Din aceeasi categorie
|
Japonia secreta - Intoarcerea barbarilor (europeni) 1.460 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Japonia - Casta samurailor / 1.118 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Istoria celor mar mari samurai 580 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 8.961 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
10 aspecte bizare despre viata in Japonia veche 1.130 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cazul Orlov - Cea mai mare inselatorie din istoria KGB 733 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Japonia - Vointa Shogunilor 1.394 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Istoria Universului in 2 minute 2.029 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sabiile samurailor - Un secret neelucidat 1.893 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
1/5.Istoria Indiei - Documentar BBC / Partea 1 2.550 vizite - 0 comentarii adaugat de Documentar |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Japonia - Istoria secreta a samurailor
| Adaugat de pache | 11.03.2013 |  Adauga
la favorite |
1.752 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJaponia - Istoria secreta a samurailor
Tokugawa Ieyasu unifica Japonia si stabileste o dinastie care va conduce Japonia timp de peste 250 de ani
Samurai (侍? ori, mult mai rar, 士) este un termen care a fost folosit in Japonia pentru a desemna indivizi apartinind nobilimii militare. Cuvintul samurai este derivat din verbul japonez saburau (de unde a derivat si numele masculin "Saburo") insemnind a servi. Samuraiul era literar servitorul unui nobil.
Au existat si femei samurai. Chiar si ele se ucideau daca erau indemnate de sot sau de capetenia locala. Spre deosebire de barbati ele isi taiau beregata.
Samuraiul de orice rang il putea ucide fara sa dea socotela pe orice persoana inferioara lui ca grad social (taranii, negustorii), dupa bunul lui plac, indiferent daca era barbat, femeie sau copil, indiferent de motiv sau chiar pentru a-si incerca taisul sabiei.
Se crede ca sabia samuraiului era cea mai agera din lume, chiar mai agera decat celebra Sabie de Damasc
In Japonia doar samuraiului ii era ingaduit sa poarte arme. Oricine ataca un samurai era considerat a fi un razvratit si era executat pe loc. De asemenea oricine vedea un atac de nesupunere si nu informa autoritatile de indata era omorat, iar pedeapsa sa cadea si asupra familiei sale.
Samuraiului, luptatorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem si mereu actual al desavarsirii japoneze.
In secolul al XII-lea existau si razboinicii proveniti din randurile taranilor, dar acestia erau putini.
Sefii lor, samuraii, erau stapanii satelor respective si vasalii directi ai shogunului. Sub comanda lor se aflau luptatori care inainte de a porni la lupta se parfumau, se machiau si isi innegreau dintii, obicei abandonat in anul 1870.
Ieyasu Tokugawa
In 1567 va primi numele de Mikawa no kami ("Conducatorul suprem al provinciei Mikawa"), iar ulterior a primit prin decret imperial permisiunea de a-si schimba numele de familie in Tokugawa, care era mai prestigios. Cam in aceata perioada se aliaza cu Shingen Takeda, conducatorul provinciei Kai, impotriva sefului clanului Imakawa, Ujizane. Acesta din urma ii ataca, dar este invins, iar ca rezultat Shingen Takeda va primi provincia Suruga (pe care Ieyasu o pierduse intre timp in favoarea clanului Imagawa) iar Ieyasu isi ia provincia Tōtōmi. Alianta intre acesti doi sefi de clanuri va fi una foarte fragila, rezultand chiar intr-o lupta (1572, la Mikatagahara) in care Shingen Takeda il invinge pe Ieyasu. Cand Shingen va muri la scurt timp dupa aceasta, fiul acestuia, Katsuyori, preia sefia clanului. Luptele intre clanurile Imagawa si Tokugawa, din 1575 la Nagashino, si 1581 la Takatenjin, se termina cu victoria lui Ieyasu, care va prelua provinciile clanului Takeda.
In 1579 Ieyasu este obligat sa o omoare pe sotie (care era dintr-o familie vasala a clanului Imagawa) si sa-si oblige fiul cel mai mare, Nobuyasu, sa comita seppuku drept dovada a loialitatii fata de Nobunaga Oda. Amandoi fusesera suspectati de Nobunaga ca fiind complici ai clanului Takeda.
Dupa asasinarea lui Nobunaga Oda in 1582, Ieyasu preia doua noi provincii ale clanului Takeda (Kai si Shinano), facandu-l unul dintre cei mai puternici sefi de osti din regiune.
Precept scris de Ieyasu Tokugawa
Relatiile sale initiale cu succesorul lui Nobunaga, Hideyoshi Toyotomi n-au fost dintre cele mai bune, Hideyoshi chiar atacand la un moment dat o fortareata a lui Ieyasu de pe muntele Komaki (in 1584). Intelegand reciproc ca o relatie fragila este de preferat unui continuu razboi, cei doi se impaca, Ieyasu trimitandu-i lui Toyotomi un fiu pentru a fi adoptat de acesta, iar Toyotomi ii va da lui Ieyasu propria sora (al carei sot, cand i s-a expus planul de catre Toyotomi, comite seppuku pentru a nu fi in calea casatoriei sotiei cu Ieyasu). In 1590, cei doi aliati il ataca pe vestitul sef de clan din provincia Kantō, Ujimasa Hōjō, la Odawara, si castiga batalia. Ca rezultat, va fi nevoit sa ii dea lui Toyotomi cele 5 provincii pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar in schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, facandu-l sa aiba venituri de 2 557 000 koku de orez. [1][2] Ca resedinta isi alege micul port Edo (provincia Musashi), unde construieste un castel pe ruinele unei fortarete pe care o construise in sec. 15 Dōkan Ōta.
Tabla de go folosita de Ieyasu Tokugawa si Hideyoshi Toyotomi
Gasind diferite pretexte, Ieyasu nu va participa la expeditiile lui Toyotomi in Coreea, expeditii care il vor consuma pe aceste din urma pana la sfarsitul vietii. Pe patul de moarte, in 1598, Toyotomi ii ordona lui Ieyasu (pe care il facuse Go-Tairō, membru al Consiliului de stat creat de el) sa aduca inapoi armata din Coreea, si il face, impreuna cu ceilalti generali, sa jure loialitate fiului sau (al lui Toyotomi), Hideyori. Dar doi ani mai tarziu, Ieyasu isi va incalca juramantul si va forma o alianta cu alti 4 generali. Mitsunari Ishida, unul din vasalii lui Toyotomi, bazandu-se pe promisiunile de ajutor ale unor clanuri, ii declara razboi lui Ieyasu. Batalia decisiva va avea loc la Sekigahara pe 21 octombrie 1600, si se termina cu o victorie clara a lui Ieyasu, care conduce o armata de 104 000 soldati. Ca rezultat, Ieyasu va avea acum puteri similare cu cele ale lui Toyotomi inainte de moarte, fiind practic sef peste toti daimyō-ii (domnitori feudali) din Japonia perioadei respective. Va controla si capitala Kyoto, si implicit activitatea imparatului.
Sogun:
In 1603 isi ia titlul de Sei-i tai shōgun („generalisim suprem pentru subjugarea barbarilor") cu acordul imparatului Go-Yōzei (1571-1617), ceea ce insemna ca atat el cat si descendentii sai puteau vorbi in numele imparatului in probleme de importanta nationala.
Blazonul familiei Tokugawa
In 1603 demisioneaza in favoarea fiului al treilea, Hidetada, si se muta la Sumpu (actualmente orasul Shizuoka), lucru ce nu l-a impiedecat sa se amestece in problemele vremii, in special in relatiile cu celelalte clanuri. Pentru a preveni o concentrare de putere in jurul lui Hideyori, fiul lui Hideyoshi Toyotomi, ataca castelul Osaka de doua ori, in 1614 si in 1615, cucerindu-l la a doua incercare si distrugand fortificatiile exterioare. Hideyori a preferat sa comita seppuku, dar fiul sau de 17 ani, Kunimatsu, a fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum suprema si garantata pentru o lunga perioada de timp.
Inainte de moartea sa, Ieyasu a promulgat un „Regulament in 13 capitole pentru samurai" (numit Buke shohatto) si „Legile referitoare la Curtea imperiala si la nobilime" (Kinchū narabi ni kuge shohatto), in 17 capitole.
Moare pe data de 1 iunie 1616. Inmormantat temporar la templul sintoist Kunō- zan Tōshōgū, langa Shizuoka,[3]ramasitele sale au fost mutate un an mai tarziu la Nikkō, unde prin decret imperial a fost canonizat sub numele de Tōshō Daigongen.
Tokugawa Ieyasu unifica Japonia si stabileste o dinastie care va conduce Japonia timp de peste 250 de ani
Samurai (侍? ori, mult mai rar, 士) este un termen care a fost folosit in Japonia pentru a desemna indivizi apartinind nobilimii militare. Cuvintul samurai este derivat din verbul japonez saburau (de unde a derivat si numele masculin "Saburo") insemnind a servi. Samuraiul era literar servitorul unui nobil.
Au existat si femei samurai. Chiar si ele se ucideau daca erau indemnate de sot sau de capetenia locala. Spre deosebire de barbati ele isi taiau beregata.
Samuraiul de orice rang il putea ucide fara sa dea socotela pe orice persoana inferioara lui ca grad social (taranii, negustorii), dupa bunul lui plac, indiferent daca era barbat, femeie sau copil, indiferent de motiv sau chiar pentru a-si incerca taisul sabiei.
Se crede ca sabia samuraiului era cea mai agera din lume, chiar mai agera decat celebra Sabie de Damasc
In Japonia doar samuraiului ii era ingaduit sa poarte arme. Oricine ataca un samurai era considerat a fi un razvratit si era executat pe loc. De asemenea oricine vedea un atac de nesupunere si nu informa autoritatile de indata era omorat, iar pedeapsa sa cadea si asupra familiei sale.
Samuraiului, luptatorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem si mereu actual al desavarsirii japoneze.
In secolul al XII-lea existau si razboinicii proveniti din randurile taranilor, dar acestia erau putini.
Sefii lor, samuraii, erau stapanii satelor respective si vasalii directi ai shogunului. Sub comanda lor se aflau luptatori care inainte de a porni la lupta se parfumau, se machiau si isi innegreau dintii, obicei abandonat in anul 1870.
Ieyasu Tokugawa
In 1567 va primi numele de Mikawa no kami ("Conducatorul suprem al provinciei Mikawa"), iar ulterior a primit prin decret imperial permisiunea de a-si schimba numele de familie in Tokugawa, care era mai prestigios. Cam in aceata perioada se aliaza cu Shingen Takeda, conducatorul provinciei Kai, impotriva sefului clanului Imakawa, Ujizane. Acesta din urma ii ataca, dar este invins, iar ca rezultat Shingen Takeda va primi provincia Suruga (pe care Ieyasu o pierduse intre timp in favoarea clanului Imagawa) iar Ieyasu isi ia provincia Tōtōmi. Alianta intre acesti doi sefi de clanuri va fi una foarte fragila, rezultand chiar intr-o lupta (1572, la Mikatagahara) in care Shingen Takeda il invinge pe Ieyasu. Cand Shingen va muri la scurt timp dupa aceasta, fiul acestuia, Katsuyori, preia sefia clanului. Luptele intre clanurile Imagawa si Tokugawa, din 1575 la Nagashino, si 1581 la Takatenjin, se termina cu victoria lui Ieyasu, care va prelua provinciile clanului Takeda.
In 1579 Ieyasu este obligat sa o omoare pe sotie (care era dintr-o familie vasala a clanului Imagawa) si sa-si oblige fiul cel mai mare, Nobuyasu, sa comita seppuku drept dovada a loialitatii fata de Nobunaga Oda. Amandoi fusesera suspectati de Nobunaga ca fiind complici ai clanului Takeda.
Dupa asasinarea lui Nobunaga Oda in 1582, Ieyasu preia doua noi provincii ale clanului Takeda (Kai si Shinano), facandu-l unul dintre cei mai puternici sefi de osti din regiune.
Precept scris de Ieyasu Tokugawa
Relatiile sale initiale cu succesorul lui Nobunaga, Hideyoshi Toyotomi n-au fost dintre cele mai bune, Hideyoshi chiar atacand la un moment dat o fortareata a lui Ieyasu de pe muntele Komaki (in 1584). Intelegand reciproc ca o relatie fragila este de preferat unui continuu razboi, cei doi se impaca, Ieyasu trimitandu-i lui Toyotomi un fiu pentru a fi adoptat de acesta, iar Toyotomi ii va da lui Ieyasu propria sora (al carei sot, cand i s-a expus planul de catre Toyotomi, comite seppuku pentru a nu fi in calea casatoriei sotiei cu Ieyasu). In 1590, cei doi aliati il ataca pe vestitul sef de clan din provincia Kantō, Ujimasa Hōjō, la Odawara, si castiga batalia. Ca rezultat, va fi nevoit sa ii dea lui Toyotomi cele 5 provincii pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar in schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, facandu-l sa aiba venituri de 2 557 000 koku de orez. [1][2] Ca resedinta isi alege micul port Edo (provincia Musashi), unde construieste un castel pe ruinele unei fortarete pe care o construise in sec. 15 Dōkan Ōta.
Tabla de go folosita de Ieyasu Tokugawa si Hideyoshi Toyotomi
Gasind diferite pretexte, Ieyasu nu va participa la expeditiile lui Toyotomi in Coreea, expeditii care il vor consuma pe aceste din urma pana la sfarsitul vietii. Pe patul de moarte, in 1598, Toyotomi ii ordona lui Ieyasu (pe care il facuse Go-Tairō, membru al Consiliului de stat creat de el) sa aduca inapoi armata din Coreea, si il face, impreuna cu ceilalti generali, sa jure loialitate fiului sau (al lui Toyotomi), Hideyori. Dar doi ani mai tarziu, Ieyasu isi va incalca juramantul si va forma o alianta cu alti 4 generali. Mitsunari Ishida, unul din vasalii lui Toyotomi, bazandu-se pe promisiunile de ajutor ale unor clanuri, ii declara razboi lui Ieyasu. Batalia decisiva va avea loc la Sekigahara pe 21 octombrie 1600, si se termina cu o victorie clara a lui Ieyasu, care conduce o armata de 104 000 soldati. Ca rezultat, Ieyasu va avea acum puteri similare cu cele ale lui Toyotomi inainte de moarte, fiind practic sef peste toti daimyō-ii (domnitori feudali) din Japonia perioadei respective. Va controla si capitala Kyoto, si implicit activitatea imparatului.
Sogun:
In 1603 isi ia titlul de Sei-i tai shōgun („generalisim suprem pentru subjugarea barbarilor") cu acordul imparatului Go-Yōzei (1571-1617), ceea ce insemna ca atat el cat si descendentii sai puteau vorbi in numele imparatului in probleme de importanta nationala.
Blazonul familiei Tokugawa
In 1603 demisioneaza in favoarea fiului al treilea, Hidetada, si se muta la Sumpu (actualmente orasul Shizuoka), lucru ce nu l-a impiedecat sa se amestece in problemele vremii, in special in relatiile cu celelalte clanuri. Pentru a preveni o concentrare de putere in jurul lui Hideyori, fiul lui Hideyoshi Toyotomi, ataca castelul Osaka de doua ori, in 1614 si in 1615, cucerindu-l la a doua incercare si distrugand fortificatiile exterioare. Hideyori a preferat sa comita seppuku, dar fiul sau de 17 ani, Kunimatsu, a fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum suprema si garantata pentru o lunga perioada de timp.
Inainte de moartea sa, Ieyasu a promulgat un „Regulament in 13 capitole pentru samurai" (numit Buke shohatto) si „Legile referitoare la Curtea imperiala si la nobilime" (Kinchū narabi ni kuge shohatto), in 17 capitole.
Moare pe data de 1 iunie 1616. Inmormantat temporar la templul sintoist Kunō- zan Tōshōgū, langa Shizuoka,[3]ramasitele sale au fost mutate un an mai tarziu la Nikkō, unde prin decret imperial a fost canonizat sub numele de Tōshō Daigongen.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.