Din aceeasi categorie
|
Spargerea Codului Shakespeare ep 1 624 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Spargerea Codului Shakespeare ep 3 392 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Spargerea Codului Shakespeare ep 2 405 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Erling Kagge 1.048 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Roald Amundsens -mari exploratori 655 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Antarctica - Regiunea polara din sudul Pamantului 110 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orasele fantome ale Rusiei 685 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
OJ Simpson 470 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Americii Latine 608 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Epidemia de Coronavirus Wuhan 2019 - documentar (RO/EN) 204 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Roald Amundsen
| Adaugat de Cozana | 15.04.2013 |  Adauga
la favorite |
1.858 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRoald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872 - d. 18 iunie 1928) a fost un explorator norvegian al zonelor polare. A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (in 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reusit sa traverseze Pasajul de nord-vest. A disparut in iunie 1928, in timp ce lua parte la o misiune de salvare.
Una din coincidentele istoriei face ca cei mai importanti exploratori polari norvegieni, Fridtjof Nansen si Roald Amundsen, sa fi fost contemporani. Amundsen s-a nascut in 1827, la unsprezece ani dupa Nansen, in apropierea orasului Sarpsborg, in sud-estul Norvegiei. Dupa ce a renuntat la intentia initiala de a deveni medic, s-a decis sa isi dedice viata cercetarilor polare. Navigator calificat, a lucrat la bordul unui vas comercial in Oceanul Arctic, inainte de a se urca ca secund pe „Belgica", vasul care, in 1897-1899, a fost primul care a ramas peste iarna in Antarctica.
Experienta dobandita in aceste calatorii l-a facut pe Amundsen suficient de increzator in propriile puteri pentru a-si incerca norocul intr-o aventura care reprezenta o provocare pentru navigatori de peste 300 de ani, Pasajul de Nord-vest. Exploratorii stiau de mult de existenta acestei rute care leaga Europa de Asia, la nordul continentului Nord-american, dar nici un vas nu reusise sa o parcurga in intregime. Amundsen a achizitionat un vas robust, de 45 de tone, „Gjoa", echipat cu panze si cu un motor de 13 cai-putere, iar in vara anului 1903 l-a scos din Fiordul Oslo si, impreuna cu echipajul format din sase oameni, a pornit inspre apele acoperite cu gheturi din Pasajul de Nord-vest.
Expeditia a fost incununata de succes si in august 1906 „Gjoa" a parcurs ultima portiune a pasajului. In tot acest timp, echipajul sau a adunat numeroase informatii stiintifice, cele mai importante legate de magnetismul pamantului si observatii privind locatia exacta a Polului Nord magnetic. Mai mult, navigatorii au strans si material etnografic despre populatia eschimosa care traia de-a lungul Pasajului de Nord-vest.
Incurajat de acest prim succes, Amundsen si-a indreptat atentia inspre Polul Nord. Planuia sa isi lase vasul sa inghete la nord de Stramtoarea Bering, dar i-a fost greu sa obtina finantare pentru acest proiect. In septembrie 1909 a primit vestea ca americanii Robert Peary si Frederick Cook au ajuns la Pol. Amundsen s-a decis atunci sa isi amane expeditia la Polul Nord si sa incerce intre timp sa ajunga la Polul Sud inaintea lui Robert Falcon Scott, care se indrepta deja inspre Antarctica in fruntea unei expeditii numeroase.
In august, Amundsen a navigat inspre sud la bordul lui „Fram", pe care Nansen i-l pusese la dispozitie. Pentru a trece prin Stramtoarea Bering, navele trebuiau pe atunci sa inconjoare Capul Horn. Prin urmare, nimeni nu a banuit ca norvegianul isi schimbase planurile cand Fram a pornit cu toata viteza inspre sud.
Cand vasul s-a oprit la Madeira, Amundsen si-a informat membrii expeditiei ca se indreptau inspre sud, nu inspre nord. Scott a primit o telegrama, care il instiinta ca expeditia norvegiana intentiona sa ajunga in Antarctica. Cursa dramatica care a urmat captiveaza si generatiile de astazi.
Amundsen si-a stabilit tabara de baza in Golful Balenelor. Acesta se afla mai aproape de Polul Sud decat punctul de plecare al lui Scott, McMurdo Sound. Tinutul dintre Golful Balenelor si Pol era insa necunoscut, in timp ce Scott avea sa urmeze un traseu deja parcurs de compatriotul sau Shackleton in 1908. La 19 octombrie 1911, Amundsen a parasit tabara de baza cu cei patru tovarasi ai sai, patru sanii si 52 de caini. Misiunea lui Amundsen avea un singur obiectiv: sa ajunga la Pol, repede. Doua luni mai tarziu, obiectivul era atins, cu cinci saptamani inainte ca Scott si echipajul sau extenuat sa ajunga la Pol, unde au gasit steagul si cortul lui Amundsen.
La 14 decembrie 1911, steagul norvegian a fost arborat la Pol. Echipa norvegiana a traversat periculoasa Bariera Ross, pentru a ajunge la poalele lantului muntos presarat cu ghetari. Parea riscant sa continue inaintarea. Dar, datorita indemanarii si unui strop de noroc, exploratorii si-au croit drum si au urcat pe Ghetarul Heiberg, au traversat lantul muntos si au ajuns pe platoul care ducea la Pol.
Pentru un explorator de calibrul lui Amundsen, nu mai ramasesera provocari importante, dar mai exista un obiectiv pe care dorea sa il atinga: explorarea Oceanului Arctic din avion. A organizat o expeditie indrazneata in doua hidroavioane, N24 si N25, in 1925. Avioanele au fost nevoite sa aterizeze fortat pe gheata la 88 de grade Nord, dar echipa a reusit sa reporneasca unul dintre ele si s-a intors la Svalbard trei saptamani mai tarziu.
Americanul Lincoln Ellsworth a finantat si a luat parte la expeditia cu hidroavioane alaturi de Amundsen. Un an mai tarziu, Roald Amundsen, impreuna cu Ellsworth si cu italianul Umberto Nobile, a condus o expeditie in aeronava „Norge" (Norvegia) de la Svalbard deasupra Polului Nord inspre Alaska. Exploratorii au survolat un teritoriu pana atunci necunoscut, umpland astfel ultimele pete albe, ramase necolorate, de pe harta lumii.
Explorarea arctica a fost viata lui Amundsen. Pasiunea sa avea sa ii aduca si moartea. A doua expeditie arctica, condusa de Nobile, doi ani mai tarziu, la bordul „Italia" – aeronava sora a lui „Norge" – a disparut. Amundsen s-a alaturat echipei de salvare care a pornit in cautarea exploratorilor. O a doua echipa de salvare a gasit aeronava si pe Nobile, in viata. Dar Amundsen si tovarasii lui nu s-au mai intors niciodata.
Una din coincidentele istoriei face ca cei mai importanti exploratori polari norvegieni, Fridtjof Nansen si Roald Amundsen, sa fi fost contemporani. Amundsen s-a nascut in 1827, la unsprezece ani dupa Nansen, in apropierea orasului Sarpsborg, in sud-estul Norvegiei. Dupa ce a renuntat la intentia initiala de a deveni medic, s-a decis sa isi dedice viata cercetarilor polare. Navigator calificat, a lucrat la bordul unui vas comercial in Oceanul Arctic, inainte de a se urca ca secund pe „Belgica", vasul care, in 1897-1899, a fost primul care a ramas peste iarna in Antarctica.
Experienta dobandita in aceste calatorii l-a facut pe Amundsen suficient de increzator in propriile puteri pentru a-si incerca norocul intr-o aventura care reprezenta o provocare pentru navigatori de peste 300 de ani, Pasajul de Nord-vest. Exploratorii stiau de mult de existenta acestei rute care leaga Europa de Asia, la nordul continentului Nord-american, dar nici un vas nu reusise sa o parcurga in intregime. Amundsen a achizitionat un vas robust, de 45 de tone, „Gjoa", echipat cu panze si cu un motor de 13 cai-putere, iar in vara anului 1903 l-a scos din Fiordul Oslo si, impreuna cu echipajul format din sase oameni, a pornit inspre apele acoperite cu gheturi din Pasajul de Nord-vest.
Expeditia a fost incununata de succes si in august 1906 „Gjoa" a parcurs ultima portiune a pasajului. In tot acest timp, echipajul sau a adunat numeroase informatii stiintifice, cele mai importante legate de magnetismul pamantului si observatii privind locatia exacta a Polului Nord magnetic. Mai mult, navigatorii au strans si material etnografic despre populatia eschimosa care traia de-a lungul Pasajului de Nord-vest.
Incurajat de acest prim succes, Amundsen si-a indreptat atentia inspre Polul Nord. Planuia sa isi lase vasul sa inghete la nord de Stramtoarea Bering, dar i-a fost greu sa obtina finantare pentru acest proiect. In septembrie 1909 a primit vestea ca americanii Robert Peary si Frederick Cook au ajuns la Pol. Amundsen s-a decis atunci sa isi amane expeditia la Polul Nord si sa incerce intre timp sa ajunga la Polul Sud inaintea lui Robert Falcon Scott, care se indrepta deja inspre Antarctica in fruntea unei expeditii numeroase.
In august, Amundsen a navigat inspre sud la bordul lui „Fram", pe care Nansen i-l pusese la dispozitie. Pentru a trece prin Stramtoarea Bering, navele trebuiau pe atunci sa inconjoare Capul Horn. Prin urmare, nimeni nu a banuit ca norvegianul isi schimbase planurile cand Fram a pornit cu toata viteza inspre sud.
Cand vasul s-a oprit la Madeira, Amundsen si-a informat membrii expeditiei ca se indreptau inspre sud, nu inspre nord. Scott a primit o telegrama, care il instiinta ca expeditia norvegiana intentiona sa ajunga in Antarctica. Cursa dramatica care a urmat captiveaza si generatiile de astazi.
Amundsen si-a stabilit tabara de baza in Golful Balenelor. Acesta se afla mai aproape de Polul Sud decat punctul de plecare al lui Scott, McMurdo Sound. Tinutul dintre Golful Balenelor si Pol era insa necunoscut, in timp ce Scott avea sa urmeze un traseu deja parcurs de compatriotul sau Shackleton in 1908. La 19 octombrie 1911, Amundsen a parasit tabara de baza cu cei patru tovarasi ai sai, patru sanii si 52 de caini. Misiunea lui Amundsen avea un singur obiectiv: sa ajunga la Pol, repede. Doua luni mai tarziu, obiectivul era atins, cu cinci saptamani inainte ca Scott si echipajul sau extenuat sa ajunga la Pol, unde au gasit steagul si cortul lui Amundsen.
La 14 decembrie 1911, steagul norvegian a fost arborat la Pol. Echipa norvegiana a traversat periculoasa Bariera Ross, pentru a ajunge la poalele lantului muntos presarat cu ghetari. Parea riscant sa continue inaintarea. Dar, datorita indemanarii si unui strop de noroc, exploratorii si-au croit drum si au urcat pe Ghetarul Heiberg, au traversat lantul muntos si au ajuns pe platoul care ducea la Pol.
Pentru un explorator de calibrul lui Amundsen, nu mai ramasesera provocari importante, dar mai exista un obiectiv pe care dorea sa il atinga: explorarea Oceanului Arctic din avion. A organizat o expeditie indrazneata in doua hidroavioane, N24 si N25, in 1925. Avioanele au fost nevoite sa aterizeze fortat pe gheata la 88 de grade Nord, dar echipa a reusit sa reporneasca unul dintre ele si s-a intors la Svalbard trei saptamani mai tarziu.
Americanul Lincoln Ellsworth a finantat si a luat parte la expeditia cu hidroavioane alaturi de Amundsen. Un an mai tarziu, Roald Amundsen, impreuna cu Ellsworth si cu italianul Umberto Nobile, a condus o expeditie in aeronava „Norge" (Norvegia) de la Svalbard deasupra Polului Nord inspre Alaska. Exploratorii au survolat un teritoriu pana atunci necunoscut, umpland astfel ultimele pete albe, ramase necolorate, de pe harta lumii.
Explorarea arctica a fost viata lui Amundsen. Pasiunea sa avea sa ii aduca si moartea. A doua expeditie arctica, condusa de Nobile, doi ani mai tarziu, la bordul „Italia" – aeronava sora a lui „Norge" – a disparut. Amundsen s-a alaturat echipei de salvare care a pornit in cautarea exploratorilor. O a doua echipa de salvare a gasit aeronava si pe Nobile, in viata. Dar Amundsen si tovarasii lui nu s-au mai intors niciodata.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.