Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  REGINA MARIA A ROMANIEI - partea a II-a
47 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Regina Elisabeta a II-a si liderii Marii Britanii
280 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Victoria & Albert: Part 1
484 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Regina Victoria a Regatului Unit
1.046 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Cum sa creati o budinca de ciocolata in modul victorian
428 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Monarhia constitutionala
976 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Cum era viata normala in Marea Britanie anglo-saxona?
341 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Pinza de paianjen: Al doilea imperiu al Marii Britanii
221 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Casatoria victoriana
403 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Ceausescu si Regina - vizita la Londra din 1978
751 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cinema >> Stiinta, documentare
 

 

Regina Victoria a Marii Britanii Partea a II-a

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 13.06.2013  Adauga la favorite 1.076 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
La 24 mai 1837 Victoria a implinit 18 ani, regenta fiind astfel evitata. La 20 iunie 1837, regele William al IV-lea a murit de insuficienta cardiaca la varsta de 71 de ani iar Victoria a devenit regina a Regatului Unit la varsta de 18 ani, succedand unor suverani mediocri, care discreditasera institutia monarhica. In jurnal ea noteaza: "Am fost trezita la ora 6 de mama, care mi-a spus ca arhiepiscopul de Canterbury si lordul Conyngham erau aici si voiau sa ma vada. M-am dat jos din pat si m-am dus in sala (numai in rochia de noapte) si m-am intalnit cu ei singura. Lordul Conyngham mi-a facut cunoscut faptul ca bietul meu unchi, regele, nu mai era de la 12 minute dupa ora 2 din aceasta dimineata, si in consecinta, Eu sunt regina."[28] Documentele oficiale intocmite in prima zi a domniei ei au descris-o ca fiind Alexandrina Victoria, insa primul ei nume a fost retras la dorinta ei si nu a mai fost utilizat.

Ascensiunea sa la tron pune capat "uniunii" dintre Marea Britanie si Hanovra, deoarece acolo, sub Legea Salica, femeile nu puteau guverna. Hanovra a trecut unchiului ei, nepopularul Duce de Cumberland si Teviotdale, care a devenit regele Ernest Augustus I. (Era al cincilea fiu si al optulea copil al regelui George al III-lea). El era mostenitorul ei prezumptiv pana cand ea urma sa se marite si sa aiba copii.

Incoronarea a avut loc la 28 iunie 1838 si a devenit primul monarh care a avut resedinta la Palatul Buckingham. Ea a mostenit veniturile ducatele de Lancaster si Cornwall si i-a fost acordata o lista civila de 385.000 £ pe an. Prudenta din punct de vedere financiar, ea a platit datoriile tatalui ei.

Inainte ca viitoarea regina sa se maturizeze, Victoria a facut cateva gesturi care au pus la indoiala capacitatea ei de a conduce intregul imperiu. Unul dintre acesta a fost cauzarea mortii unei doamne de la curtea regala, Lady Fiony Hastings. Ea a murit ca urmare a unei infectii acute, aparuta dupa o interventie ginecologica, impusa de catre regina, pentru a confirma barfele privind o presupusa sarcina. A doua actiune, mai putin macabra, dar fatala prin consecintele ei, a fost obligarea lui Sir Robert Peel, noul prim-ministru ales, sa demisioneze.

Peel a castigat alegerile pentru postul de prim-ministru in dauna Lordului Melbourne, favoritul si mentorul reginei. Pentru a-l impiedica pe Peel sa isi exercite puterea, Victoria a organizat in 1839 asa numita "conspiratie a dormitorului regal".

Traditia engleza cerea ca doamnele de onoare sa provina din familii reprezentand partidul de la putere din acel moment. Deci, fiecare schimbare de guvern determina automat "inlocuirea" tuturor doamnelor nobile care se bucurau de privilegiul insotirii reginei la toate intalnirile oficiale. De asemenea, doamnele de onoare locuiau in apartamentele regale (dovada a maximei increderi).

Nemultumita de rezultatul alegerilor si neacceptand concedierea doamnelor de onoare din neamul Vight, regina Victoria nu a aprobat guvernul Wellington-Peel. Datorita gestului sau neelegant, Victoria si-a demonstrat in mod clar pozitia sa fata de noul prim-ministru, impiedicand completarea noului cabinet. Toate personalitatile politice ale momentului au acceptat vointa reginei, nevrand sa intre in disgratiile acesteia. Astfel, lordul Melbourne a fost numit in functia de prim ministru, iar Peel a devenit doar colaborator al cabinetului nou format.

Lordul Melbourne, care detine functia de prim-ministru, o "instruieste" in tot ce inseamna educatia politica si sarcinile ei. Coroana trebuie sa aiba mostenitori, deci trebuie sa se marite. Energica si destul de autoritara, Victoria isi dovedeste mereu independenta. Ca sot, il alege pe varul ei primar Albert de Saxa-Coburg-Gotha, in ciuda sfaturilor mamei.







Desi regina, ca femeie tanara necasatorita, conventia sociala cerea Victoriei sa locuiasca cu mama ei, in ciuda diferentelor lor asupra sistemului Kensington si dependenta mamei ei de Conroy. Mama ei a fost expediata intr-un apartament la distanta aflat in Palatul Buckingham si Victoria a refuzat de multe ori sa o intalneasca.[35] Atunci cand Victoria s-a plans lui Melbourne ca proximitatea mamei ei a fost "un chin pentru multi ani", Melbourne a simpatizat cu ea si i-a spus ca acest lucru ar putea fi evitat prin casatorie, lucru pe care Victoria l-a numit "o altrernativa socanta Ea si-a aratat interesul in educatia lui Albert pentru viitorul rol pe care l-ar juca ca sot al ei insa a rezistat incercarilor de a o grabi intr-o casatorie.

Victoria a continuat sa-l laude pe Albert in urma celei de-a doua vizite din octombrie 1839. Albert si Victoria au simtit o afectiune reciproca si regina i-a propus casatoria la 15 octombrie 1839, la doar cinci zile dupa ce el a ajuns la Windsor. Casatoria a avut loc la 10 februarie 1840 la Palatul St. James din Londra.

Albert a devenit un consilier politic important, precum si insotitorul reginei, inlocuindu-l pe lordul Melbourne ca figura dominanta si influenta in prima jumatate a vietii ei.[39] Mama Victoriei a fost evacuata din palat, la Casa Ingestre din Belgrave Square. Dupa decesul Printesei Augusta in 1840, mama Victoriei a primit atat Casa Clarence cat si Casa Frogmore. Prin medierea lui Albert, relatiile dintre mama si fiica incet-incet s-au imbunatatit

Regina formeaza un cuplu ideal impreuna cu acest barbat frumos, tandru si discret. Patru baieti si cinci fete sunt rodul marii lor iubiri. Ii ofera titlul de print consort, in anul 1857, si ii permite sa se implice in problemele tarii. Printul Albert a jucat un rol important in formarea comportamentului reginei; el a inteles mai bine importanta mentinerii unor bune relatii ale monarhiei cu guvernul. Primii ani de domnie ai Victoriei se scurg intr-o calma fericire, cu toate ca nu este inca foarte populara. Isi indeplineste cu constiinciozitate toate indatoririle. Respecta regimul parlamentar, a ameliorat relatia sa cu Peel, in asa masura incat, cu timpul, cunoscutul politician a devenit unul dintre favoritii reginei. Pentru alegerea noului prim-ministru - dupa lordul Melbourne - nu face uz de prerogativele sale. Isi asuma rolul de moderator si dreptul de a decide in caz ca majoritatea nu este clara. Serveste de arbitru intru obtinerea consensului, in cazul mizelor importante. Acorda prioritate problemelor economice si comerciale.

Guvernanta Victoriei, baroneasa Lehzen din Hanovra, a avut influenta asupra formarii ei si a continuat sa locuiasca cu Victoria si dupa ascensiunea ei la tron. Relatia apropiata a Victoriei cu baroneasa Lehzen a luat sfarsit dupa casatoria reginei cu Printul Albert, care a gasit-o pe Lehzen incompetenta pentru autoritatea ei in gospodarie, pana la punctul la care era amenintata siguranta si sanatatea primului lor copil.







La 13 iunie 1842, Victoria a facut prima ei calatorie cu trenul, de la statia Slough (in apropierea Castelului Windsor) la Bishop’s Bridge, in apopiere de Paddington (Londra) intr-un transport regal special, furnizat de Great Western Railway. Sotul ei si inginerul de la Great Western Railway, Isambard Brunel, au insotit-o.

In 1842, regina este tinta a trei tentative de asasinat. Printul Albert estimeaza ca aceste incercari au fost incurajate de achitarea lui Oxford in 1840 (o prima tentativa de asasinat asupra reginei). La 29 mai 1842, John Francis, cel mai probabil in incercarea de a deveni faimos, a tras cu arma asupra reginei; arma nu s-a descarcat iar el a scapat. A doua zi regina a mers pe acelasi traseu insa mai rapid si avand o escorta mai mare, in incercarea deliberata de a-l provoca pe Francisc. Cum era de asteptat, Francis a tras din nou insa a fost preluat de politisti in haine civile si condamnat de inalta tradare.

La 3 iulie, la doua zile dupa ce pedeapsa lui Francisc cu moartea a fost comutata in detentie pe viata, un alt tanar, John William Bean, a incercat s-o impuste pe regina insa pistolul era incarcat cu hartie si tutun iar el era prea putin responsabil.[42] Bean a fost condamnat la 18 luni de inchisoare.

Un atac similar a avut loc in 1849, cand somerul irlandez William Hamilton a tras cu pistolul asupra reginei Victoria.[44] In 1850 regina a avut rani cand a fost agresata de un fost ofiter de armata, Robert Pate. Atat Hamilton cat si Pate au fost condamnati la sapte ani

In 1845, Irlanda a fost lovita de mana cartofului. In urmatorii patru ani peste un milion de irlandezi au murit si un alt milion au emigrat in ceea ce s-a numit Marea Foamete Irlandeza. In Irlanda, Victoria a fost numita "Regina Foamete". Regina personal a donat 2.000 £ pentru combaterea foametei, mai mult decat oricare donator individual, si a sprijinit "Maynooth Grant" la un seminar catolic din Irlanda, in ciuda opozitiei protestante


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.