Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikolaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, in orasul liber hanseatic Torun, aflat azi in Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astazi Frombork, Polonia), astronom si cosmolog, matematician si economist, preot si prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrica a sistemului solar.
Nationalitatea sa este reclamata si de germani, dar majoritatea istoricilor il considera polonez
Copernic provenea dintr-o familie de comercianti si inalti functionari administrativi de etnie germana. Tatal sau a fost brutar, un sustinator al luptei dusa impotriva cavalerilor teutoni.
Dupa moartea tatalui, in 1483, este luat sub protectia unchiului pe linie materna, episcopul Lukas Watzenrode, care s-a ingrijit ca nepotul sau sa primeasca o educatie la cele mai bune universitati ale timpului.
Primele studii le-a facut la scoala din Torun, iar in 1492 intra la studii superioare la Universitatea din Cracovia (Krakau), unde a studiat matematica, retorica, gramatica, poetica si si-a cultivat pasiunea pentru studiul astronomiei. La 20 de ani obtine titlul de doctor in aceste stiinte.
La incheierea studiilor, in 1496, pleaca in Italia, unde in 1497 incepe sa studieze medicina si dreptul canonic la Universitatea din Bologna, prima universitate din Europa, aprofundand si studiul literaturii clasice. In Italia a citit despre ideea filosofului grec Aristarh din Samos, care cu mai bine de un mileniu si jumatate inainte afirmase ca Pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul Soarelui, iar nu invers, asa cum sustinea opinia comuna la acea vreme.
In acest timp locuieste in casa matematicianului Domenico Maria Novara, care se ocupa cu scrierile astronomului Ptolemeu, si incepe sa se intereseze de astronomie si geografie. Impreuna observa la 9 martie 1497 acoperirea stelei Aldebaran de catre luna. Dupa terminarea studiilor in 1500, Copernic tine prelegeri de astronomie la Roma si in anul urmator este acceptat sa studieze medicina la renumita universitate din Padova. In anul 1503 i se acorda in Ferrara titlul de Doctor in Drept canonic, dupa care se intoarce in Polonia.
In Italia, Copernic vine in contact cu scrierile vechilor greci si se documenteaza asupra ipotezei heliocentrice, pe care au sustinut-o unii filozofi ai antichitatii: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon si convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu.
Dupa 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. In 1501 este chemat la Roma, unde preda matematica si astronomia si, alaturi de Domenico Maria Novara, efectueaza observatii astronomice.
Reintors in Polonia (1511), Copernic si-a desfasurat activitatea in orasele Frombork, Olsztyn si Lidzbark si a efectuat observatii astronomice in turlele acestuia din urma. Astfel, intre anii 1503 si 1510, locuieste in palatul episcopal al unchiului sau in Lidzbark Warminski, ajutandu-l la administratia diocezei. In acest timp redacteaza un scurt tratat de astronomie, "De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus", care va fi publicat postum mult mai tarziu, in secolul al XIX-lea.
In 1512, inainte de a implini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind insa destinat numai apropiatilor. In acelasi an se muta la Frauenburg, face parte din comitetul "Concilului din Laterano" (1515) pentru reforma calendarului si incepe sa lucreze la opera sa fundamentala, "De Revolutionibus Orbium Coelestium" ("Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti"), pe care o termina in 1530, dar va fi publicata abia in anul 1543, cu putin inainte de moarte, fiind constient de contradictiile cuprinse fata de doctrina oficiala a Bisericii Catolice.