Din aceeasi categorie
|
Lumina, intuneric si culori - Teoria lui Goethe 1.947 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Johann Wolfgang von Goethe 428 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Filozofia culorilor 204 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Arthur Schopenhauer 986 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Civilizatia Dunareana 1.206 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Testamentul zeilor dunareni 722 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Schloss Nordkirchen, Germania 1.301 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Domul Catolic din Timisoara 1.217 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dinu Lipatti – Ultimul recital 488 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Robert Schumann 900 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Johann Wolfgang Goethe
| Adaugat de Cozana | 27.02.2013 |  Adauga
la favorite |
968 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJohann Wolfgang Goethe, innobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru ganditor si om de stiinta, una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii universale.
Nascut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), inalt functionar de stat, si al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808).
Relatia lui Goethe cu parintii, nu a fost fara conflicte. Cu exceptia sorei sale nascute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalti frati toti au murit timpuriu. In anul 1758 tinarul Goethe s-a inbolnavit de variola.
Din anul 1756 pina 1758, el vizitase o scoala publica. Un rol esential in educatie religioasa luterana include lectura in Biblie si duminica slujbele la biserica. Primind o educatie aleasa, studiind desenul, muzica, scrima, calarie, literatura germana si universala, limbi straine vechi si moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza si engleza).
Prima indoiala in credinta, Goethe a avut-o in anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona [1], unde: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovati ca si pe cei vinovati si nu s-a dovedit parinteste [2].
Educatia religioasa pe care a primit-o in Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al familiei si mai tarziu de la unchiul lui, preotul Ioan Iacob Starck, nu prea i-au placut: Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singura moralitate uscata; la un discurs intelept nu s-au gindit, si doctrina nu era pentru inima, nici pentru suflet.
Numai ocupatia cu Vechiul Testament, mai ales de povestile de Patriarhi Avraam, Isaac si Iacob i-au sugerat imaginatiile. Atitudinea sa fata de Bisericia si dogma crestina, a ramas pana mai tarziu distantata si chiar ostila.
Goethe a inceput sa iubeasca de timpuriu literatura, pe care o putea gasi in vasta biblioteca al tatalui sau. Fascinat era si de teatru, in casa parinteasca, anual se prezenta un spectacol de teatru de papusi. In timpul ocupatiei Frankfurtului de catre trupele franceze, vizita des Teatrul Frantusesc. In anul 1763 a asistat la un concert al tanarului Mozart, care atunci avea sapte ani.
In anul 1765 incepe sa studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu era prea incantat, dar pe care termina in anul 1768. Mai intii Goethe trebuia sa se adapteze la haine si maniere, stilul elegant de viata pentru a fi acceptat de noii concetateni. In acest timp o placere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet si filosof etic al iluminismului.
De asemenea participa si la cursurile de desen ale pictorului si sculptorului, Adam Oeser, care era directorul Universitatii din Leipzig. In acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder („Cantece noi"), patrunse de un lirism puternic si elevat, precum si o comedie intitulata Die Laune des Verliebten („Capriciul indragostitului").
Dar de asemenea tinǎrul Goethe se bucura de libertatile departe de casa parinteasca. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are si prima deziluzie sentimentala, in iubirea neimpartasita de Anna Katharina Schonkopf care dupa doi ani, este de comun acord desfiintata. Acest eveniment l-a inclus in comedia Die Mitschuldigen („Vinovatii"), scrisa la intoarcerea lui acasa.
Un an si jumatate, perioada de refacere dupa deziluzia sentimentala in care o prietena a mamei sale Susanne von Klettenberg ii aducea la cunostinta conceptul pietetic al Herrnhuter Brudergemeine, o derivatie a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia si cercetarea sufletului.
Dupa o lunga boala, Christiane, sotia lui Goethe, moare in anul 1816. Drept urmare, in 1817, Goethe se retrage din conducerea teatrului din Weimar. Nora sa se ingrijea de bunastarea lui. In acest timp, Goethe a inceput sa faca ordine in lucrarile sale.
In aceasta perioada scrie Geschichte meines botanischen Studiums („Istoria studiului meu botanic"), pina in 1824, urmate de lucrarile Zur Naturwissenschaft uberhaupt („Catre stiinte naturale") ganduri despre morfologie, geologie si mineralogie.
Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard si Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedica aspectelor mistice. Agendele si notitele din anii din urma ii vor servi la scrierea lucrarii Italienische Reise („Calatoria Italiana"). In anul 1821 urmeaza o colectie de romane scurte: Wilhelm Meisters Wanderjahre („Drumetiile lui Wilhelm Meister").
In anul 1823 Goethe, se imbolnaveste de inflamatie a pericardului inimii. Dupa ce s-a insanatosit, a devenit mai spiritual decat inainte. In Karlsbad, batranul Goethe face cunostinta cu tinara de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere in casatorie. Ea insa il respinge, fapt pentru care Goethe scrie in drum spre casa cu dezamagire Marienbader Elegie („Elegia din Marienbad").
Cu ultimile puteri, reia sa lucreze la Faust II. El insusi nu mai scria, doar dicta, in felul acesta Goethe rezolvandu-si corespondenta, dar si marturisind in discutii lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria.
In anul 1830, moare fiul sau, August, in Roma. In acelasi an incheiea lucrarul la a doua parte din Faust. Aceasta a fost o lucrare la care ani multi, «a deveni» a fost pentru el cel mai important lucru. Formal era o piesa pentru scena, dar care de fapt abia daca se putea juca pe aceasta. In ultimii ani s-a amestecat in controversele dintre cei doi paleontologi Georges Cuvier si Etienne Geoffroy Saint-Hilaire referitoare la catastrofism, dezvoltarea continua a speciilor etc.
In august 1831 va vizita din nou padurea Turingiei din Ilmenau, acolo unde i-au venit primele idei stiintifice. 51 de ani mai tarziu, dupa ce in 1780 a scris pe o scindura a unei casute de vanatoare pe Kickelhahn celebrul sau poem Wandrers Nachtlied („Cintecul de noapte al calatorului"), el a vizitat din nou acest loc.
La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimile sale cuvinte, care se pare ca ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multa lumina!"), sunt relatate de medicului sau, Carl Vogel, care in momentul decesului insa nu era in camera lui Goethe [24]. Goethe a fost ingropat pe data de 26 martie la Mormantul Printilor in Weimar.
Dupa moartea poetului, aprecierea lui a scazut. El se afla acuma in umbra lui Friedrich Schiller, a carui tendinte revolutionare se potriveau mai bine timpului, decit pozitia conservatoare a lui Goethe. In afara de diferiti critici, chiar si din rindul bisericii, i se reprosa lipsa de patriotism, de credinta si de moralitate. Abia dupa anii 1860, Goethe apartine de literatura predata la scolile germane. Aceasta perioada de lipsa de atentie pentru Goethe si operele sale, sa incheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.
In timpul national-socialismului, nazistii au pomenit putin de Goethe. Umanismul si cosmopolitismul lui si idealul de educatie de om pe sine statator si insusi finalizat, nu se potrivea cu ideologia fascista. Alfred Rosenberg, declarase in cartea sa din anul 1930 Der Mythus des 20. Jahrhunderts („Mitul secolului 20"), ca Goethe nu ar fi de folos pentru urmatoarea: „perioada de lupta apriga, pentru ca el a fost un personaj care a urat violenta atat in viata cit si in versuri"
Goethe incerca sa lege poezia, stiintele naturale, filozofia si politica. Activitati practice si intalnirile cu alti oameni, sunt reflectate in operele sale poetice si literare. Lucrarile lui poetice, se bazeaza intotdeauna pe intimplari concrete. Goethe era fascinat de teoria cunoasterii a lui Kant. Teza, „noi nu putem recunoaste objectiv, obiectele filosofiei, doar putem sa ne gindim despre cele inregistrate", erau tocmai convingeriile lui Goethe: Nun aber schien zum erstenmal eine Theorie mich anzulachlen („Acuma pentru prima data mi-se pare sa-mi surida o teorie").
Sursa: Wikipedia
Nascut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), inalt functionar de stat, si al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808).
Relatia lui Goethe cu parintii, nu a fost fara conflicte. Cu exceptia sorei sale nascute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalti frati toti au murit timpuriu. In anul 1758 tinarul Goethe s-a inbolnavit de variola.
Din anul 1756 pina 1758, el vizitase o scoala publica. Un rol esential in educatie religioasa luterana include lectura in Biblie si duminica slujbele la biserica. Primind o educatie aleasa, studiind desenul, muzica, scrima, calarie, literatura germana si universala, limbi straine vechi si moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza si engleza).
Prima indoiala in credinta, Goethe a avut-o in anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona [1], unde: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovati ca si pe cei vinovati si nu s-a dovedit parinteste [2].
Educatia religioasa pe care a primit-o in Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al familiei si mai tarziu de la unchiul lui, preotul Ioan Iacob Starck, nu prea i-au placut: Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singura moralitate uscata; la un discurs intelept nu s-au gindit, si doctrina nu era pentru inima, nici pentru suflet.
Numai ocupatia cu Vechiul Testament, mai ales de povestile de Patriarhi Avraam, Isaac si Iacob i-au sugerat imaginatiile. Atitudinea sa fata de Bisericia si dogma crestina, a ramas pana mai tarziu distantata si chiar ostila.
Goethe a inceput sa iubeasca de timpuriu literatura, pe care o putea gasi in vasta biblioteca al tatalui sau. Fascinat era si de teatru, in casa parinteasca, anual se prezenta un spectacol de teatru de papusi. In timpul ocupatiei Frankfurtului de catre trupele franceze, vizita des Teatrul Frantusesc. In anul 1763 a asistat la un concert al tanarului Mozart, care atunci avea sapte ani.
In anul 1765 incepe sa studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu era prea incantat, dar pe care termina in anul 1768. Mai intii Goethe trebuia sa se adapteze la haine si maniere, stilul elegant de viata pentru a fi acceptat de noii concetateni. In acest timp o placere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet si filosof etic al iluminismului.
De asemenea participa si la cursurile de desen ale pictorului si sculptorului, Adam Oeser, care era directorul Universitatii din Leipzig. In acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder („Cantece noi"), patrunse de un lirism puternic si elevat, precum si o comedie intitulata Die Laune des Verliebten („Capriciul indragostitului").
Dar de asemenea tinǎrul Goethe se bucura de libertatile departe de casa parinteasca. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are si prima deziluzie sentimentala, in iubirea neimpartasita de Anna Katharina Schonkopf care dupa doi ani, este de comun acord desfiintata. Acest eveniment l-a inclus in comedia Die Mitschuldigen („Vinovatii"), scrisa la intoarcerea lui acasa.
Un an si jumatate, perioada de refacere dupa deziluzia sentimentala in care o prietena a mamei sale Susanne von Klettenberg ii aducea la cunostinta conceptul pietetic al Herrnhuter Brudergemeine, o derivatie a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia si cercetarea sufletului.
Dupa o lunga boala, Christiane, sotia lui Goethe, moare in anul 1816. Drept urmare, in 1817, Goethe se retrage din conducerea teatrului din Weimar. Nora sa se ingrijea de bunastarea lui. In acest timp, Goethe a inceput sa faca ordine in lucrarile sale.
In aceasta perioada scrie Geschichte meines botanischen Studiums („Istoria studiului meu botanic"), pina in 1824, urmate de lucrarile Zur Naturwissenschaft uberhaupt („Catre stiinte naturale") ganduri despre morfologie, geologie si mineralogie.
Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard si Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedica aspectelor mistice. Agendele si notitele din anii din urma ii vor servi la scrierea lucrarii Italienische Reise („Calatoria Italiana"). In anul 1821 urmeaza o colectie de romane scurte: Wilhelm Meisters Wanderjahre („Drumetiile lui Wilhelm Meister").
In anul 1823 Goethe, se imbolnaveste de inflamatie a pericardului inimii. Dupa ce s-a insanatosit, a devenit mai spiritual decat inainte. In Karlsbad, batranul Goethe face cunostinta cu tinara de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere in casatorie. Ea insa il respinge, fapt pentru care Goethe scrie in drum spre casa cu dezamagire Marienbader Elegie („Elegia din Marienbad").
Cu ultimile puteri, reia sa lucreze la Faust II. El insusi nu mai scria, doar dicta, in felul acesta Goethe rezolvandu-si corespondenta, dar si marturisind in discutii lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria.
In anul 1830, moare fiul sau, August, in Roma. In acelasi an incheiea lucrarul la a doua parte din Faust. Aceasta a fost o lucrare la care ani multi, «a deveni» a fost pentru el cel mai important lucru. Formal era o piesa pentru scena, dar care de fapt abia daca se putea juca pe aceasta. In ultimii ani s-a amestecat in controversele dintre cei doi paleontologi Georges Cuvier si Etienne Geoffroy Saint-Hilaire referitoare la catastrofism, dezvoltarea continua a speciilor etc.
In august 1831 va vizita din nou padurea Turingiei din Ilmenau, acolo unde i-au venit primele idei stiintifice. 51 de ani mai tarziu, dupa ce in 1780 a scris pe o scindura a unei casute de vanatoare pe Kickelhahn celebrul sau poem Wandrers Nachtlied („Cintecul de noapte al calatorului"), el a vizitat din nou acest loc.
La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimile sale cuvinte, care se pare ca ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multa lumina!"), sunt relatate de medicului sau, Carl Vogel, care in momentul decesului insa nu era in camera lui Goethe [24]. Goethe a fost ingropat pe data de 26 martie la Mormantul Printilor in Weimar.
Dupa moartea poetului, aprecierea lui a scazut. El se afla acuma in umbra lui Friedrich Schiller, a carui tendinte revolutionare se potriveau mai bine timpului, decit pozitia conservatoare a lui Goethe. In afara de diferiti critici, chiar si din rindul bisericii, i se reprosa lipsa de patriotism, de credinta si de moralitate. Abia dupa anii 1860, Goethe apartine de literatura predata la scolile germane. Aceasta perioada de lipsa de atentie pentru Goethe si operele sale, sa incheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.
In timpul national-socialismului, nazistii au pomenit putin de Goethe. Umanismul si cosmopolitismul lui si idealul de educatie de om pe sine statator si insusi finalizat, nu se potrivea cu ideologia fascista. Alfred Rosenberg, declarase in cartea sa din anul 1930 Der Mythus des 20. Jahrhunderts („Mitul secolului 20"), ca Goethe nu ar fi de folos pentru urmatoarea: „perioada de lupta apriga, pentru ca el a fost un personaj care a urat violenta atat in viata cit si in versuri"
Goethe incerca sa lege poezia, stiintele naturale, filozofia si politica. Activitati practice si intalnirile cu alti oameni, sunt reflectate in operele sale poetice si literare. Lucrarile lui poetice, se bazeaza intotdeauna pe intimplari concrete. Goethe era fascinat de teoria cunoasterii a lui Kant. Teza, „noi nu putem recunoaste objectiv, obiectele filosofiei, doar putem sa ne gindim despre cele inregistrate", erau tocmai convingeriile lui Goethe: Nun aber schien zum erstenmal eine Theorie mich anzulachlen („Acuma pentru prima data mi-se pare sa-mi surida o teorie").
Sursa: Wikipedia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.