Mao Zedong (sau Mao Te-Tung 毛泽东 sau Mao Tzedong, Mao Tzedun; n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un revolutionar chinez, teoritican politic si lider al Partidului Comunist Chinez.
In urma razboiului civil, in 1949 Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea in China, proclamand Republica Populara Chineza.
Fiu de tarani, Mao Zedong a fost de profesie invatator. A condus fortele comuniste in lupta dusa impotriva fortelor nationaliste (1927-1949), strabatand intreaga China pentru a-si recruta armata (este ceea ce ideologia oficiala a numit Marsul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez si, in aceasta calitate, dupa 1949 - seful de facto al statului. Campaniile initiate de el: „Marelui salt inainte" ca si Revolutia Culturala au avut consecinte catastrofale, se estimeaza ca au provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. In consolidarea regimului comunist in China s-a bazat pe taranime si pe cultul personalitatii.
Contributiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare si politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.
Mao ramane o figura controversata pana in ziua de azi. Este privit in China ca un mare revolutionar, un strateg politic, un mare conducator de armata si salvator al natiunii. Chinezii il mai vad pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei si a ajutat la formarea Chinei moderne. In plus, Mao este privit si ca un poet, filozof si vizionar, din cauza cultului personalitatii folosit in timpul conducerii sale.
Totusi, actiunile politice ale lui Mao, din 1949 si pana in 1976, sunt vinovate pentru moartea a intre 50 si 70 de milioane de chineziDe cand Deng Xiaoping a preluat puterea in 1978, multe politici maoiste au fost abandonate in favoarea reformelor economice.
Cu toate acestea trebuie precizate si efectele pozitive ale conducerii lui Mao asupra Chinei:
promovarea femeii in societate
imbunatatirea scolarizarii populatiei, dubland numarul elevilor
asigurarea locuintei tuturor
abolirea somajului si inflatiei
imbunatatirea accesului la servicii sanitare
cresterea semnificativa a sperantei de viata
populatia Chinei in perioada lui Mao aproape s-a dublat (de la 550 milioane la peste 900 milioane de persoane)