Frank Herbert s-a nascut pe 8 octombrie 1920 in Tacoma, Washington ca fiu al lui Frank Patrick Herbert Sr. si Eileen McCarthy Herbert.
A absolvit liceul in 1938 si, in 1939, a mintit in privinta varstei pentru a primi prima slujba la ziarul Glendale Star.
Cariera sa a cunoscut o intrerupere temporara pe perioada in care a servit pe nava Seabees timp de sase luni, ca fotograf, in timpul Celui De-Al Doilea Razboi Mondial, pana cand a fpst lasat la vatra din motive medicale. In 1941 s-a casatorit cu Flora Parkinson in San Pedro, California, cu care a avut o fata, Penny (n. 16 februarie 1942), dar de care a divortat in 1945.
Dupa razboi a intrat la Universitatea din Washington, unde a intalnit-o pe Beverly Ann Stuart la un cerc de scriere creativa in 1946.
Ei erau singurii studenti din cerc care vandusera o opera pentru a fi publicata; Herbert vanduse doua povestiri pulp de aventuri unor reviste, prima catre Esquire in 1945, iar Stuart vanduse o povestire revistei Modern Romance.
Ei s-au casatorit in Seattle, Washington pe 20 iunie 1946. Au avut doi fii, Brian Patrick Herbert (n. 29 iunie 1947, Seattle, Washington) si Bruce Calvin Herbert (n. 26 iunie 1951, Santa Rosa, California).
In 1952 a aparut in Startling Stories prima povestire science fiction a lui Frank Herbert, "Looking for Something".
Frank Herbert nu a absolvit colegiul, din cauza ca a vrut sa invete doar ceea ce il interesa si nu a participat la cursurile obligatorii, dupa afirmatiile fiului sau, Brian.
Dupa ce a parasit colegiul, a revenit la jurnalistica si a colaborat cu Seattle Star si Oregon Statesman; timp de un deceniu a fost scriitor si editor la revista California Living a ziarului San Francisco Examiner.
Cariera sa de romancier a inceput cu publicarea cartii The Dragon in the Sea in 1955, carte in care a folosit mediul unui submarin din secolul XXI pentru a explora judecata sanatoasa si nebunia. Cartea a prezis conflicte globale pe tema producerii si consumului de petrol, avand succes la critica, dar nu si in randurile cititorilor.
Herbert a inceput documentarea pentru Dune in 1959, fiind capabil sa se dedice in intregime carierei scriitoricesti deoarece sotia lui a inceput din nou sa lucreze full-time ca scriitor publicitar pentru departamentele comerciale, devenind principala sursa de venit a familiei pe perioada anilor '60.
Herbert a declarat ulterior, intr-un interviu luat de Willis E. McNeilly, ca originile romanului se regasesc in munca desfasurata pentru a scrie un articol pe tema dunelor de nisip in Oregon Dunes National Recreation Area de langa Florence, Oregon; el s-a implicat prea mult si a sfarsit prin a scrie mult mai mult decat un simplu articol.
Articolul, intitulat "Au oprit nisipurile care se deplasau", nu a fost scris niciodata, dar a servit ca samanta pentru ideea care a dus la Dune.
Documentarea si scrierea cartii Dune a durat sase ani. Mult mai lunga decat se obisnuia pe atunci pentru science fiction-ul comercial, a fost serializata in revista Analog in doua parti ("Lumea Dunei" si "Profetul Dunei"), in 1963 si 1965. Inainte a fi acceptata, a fost respinsa de aproape douazeci de edituri. Inainte de a respinge manuscrisul, un editor a raspuns, profetic: "S-ar putea sa fac greseala deceniului, dar...".
Chilton Publishing Company, o editura mica din Philadelphia, cunoscuta in principal pentru manualele sale de auto-reparare, i-a dat lui Herbert un avans de 7.500$, iar Dune a devenit curand un succes. A castigat premiul Nebula pentru "Cel mai bun roman" in 1965 si a impartit premiul Hugo in 1966 cu ...And Call Me Conrad de Roger Zelazny. Dune a fost primul roman science fiction ecologic major, folosit o mutitudine de niveluri, teme interconectate si perspectiva multor personaje, o metoda prezenta in intreaga opera de maturitate a lui Herbert.
Cartea nu a devenit imediat un bestseller. Pana in 1968, Herbert castigase de pe urma ei 20.000$, mult mai mult decat se castiga pe majoritatea romanelor science fiction in acea perioada, dar insuficient pentru a-i permite sa se dedice in intregime scrisului. Cu toate acestea, publicarea cartii Dune i-a deschis o serie de usi. Intre 1969 si 1972 a fost profesor de scriere la Seattle Post-Intelligencer si lector in studii generale si studii interdisciplinare la Universitatea din Washington (1970 - 1972). In 1972, a lucrat in Vietnam si Pakistan pe post de consultant pe probleme sociale si ecologice. In 1973 a fost director de imagine al spectacolului de televiziune The Tillers.
In 1972, Herbert a renuntat sa mai scrie la ziar si a devenit scriitor de fictiune full-time. Intre anii '70 si '80, Herbert a cunoscut un succes comercial considerabil ca autor. El si-a impartit timpul intre casele din Hawaii si Olympic Peninsula din Washington; casa din Port Townsend din peninsula se dorea a fi un "proiect de demonstratie ecologica".In aceasta perioada a scris numeroase carti, promovand idei ecologice si folozofice. El a continuat saga Dune cu Mantuitorul Dunei, Copiii Dunei si Imparatul-Zeu al Dunei. Alte carti apreciate au fost Experimentul Dosadi, The Godmakers, Ciuma alba si cele scrise in colaborare cu Bill Ransom: Pandora. Incidentul Iisus, Pandora. Efectul Lazar si Pandora. Factorul inaltare, care reprezentau continuari la Destination: Void.
Schimbarea norocului lui Herbert a fost intunecata de o tragedie. In 1974, Beverly a fost supusa unei operatii de cancer. A mai trait zece ani, dar sanatatea i-a fost iremediabil afectata de operatie. In acea perioada, Herbert a fost purtatorul de cuvant al conventia science fiction Octocon II de la El Rancho Tropicana din Santa Rosa, California, in octombrie 1978. Beverly Herbert a murit pe 7 februarie 1984, in acelasi an in care a aparut Ereticii Dunei. In postfata cartii din 1985, Canonicatul Dunei, Frank Herbert a scris un panegiric emotionant la adresa sotiei sale de 38 de ani.
1984 a fost un an tumultuos in viata lui Herbert. In acelasi an in care murea sotia sa, cariera sa cunostea o ascensiune fulminanta odata cu lansarea ecranizarii lui David Lynch, Dune. In ciuda asteptarilor mari, a bugetului ridicat si a unei distributii de prima mana, filmul a primit recenzii nefavorabile in Statele Unite. In ciuda acestei reactii dezamagitoare in America, filmul a cunoscut succesul comercial si de critica in Europa si Japonia.
Dupa moartea lui Beverly, Herbert s-a casatorit cu Theresa Shackleford in 1985, anul in care a publicat Canonicatul Dunei, care a legat multe fire narative ale seriei. Aceasta avea sa fie ultima opera scrisa de Herbert (antologia Eye a aparut in acelasi an, iar Man of Two Worlds in 1986). A murit in urma unei masive embolii pulmonare in timp ce se afla in convalescenta dupa operatia de cancer de pancreas, pe 11 februarie 1986, in Madison, Wisconsin, la varsta de 65 de ani.