresc costum de sultan turc, a constatat cu surprindere ca restul oaspetilor purtau smoching. Melanie Griffith isi aduce aminte cu groaza ca, pe cand avea 5 ani, Hitchcock i-a daruit o papusa – pusa intr-un mic sicriu de pin –, ce semana leit cu mama actritei, Tippi Hedren.
Este evident ca marile sale "lucrari" din etapa britanica l-au recomandat pe Hitchcock pentru industria Hollywood-ului. Pe 22 august 1937 a vizitat cu familia sa New York-ul si a reusit sa stabileasca o intalnire cu David O. Selznick, producatorul filmului Pe aripile vantului, la data de 14 iulie 1938. Conditiile de productie l-au convins pe Hitchcock sa se mute cu familia in Statele Unite ale Americii din 1939.
Si-a inceput cariera in Statele Unite ale Americii prin adaptarea romanului Rebecca de Daphne Du Maurier in 1940. Aceasta melodrama exploateaza temerile si iluziile unei tinere sotii care se muta in Anglia si care trebuie sa lupte cu un barbat distant, o menajera excesiv de posesiva si mai ales cu memoria fostei sotii: frumoasa si misterioasa Rebecca. Acest film a obtinut unsprezece nominalizari la Premiile Oscar, dar John Ford a castigat in acel an pentru cel mai bun regizor.
Au aparut unele neintelegeri intre Selznick si Hitchcock. In 1959, odata cu lansarea filmului North By Northwest, Hitchcock a facut o aluzie la David O. Selznick precizand ca "O" vine de la nimic.
Actiunea celui de-al doilea film american al lui Hitchcock se petrece in Europa. Foreign Correspondent a fost filmat in primul an al celui de-al Doilea Razboi Mondial si a fost inspirat din schimbarile rapide ce au avut loc in Europa, descrise de un corespondent al unui important cotidian din Statele Unite ale Americii. De asemenea, cenzorii Hollywood-ului au cerut eliminarea scenelor in care se facea referire la Germania si germani.
Alfred Hitchcock isi rezerva in filmele sale o scurta aparitie. Aparitiile sale pasagere in filme au devenit, repede, o parte a jocului pentru Hitchcock si o provocare pentru marele public, adesea frustrat de filme in care regizorul aparea in stilul "e suficient sa clipesti si l-ai pierdut". Printre acestea se numara Notorious 1946 – unde soarbe o cupa de sampanie la o mare petrecere, la vila lui Claude Rains; Strangers on a Train 1951 – cand urca in tren cu un contrabas; Dial M for Murder 1954 - in partea stanga a fotografiei de la intalnirea de promotie; Rear Window 1954 – cand intoarce ceasul din apartamentul compozitorului; Psycho 1960 - poarta o palarie de cowboy si se uita pe fereastra lui Janet Leigh cand aceasta se intoarce in biroul ei; The Birds 1963 - pleaca din magazinul cu produse pentru animale, tinand in lesa doi terrieri albi, exact cand intra Tippi Hedren. "Pozele" marelui regizor aveau sa fie in final restrictionate. Temandu-se ca atentia publicului risca sa fie distrasa de la intriga principala a filmului, din dorinta de a surprinde aparitia fugara a marelui regizor, directorii marilor studiouri l-au silit pe Hitchcock sa isi restranga aparitiile la inceputul fiecarui film.
In 1941, si-a inceput prietenia cu Cary Grant, cel care va reprezenta un model pentru actorii din filmele sale. Hitchcock mai avea preferinte profesionale pentru James Stewart si Gregory Peck.
In 1944 creeaza propria sa casa de productie impreuna cu Sidney Berstein: Transatlantic Pictures. In acelasi an incepe sa lucreze cu Ingrid Bergman, prima blonda de care era fascinat.
A regizat Notorius 1946, care il avea in distributie pe Cary Grant. Ingrid Bergman si Gregory Peck au fost protagonistii filmului Spellbound (1945). In 1948, Ingrid Bergman deja incepuse sa lucreze si cu Roberto Rossellini. Aceasta a fost o mare lovitura pentru Hitchcock, dar nu a intarziat sa-si arate recunostinta pentru o noua muza, Grace Kelly, pe care a distribuit-o in Rear Window si in To catch a thief, unde juca impreuna cu Cary Grant.
Are un nou proiect, Alfred Hitchcock prezinta o serie de filme cu o durata redusa, dar care urmeaza linia celorlalte filme. Fara indoiala, nunta lui Grace Kelly cu printul Rainier al III-lea de Monaco si retragerea ei din lumea filmului au facut ca starea sanatatii lui Alfred Hitchcock sa se inrautateasca.
In 1958 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun serial. Din nefericire, in acelasi an, sotia sa, Alma, a fost diagnosticata cu cancer. In 1959, Hitchcock a filmat unul dintre cele mai bune filme ale sale, North by Northwest, cu Cary Grant si Eva Marie Saint. Imaginea lui Cary Grant, alergand de un avion pe camp, este una din imaginile de neuitat ale oricarui cinefil. In 1960 a lucrat la Psycho (1960), cu Anthony Perkins si Janet Leigh, unul dintre cele mai mari succese din cariera sa, care contine o scena care a impresionat si influentat istoria celei de-a 7 arte, asasinarea protagonistei la dus, la jumatatea filmului.
In 1963, a fost lansat The Birds cu Tippi Hedren si Rod Taylor, artista convertindu-se in noua muza blonda a maestrului. La foarte scurt timp, a turnat Marnie (unde Tippi Hedren a jucat alaturi de Sean Connery).
Intre 1966 si 1969, criticii s-au napustit asupra lui pentru Torn Curtain (1966) cu Paul Newman si Julie Andrews si Topaz (1969) cu Frederick Stafford si Claude Jade. Se impunea schimbarea stilului. In Frenzy (1972) intalnim tehnici cinematografice de o actualitate surprinzatoare. Dar proiectul s-a dovedit prea revolutionar si prea riscant, putand sa puna capat definitiv carierei de regizor a lui Hitchcock. Astfel, studiourile Universal Pictures i-au respins proiectul.
In 1968 a primit un Oscar onorific, Premiul in Memoria lui Irving Thalberg pentru intreaga sa cariera in cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. In ciuda faptului ca nu a primit niciun premiu Oscar in competitie, intotdeauna a fost si va fi considerat maestrul suspans-ului. In 1976, Hitchcock a regizat Family Plot cu Karen Black si Bruce Dern. In 1979, American Film Institute ii decerneaza premiul pentru munca sa. In acelasi an, Regina Angliei ii decerneaza titlul de Sir. Un an mai tarziu, la 29 aprilie 1980, moare in casa sa din Los Angeles, la varsta de 80 de ani. Multi regizori (Claude Chabrol, Brian De Palma, Francois Truffaut, Pedro Almodovar) recunosc ca Alfred Hitchcock si opera sa i-au influentat in cariera.