Din aceeasi categorie
|
Manuela Ghika-Oroveanu 383 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nocturne cu Vladimir Gaitan 391 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Apocalipsa dupa Stalin 757 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Incredibilele drame ale familiilor geniilor-Mendeleev 1.138 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaratul PUTIN 470 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sanctiuni impotriva Rusiei: 258 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 535 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
MOLDOVA 89-91 454 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kiev-Ucraina 825 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vladimir Streinu 1.063 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Vladimir Ghika
| Adaugat de Cozana | 22.08.2013 |  Adauga
la favorite |
1.135 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteBeatificarea monseniorului Vladimir Ghika, in 31 august, reprezinta, dupa vizita Papei Ioan Paul in Romania, cel mai important eveniment, fiind o recunoastere a martiriului sau, a declarat, miercuri, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti (ARCB), preotul Francisc Dobos.
Vladimir Ghika s-a nascut pe 25 decembrie 1873, la Constantinopol (astazi Istanbul, n. red). Tatal sau, Ion Ghika, a fost general de divizie si ministru plenipotentiar al Romaniei in Turcia, iar mama lui, Alexandrina Moret de Blaremberg, era descendenta din regele Henric al IV-lea al Frantei.
Nepot al principelui Grigore V. Ghika Voda, ultimul domnitor al Moldovei, Vladimir Ghika a fost botezat si miruit ortodox, insa pe cand avea cinci ani a fost trimis la scoala in Franta, la Toulouse, unde a fost lasat in grija unei familii protestante. Atunci a inceput sa primeasca educatia religioasa specifica acestei confesiuni, mai ales ca in zona nu exista nicio biserica ortodoxa.
Dupa anul 1895, a urmat Facultatea de Stiinte Politice, frecventand in paralel si cursurile de medicina, botanica, arta, litere, filosofie, istorie si drept. Suferind de angina pectorala, o afectiune cauzata de un debit sangvin insuficient in arterele coronariene, Vladimir Ghika s-a intors in Romania unde si-a continuat studiile pana in 1898. In acelasi an, a plecat la Roma, unde s-a inscris la Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor in Roma, “Angelicum".
La inceputul anilor 1900, Vladimir Ghika face profesiunea de credinta catolica, spre stupoare mamei sale care era foarte credincioasa si atasata de Biserica Ortodoxa.
Initial, dorinta sa a fost sa devina preot sau calugar, insa, la sfatul Papei Pius al X-lea, s-a dedicat apostolatului ca laic, desfasurandu-si activitatea in orase precum Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney sau Buenos Aires.
Supranumit “marele vagabond apostolic" de catre Suveranul Pontif de la acea vreme, Vladimir Ghika revine la Bucuresti, unde deschide primul dispensar gratuit, “Bethleem Mariae". De asemenea, pune bazele spitalului si sanatoriului Sf. Vicentiu de Paul, infiintand astfel primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta.
In timpul Primului Razboi Mondial se dedica misiunilor diplomatice si ingrijirii victimelor cutremurului din Avezzano, bolnavilor de tuberculoza din ospiciul din Roma si ranitilor de razboi.
Sfintirea lui Vladimir Ghika ca preot
In octombrie 1923, Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul locului, il sfinteste ca preot, astfel ca timp de 16 ani Vladimir Ghika isi desfasoara ministerul sacerdotal in Franta. La scurt timp dupa hirotonire, ii cere Papei privilegiul de a putea oficia atat in rit latin, cat si bizantin. Acordul Pontifului il transforma astfel in primul preot roman biritual.
Ulterior, i se incredinteaza o parohie in Villejefuit, o mahala saraca si periculoasa a Parisului, unde face eforturi extraordinare pentru educarea locuitorilor. In 1924, intemeiaza “Opera fratilor si Surorilor Sf. Ioan", o societate auxiliara de misiuni, si ce isi va desfasura activitatea in cladirea unei foste inchisori penrtru femei. Din cauza problemelor financiare insa, imobilul este vandut, iar membrii societatii se disperseaza.
In 1930, este retras din parohia din Villejefui din cauza unei probleme de sanatate, dar este numit Rector al Bisericii Strainilor din Paris.
Un an mai tarziu, Vladimir Ghika este numit de Papa Protonotar apostolic (prelat la curtea papala, insarcinat cu inregistrarea si expedierea actelor pontificale, n.red).
Inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial il surprinde in Romania, insa refuza sa paraseasca tara pentru a fi alaturi de saracii si de bolnavii din Bucuresti. Din aceleasi motive, mai tarziu, prefera sa ramana in Capitala, desi comunistii preluasera puterea.
In seara zilei de 18 noiembrie 1952, monseniorul este arestat sub acuzatia de „spionaj in interesul Vaticanului si al puterilor imperialiste", chiar in timp ce iesea din casa lui Vasile Stoica, unde fusese sa dea asistenta bolnavei Maria Radovici (mama actorului Sebastian Radovici).
Este intemnitat la Jilava, unde este batut crunt si torturat. In urma procesului desfasurat in 1953, cand se apara singur, este condamnat la trei ani de inchisoare.
Savarseste insa pedepsa doar partial, monseniorul Vladimir Ghika murind in puscarie pe 16 mai 1954. A fost inmormantat initial in cimitirul din apropierea inchisorii Jilava, insa in anul 1968 ramasitele sale au fost mutate in cimitirul Bellu Ortodox din Capitala.
“Ganduri pentru zilele ce vin"
Monseniorul Vladimir Ghika avea o cultura deosebita, astfel ca in urma unei munci extraordinare de cercetare in arhivele Vaticanului a publicat volumul „Revue Catolique". De asemenea, a publicat diverse articole in reviste precum „Convorbiri Literare", „La Revue Hebdomadaire", „Les Etudes", „Le Correspondant", „La Revue des Jeunes" si „La Documentation Catholique".
Obisnuia sa isi noteze pe bucati de hartie scurte concluzii ale meditatiilor personale, o parte dintre acestea fiind reunite si publicate ulterior sub numele „Pensees pour la suite des jours" („Ganduri pentru zilele ce vin").
Desi cele mai multe dintre scrierile sale au aparut in limba franceza, unele volume au fost traduse si in romana: „Sfanta Fecioara si Sfantul Sacrament" (discursul rostit de monseniorul Vladimir Ghika in noiembrie 1928, la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney), „Spicuiri istorice", „Femeia adultera" (piesa de teatru, n. red), „Convorbiri spirituale", „Interludiile din Talloires" (album de gravuri cu comentarii), „Ultimele marturii".
Alte beatificari si canonizari
Potrivit preotului Francisc Ungureanu, Biserica Catolica din Romania a mai facut o serie de propuneri pentru beatificare si canonizare a unor romani.
“La Roma, intr-o faza foarte avansata este procesul episcopului de Iasi, Anton Durcovici, mort martir la Sighet in 1951. Se lucreaza intens si la cauza grupului de episcopi greco-catolici, toti martiri: Valeriu Traian Frentiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Balan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie si Tit Liviu Chinezu. Si Arhidieceza romano-catolica de Alba-Iulia l-a propus spre beatificare pe episcopul Marton Aron, pentru trairea eroica a virtutilor, dosarul aflandu-se tot la Roma. La Vatican este si procesul pentru Veronica Antal, propus de Provincia Fratilor Franciscani Conventuali din Romania, care a inceput si procesul pentru un medic, Martin Benedict", a conchis acesta.
Monseniorul Vladimir Ghika va deveni al treilea martir catolic din Romania, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de catre Biserica Catolica, dupa Szilard Ignac Bogdanffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare si Oradea, mort in 1949 in inchisoarea din Aiud, si Janos Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort in 1952 in inchisoarea din Jilava.
Cererea pentru inceperea Procesului in cauza de beatificare si canonizare a monseniorului Vladimir Ghika a fost adresata Sfantului Scaun inca din anul 1991, de catre IPS Ioan Robu.
„Inca din 1954 s-a dorit inceperea procesului de beatificarea si canonizare a monseniorului, la Paris (ca preot apartinea de Dieceza de Paris), dar toate demersurile din anii ‘70 si ‘80 au fost oprite de teama repercusiunilor politice ale autoritatilor comuniste din Romania asupra Bisericii Catolice din tara", a precizat pentru gandul preotul Francisc Ungureanu, Postulatorul Cauzei de Beatificare.
Ulterior, dupa caderea regimului comunist, Sfantul Scaun si-a dat acordul pentru inceperea alcaturii dosarului ce avea sa stea la baza recunoasterii martiriului din partea Papei Francisc, pe 27 martie 2013. Munca de documentare a mai durat insa mult timp, atat in Romania cat si in Franta, unde Vladimir Ghika a trait si a slujit. In Franta a fost infiintat Institutul Vladimir Ghika, fondat de cei care l-au cunoscut direct sau indirect pe Monseniorul, cercetatori si posesori de documente.
"Au fost facute cercetari in peste 20 de arhive, ultima disponibila a fost cea a securitatii – CNSAS -, care ne-a si dat elementele probatorii cele mai importante pentru martiriul lui Vladimir Ghika", a aratat preotul Francisc Ungureanu.
„A fost voba despre un proces foarte indelungat", a completat preotul Wilhelm Danca. "La inceputul anilor ’90, Papa Ioan Paul al II-lea a lansat episcopilor din Europa de Est indemnul de a incepe pregatirea Bisericilor pentru intrarea in randul fericitilor si sfintilor Bisericii Catolice a celor care si-au dat viata pentru credinta", a mai precizat acesta, aratand ca monseniorul Vladimir Ghika si-a dedicat viata ajutorarii celor din jurul sau si propovaduirii credintei. „A fost un apostol al caritatii intelectuale, nu doar a celei materiale."
sursa: gandul.info
Vladimir Ghika s-a nascut pe 25 decembrie 1873, la Constantinopol (astazi Istanbul, n. red). Tatal sau, Ion Ghika, a fost general de divizie si ministru plenipotentiar al Romaniei in Turcia, iar mama lui, Alexandrina Moret de Blaremberg, era descendenta din regele Henric al IV-lea al Frantei.
Nepot al principelui Grigore V. Ghika Voda, ultimul domnitor al Moldovei, Vladimir Ghika a fost botezat si miruit ortodox, insa pe cand avea cinci ani a fost trimis la scoala in Franta, la Toulouse, unde a fost lasat in grija unei familii protestante. Atunci a inceput sa primeasca educatia religioasa specifica acestei confesiuni, mai ales ca in zona nu exista nicio biserica ortodoxa.
Dupa anul 1895, a urmat Facultatea de Stiinte Politice, frecventand in paralel si cursurile de medicina, botanica, arta, litere, filosofie, istorie si drept. Suferind de angina pectorala, o afectiune cauzata de un debit sangvin insuficient in arterele coronariene, Vladimir Ghika s-a intors in Romania unde si-a continuat studiile pana in 1898. In acelasi an, a plecat la Roma, unde s-a inscris la Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor in Roma, “Angelicum".
La inceputul anilor 1900, Vladimir Ghika face profesiunea de credinta catolica, spre stupoare mamei sale care era foarte credincioasa si atasata de Biserica Ortodoxa.
Initial, dorinta sa a fost sa devina preot sau calugar, insa, la sfatul Papei Pius al X-lea, s-a dedicat apostolatului ca laic, desfasurandu-si activitatea in orase precum Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney sau Buenos Aires.
Supranumit “marele vagabond apostolic" de catre Suveranul Pontif de la acea vreme, Vladimir Ghika revine la Bucuresti, unde deschide primul dispensar gratuit, “Bethleem Mariae". De asemenea, pune bazele spitalului si sanatoriului Sf. Vicentiu de Paul, infiintand astfel primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta.
In timpul Primului Razboi Mondial se dedica misiunilor diplomatice si ingrijirii victimelor cutremurului din Avezzano, bolnavilor de tuberculoza din ospiciul din Roma si ranitilor de razboi.
Sfintirea lui Vladimir Ghika ca preot
In octombrie 1923, Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul locului, il sfinteste ca preot, astfel ca timp de 16 ani Vladimir Ghika isi desfasoara ministerul sacerdotal in Franta. La scurt timp dupa hirotonire, ii cere Papei privilegiul de a putea oficia atat in rit latin, cat si bizantin. Acordul Pontifului il transforma astfel in primul preot roman biritual.
Ulterior, i se incredinteaza o parohie in Villejefuit, o mahala saraca si periculoasa a Parisului, unde face eforturi extraordinare pentru educarea locuitorilor. In 1924, intemeiaza “Opera fratilor si Surorilor Sf. Ioan", o societate auxiliara de misiuni, si ce isi va desfasura activitatea in cladirea unei foste inchisori penrtru femei. Din cauza problemelor financiare insa, imobilul este vandut, iar membrii societatii se disperseaza.
In 1930, este retras din parohia din Villejefui din cauza unei probleme de sanatate, dar este numit Rector al Bisericii Strainilor din Paris.
Un an mai tarziu, Vladimir Ghika este numit de Papa Protonotar apostolic (prelat la curtea papala, insarcinat cu inregistrarea si expedierea actelor pontificale, n.red).
Inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial il surprinde in Romania, insa refuza sa paraseasca tara pentru a fi alaturi de saracii si de bolnavii din Bucuresti. Din aceleasi motive, mai tarziu, prefera sa ramana in Capitala, desi comunistii preluasera puterea.
In seara zilei de 18 noiembrie 1952, monseniorul este arestat sub acuzatia de „spionaj in interesul Vaticanului si al puterilor imperialiste", chiar in timp ce iesea din casa lui Vasile Stoica, unde fusese sa dea asistenta bolnavei Maria Radovici (mama actorului Sebastian Radovici).
Este intemnitat la Jilava, unde este batut crunt si torturat. In urma procesului desfasurat in 1953, cand se apara singur, este condamnat la trei ani de inchisoare.
Savarseste insa pedepsa doar partial, monseniorul Vladimir Ghika murind in puscarie pe 16 mai 1954. A fost inmormantat initial in cimitirul din apropierea inchisorii Jilava, insa in anul 1968 ramasitele sale au fost mutate in cimitirul Bellu Ortodox din Capitala.
“Ganduri pentru zilele ce vin"
Monseniorul Vladimir Ghika avea o cultura deosebita, astfel ca in urma unei munci extraordinare de cercetare in arhivele Vaticanului a publicat volumul „Revue Catolique". De asemenea, a publicat diverse articole in reviste precum „Convorbiri Literare", „La Revue Hebdomadaire", „Les Etudes", „Le Correspondant", „La Revue des Jeunes" si „La Documentation Catholique".
Obisnuia sa isi noteze pe bucati de hartie scurte concluzii ale meditatiilor personale, o parte dintre acestea fiind reunite si publicate ulterior sub numele „Pensees pour la suite des jours" („Ganduri pentru zilele ce vin").
Desi cele mai multe dintre scrierile sale au aparut in limba franceza, unele volume au fost traduse si in romana: „Sfanta Fecioara si Sfantul Sacrament" (discursul rostit de monseniorul Vladimir Ghika in noiembrie 1928, la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney), „Spicuiri istorice", „Femeia adultera" (piesa de teatru, n. red), „Convorbiri spirituale", „Interludiile din Talloires" (album de gravuri cu comentarii), „Ultimele marturii".
Alte beatificari si canonizari
Potrivit preotului Francisc Ungureanu, Biserica Catolica din Romania a mai facut o serie de propuneri pentru beatificare si canonizare a unor romani.
“La Roma, intr-o faza foarte avansata este procesul episcopului de Iasi, Anton Durcovici, mort martir la Sighet in 1951. Se lucreaza intens si la cauza grupului de episcopi greco-catolici, toti martiri: Valeriu Traian Frentiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Balan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie si Tit Liviu Chinezu. Si Arhidieceza romano-catolica de Alba-Iulia l-a propus spre beatificare pe episcopul Marton Aron, pentru trairea eroica a virtutilor, dosarul aflandu-se tot la Roma. La Vatican este si procesul pentru Veronica Antal, propus de Provincia Fratilor Franciscani Conventuali din Romania, care a inceput si procesul pentru un medic, Martin Benedict", a conchis acesta.
Monseniorul Vladimir Ghika va deveni al treilea martir catolic din Romania, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de catre Biserica Catolica, dupa Szilard Ignac Bogdanffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare si Oradea, mort in 1949 in inchisoarea din Aiud, si Janos Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort in 1952 in inchisoarea din Jilava.
Cererea pentru inceperea Procesului in cauza de beatificare si canonizare a monseniorului Vladimir Ghika a fost adresata Sfantului Scaun inca din anul 1991, de catre IPS Ioan Robu.
„Inca din 1954 s-a dorit inceperea procesului de beatificarea si canonizare a monseniorului, la Paris (ca preot apartinea de Dieceza de Paris), dar toate demersurile din anii ‘70 si ‘80 au fost oprite de teama repercusiunilor politice ale autoritatilor comuniste din Romania asupra Bisericii Catolice din tara", a precizat pentru gandul preotul Francisc Ungureanu, Postulatorul Cauzei de Beatificare.
Ulterior, dupa caderea regimului comunist, Sfantul Scaun si-a dat acordul pentru inceperea alcaturii dosarului ce avea sa stea la baza recunoasterii martiriului din partea Papei Francisc, pe 27 martie 2013. Munca de documentare a mai durat insa mult timp, atat in Romania cat si in Franta, unde Vladimir Ghika a trait si a slujit. In Franta a fost infiintat Institutul Vladimir Ghika, fondat de cei care l-au cunoscut direct sau indirect pe Monseniorul, cercetatori si posesori de documente.
"Au fost facute cercetari in peste 20 de arhive, ultima disponibila a fost cea a securitatii – CNSAS -, care ne-a si dat elementele probatorii cele mai importante pentru martiriul lui Vladimir Ghika", a aratat preotul Francisc Ungureanu.
„A fost voba despre un proces foarte indelungat", a completat preotul Wilhelm Danca. "La inceputul anilor ’90, Papa Ioan Paul al II-lea a lansat episcopilor din Europa de Est indemnul de a incepe pregatirea Bisericilor pentru intrarea in randul fericitilor si sfintilor Bisericii Catolice a celor care si-au dat viata pentru credinta", a mai precizat acesta, aratand ca monseniorul Vladimir Ghika si-a dedicat viata ajutorarii celor din jurul sau si propovaduirii credintei. „A fost un apostol al caritatii intelectuale, nu doar a celei materiale."
sursa: gandul.info
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.