Din aceeasi categorie
|
Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare 1.372 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Domnitori romani 406 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan cel Mare partea I 1.472 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan cel Mare 1.895 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan cel Mare si Sfant 1.348 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Mari domnitori Stefan cel Mare 932 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan cel Mare partea a-II-a 1.733 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei 1.479 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Camera de chihlimbar a tarului Petru cel Mare 1.555 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constanta veche 1.432 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Stefan cel Mare
| Adaugat de Cozana | 21.08.2013 |  Adauga
la favorite |
1.611 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteStefan al III-lea, supranumit Stefan cel Mare (n. 1433, Borzesti - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost Domn al Moldovei intre anii 1457 si 1504. A domnit aproape 50 de ani, durata care nu a mai fost egalata in istoria Moldovei. In timpul sau, tara a dus multe lupte pentru independenta impotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei si Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile si manastirile construite in timpul domniei sale sunt astazi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.
Calitatile umane, cele de om politic, de strateg si de diplomat, actiunile sale fara precedent pentru apararea integritatii tarii, initiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiratia unor ilustri contemporani, iar, gratie traditiei populare, a fost transformat intr-un erou legendar.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cantat in balade: Stefan Voda, domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numai mandrul soare.
Iata cum il descrie Grigore Ureche in cronica sa: "Fost-au acest Stefan, om nu mare la statu, manios, si degraba a varsa sange nevinovat: de multe ori, la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu si lucrul sau stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie, insusi se varaia ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze si pentru aceia raru razboiu de nu-l biruia si unde-l biruiau altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cadzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si fiul sau, Bogdan-voda, urma lui luase de lucruri vitejasti cum se tampla: den pom bun roade bune or sa iasa."
Dupa uciderea tatalui sau Bogdan al II-lea de catre Petru Aron, Stefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti si dupa infrangerea lui Petru Aron in "tina de la Doljesti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava si pe locul ce se chema campia Direptatii, langa cetatea de scaun, intreaba pe toti de fata, daca le este cu voie sa le fie domn. Intreaga adunare in frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, targoveti, ostasi si "toata tara" proclamara pe Stefan ca domn legiuit al Moldovei in scaunul parintilor si stramosilor acestuia.
In vremea lui Stefan cel Mare, Moldova se intindea peste toate tinuturile de la Carpatii rasariteni pana la Nistru. Taranii razesi, proprietari de pamant, erau chemati la solicitarea domnului la "oaste" in schimbul unor privilegii. Alaturi de ei, un rol important il jucau cetele boierilor, care veneau cu osteni de pe mosiile lor, si cetele targurilor, alcatuite din targoveti, care se puteau strange mai repede in caz de nevoie. Oastea mare a lui Stefan era deci o ,,oaste de tara", la vremea aceea putini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Tara era aparata de cetati ca Soroca, Tighina si Cetatea Alba la Nistru, cetatea Chilia la Dunare, cetatile Hotinului si Sucevei la Nord, spre Carpati Cetatea Neamtului, iar pe Siret Cetatea Noua a Romanului. Moldova era stabila politic si bogata. Incursiunile pretendentilor la domnie erau rare, si opozitia boierilor slaba. Buna securitate a drumurilor imbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni sa treaca prin Moldova de la Marea Neagra spre Liov (Lemberg) si invers, aducand din Orient mirodenii, covoare, blanuri, metale si pietre pretioase iar din Apus postavuri si arme. Vamile culese de la acestia aduceau bani in vistieria domneasca. Astfel se explica mijloacele materiale care i-au permis lui Stefan sa lupte si sa construiasca fara incetare in lunga lui domnie. Pericolul mare il reprezenta insa expansiunea Imperiului Otoman, care - dupa cucerirea Constantinopolului la 1453, de catre sultanul Mehmed al II-lea Fatih - isi continua inaintarea spre inima Europei.
Dupa urmarirea lui Petru Aron, care se refugiase in Polonia, Stefan cade la intelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dusmania regelui Ungariei, Matei Corvin. Intr-o lupta decisiva la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungureasca este infranta, regele fiind ranit de trei sageti si o lovitura de lance. Stefan navali in Ardeal pe urmele armatei unguresti in retragere si isi asigura linistea la granita apuseana a tarii.
Prevazand ca va avea in curand de luptat cu turcii, Stefan voia sa aiba in Tara Romaneasca un domn prieten, in locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. In anul 1470 Stefan incepu ostilitatile, pradand Ialomita si arzand orasul Brailei (la 27 februarie, in "martea branzei"), dar indata turcii au raspuns, trimitand pe tatari in Moldova. Stefan se indrepta atunci impotriva noului dusman si-l invinse in dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. Dupa alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la turci (in noiembrie 1473, Stefan cucereste cetatea Dambovitei de la Bucuresti), iar Stefan puse in scaunul Tarii Romanesti pe aliatul sau, Laiota Basarab. Insa dupa 2 ani Laiota Basarab il tradeaza.
Mahomed al II-lea nu a vrut sa lase nepedepsit amestecul lui Stefan cel Mare in treburile domniei Tarii Romanesti. De aceea in iarna anului 1474 trimise in Moldova pe beylerbeyi Hadam Suleiman Pasa (Hadin Suleyman Pasa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn si a-i nimici oastea. Stefan isi organizeaza tabara in fata Vasluiului in locul numit Podul Inalt si in ziua de 10 ianuarie 1475, inainte de a se lumina de ziua, dadu atacul pe neasteptate. Marea ostire a turcilor se clatina si se destrama intr-o invalmaseala cumplita. Locul mlastinos, ceata, necunoasterea terenului, mari tulburarea turcilor, care se risipira. Dupa alungarea lor, Stefan trimise o scrisoare in limba latina catre toti principii crestini din Europa, vestindu-le marea izbanda si cerandu-le sprijin pentru incercarile viitoare. Dar in afara de felicitari din partea Papei si a Republicii Venetiene, ajutor nu veni de nicaieri. Turcii se pregateau din nou sa porneasca asupra Moldovei. Mahomed II lua comanda ostirii turcesti, indreptandu-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se ivira cetele tatarilor. In codrul de la Valea Alba sau Razboieni, turcii covarsira puterile moldovenilor in seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II ataca cetatile Suceava, Neamtul si Hotinul, dar nu le putu cuceri. Afland ca Stefan pregateste o noua oaste, ca ungurii si polonezii se apropie de granitele Moldovei cu ajutor armat, vazand ca hrana se imputineaza, ca se ivesc boli in randul ostenilor, Mahomed al II-lea se hotari sa se retraga. El parasi Moldova hartuit de cetele lui Stefan, fara ca izbanda lui sa fi insemnat supunerea tarii si a domnului ei.
Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea in actele scrise ca este din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei a zidit 44 manastiri si biserici, conform traditiei, dupa fiecare lupta castigata o biserica. Batran si bolnav de guta, i s-a amputat un picior. Dupa o domnie indelungata de 47 de ani - neobisnuita pentru acele vremuri - marele domnitor si-a inchis ochii la 2 iulie 1504.
Iara prea Stefan Voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul, jale era, ca plangea toti ca pe un parinte al sau...(Grigore Ureche)
In cursul domniei sale Moldova a cunoscut o inflorire fara precedent. Luptand de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, Stefan cel Mare a reusit sa impuna Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, marimea redusa a populatiei si resursele limitate au facut ca, o data cu modificarea tehnologiei razboiului (introducerea pe scara larga a armelor de foc, scumpe si greu de fabricat) Moldova sa nu mai poata tine pasul cu vecinii mult mai bogati.
Calitatile umane, cele de om politic, de strateg si de diplomat, actiunile sale fara precedent pentru apararea integritatii tarii, initiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiratia unor ilustri contemporani, iar, gratie traditiei populare, a fost transformat intr-un erou legendar.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cantat in balade: Stefan Voda, domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numai mandrul soare.
Iata cum il descrie Grigore Ureche in cronica sa: "Fost-au acest Stefan, om nu mare la statu, manios, si degraba a varsa sange nevinovat: de multe ori, la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu si lucrul sau stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie, insusi se varaia ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze si pentru aceia raru razboiu de nu-l biruia si unde-l biruiau altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cadzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si fiul sau, Bogdan-voda, urma lui luase de lucruri vitejasti cum se tampla: den pom bun roade bune or sa iasa."
Dupa uciderea tatalui sau Bogdan al II-lea de catre Petru Aron, Stefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti si dupa infrangerea lui Petru Aron in "tina de la Doljesti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava si pe locul ce se chema campia Direptatii, langa cetatea de scaun, intreaba pe toti de fata, daca le este cu voie sa le fie domn. Intreaga adunare in frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, targoveti, ostasi si "toata tara" proclamara pe Stefan ca domn legiuit al Moldovei in scaunul parintilor si stramosilor acestuia.
In vremea lui Stefan cel Mare, Moldova se intindea peste toate tinuturile de la Carpatii rasariteni pana la Nistru. Taranii razesi, proprietari de pamant, erau chemati la solicitarea domnului la "oaste" in schimbul unor privilegii. Alaturi de ei, un rol important il jucau cetele boierilor, care veneau cu osteni de pe mosiile lor, si cetele targurilor, alcatuite din targoveti, care se puteau strange mai repede in caz de nevoie. Oastea mare a lui Stefan era deci o ,,oaste de tara", la vremea aceea putini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Tara era aparata de cetati ca Soroca, Tighina si Cetatea Alba la Nistru, cetatea Chilia la Dunare, cetatile Hotinului si Sucevei la Nord, spre Carpati Cetatea Neamtului, iar pe Siret Cetatea Noua a Romanului. Moldova era stabila politic si bogata. Incursiunile pretendentilor la domnie erau rare, si opozitia boierilor slaba. Buna securitate a drumurilor imbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni sa treaca prin Moldova de la Marea Neagra spre Liov (Lemberg) si invers, aducand din Orient mirodenii, covoare, blanuri, metale si pietre pretioase iar din Apus postavuri si arme. Vamile culese de la acestia aduceau bani in vistieria domneasca. Astfel se explica mijloacele materiale care i-au permis lui Stefan sa lupte si sa construiasca fara incetare in lunga lui domnie. Pericolul mare il reprezenta insa expansiunea Imperiului Otoman, care - dupa cucerirea Constantinopolului la 1453, de catre sultanul Mehmed al II-lea Fatih - isi continua inaintarea spre inima Europei.
Dupa urmarirea lui Petru Aron, care se refugiase in Polonia, Stefan cade la intelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dusmania regelui Ungariei, Matei Corvin. Intr-o lupta decisiva la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungureasca este infranta, regele fiind ranit de trei sageti si o lovitura de lance. Stefan navali in Ardeal pe urmele armatei unguresti in retragere si isi asigura linistea la granita apuseana a tarii.
Prevazand ca va avea in curand de luptat cu turcii, Stefan voia sa aiba in Tara Romaneasca un domn prieten, in locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. In anul 1470 Stefan incepu ostilitatile, pradand Ialomita si arzand orasul Brailei (la 27 februarie, in "martea branzei"), dar indata turcii au raspuns, trimitand pe tatari in Moldova. Stefan se indrepta atunci impotriva noului dusman si-l invinse in dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. Dupa alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la turci (in noiembrie 1473, Stefan cucereste cetatea Dambovitei de la Bucuresti), iar Stefan puse in scaunul Tarii Romanesti pe aliatul sau, Laiota Basarab. Insa dupa 2 ani Laiota Basarab il tradeaza.
Mahomed al II-lea nu a vrut sa lase nepedepsit amestecul lui Stefan cel Mare in treburile domniei Tarii Romanesti. De aceea in iarna anului 1474 trimise in Moldova pe beylerbeyi Hadam Suleiman Pasa (Hadin Suleyman Pasa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn si a-i nimici oastea. Stefan isi organizeaza tabara in fata Vasluiului in locul numit Podul Inalt si in ziua de 10 ianuarie 1475, inainte de a se lumina de ziua, dadu atacul pe neasteptate. Marea ostire a turcilor se clatina si se destrama intr-o invalmaseala cumplita. Locul mlastinos, ceata, necunoasterea terenului, mari tulburarea turcilor, care se risipira. Dupa alungarea lor, Stefan trimise o scrisoare in limba latina catre toti principii crestini din Europa, vestindu-le marea izbanda si cerandu-le sprijin pentru incercarile viitoare. Dar in afara de felicitari din partea Papei si a Republicii Venetiene, ajutor nu veni de nicaieri. Turcii se pregateau din nou sa porneasca asupra Moldovei. Mahomed II lua comanda ostirii turcesti, indreptandu-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se ivira cetele tatarilor. In codrul de la Valea Alba sau Razboieni, turcii covarsira puterile moldovenilor in seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II ataca cetatile Suceava, Neamtul si Hotinul, dar nu le putu cuceri. Afland ca Stefan pregateste o noua oaste, ca ungurii si polonezii se apropie de granitele Moldovei cu ajutor armat, vazand ca hrana se imputineaza, ca se ivesc boli in randul ostenilor, Mahomed al II-lea se hotari sa se retraga. El parasi Moldova hartuit de cetele lui Stefan, fara ca izbanda lui sa fi insemnat supunerea tarii si a domnului ei.
Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea in actele scrise ca este din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei a zidit 44 manastiri si biserici, conform traditiei, dupa fiecare lupta castigata o biserica. Batran si bolnav de guta, i s-a amputat un picior. Dupa o domnie indelungata de 47 de ani - neobisnuita pentru acele vremuri - marele domnitor si-a inchis ochii la 2 iulie 1504.
Iara prea Stefan Voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul, jale era, ca plangea toti ca pe un parinte al sau...(Grigore Ureche)
In cursul domniei sale Moldova a cunoscut o inflorire fara precedent. Luptand de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, Stefan cel Mare a reusit sa impuna Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, marimea redusa a populatiei si resursele limitate au facut ca, o data cu modificarea tehnologiei razboiului (introducerea pe scara larga a armelor de foc, scumpe si greu de fabricat) Moldova sa nu mai poata tine pasul cu vecinii mult mai bogati.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.