AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Amedeo Modigliani se naste la 12 iulie 1884 in Livorno, intr-o familie italiana de origine evreiasca sefarda. Tatal, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii sai ani, Amedeo i-a trait intr-o atmosfera grea, cu privatiuni, firma tatalui daduse faliment. Totusi, cea mai importanta problema, este sanatatea sa subreda. La varsta de unsprezece ani contracteaza o afectiune pulmonara grava, trei ani mai tarziu, in anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descopera in acest timp pictura si o roaga pe mama lui sa ii permita sa ia lectii de desen. Din august 1898, tanarul Modigliani frecventeaza atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde executa naturi moarte si portrete. Dupa o noua agravare a sanatatii, isi petrece iarna in clima blanda a oraselor Napoli si Amalfi. Insanatosit, Amedeo se inscrie in 1902 la "Scoala de Nuduri" din Florenta ("Scuola libera di Nudo"), condusa de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai tarziu, frecventeaza cursurile "Institutului de Arte Frumoase" din Venetia.
La inceputul anului 1906, Modigliani se hotaraste sa se stabileasca la Paris, unde se inscrie la "Academie Colarossi" si isi gaseste o locuinta in cartierul Montmartre. Modigliani, personaj pitoresc, intr-o haina reiata, cu un fular rosu in jurul gatului si palarie cu boruri largi, este un obisnuit al bistro-urilor si barurilor din imprejurimi. Aici cunoaste avangarda artistica, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum si scriitorii Andre Salmon, Guillaume Apollinaire si Max Jacob. In perioada de inceput, stilul sau nu este inca definit iar usurinta executiei ii lipseste, lucrarile sale oscileaza intre expresionism, fauvism si pastisarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al sau, doctorul Paul Alexandre, il sustine si il convinge sa-si expedieze lucrarile la "Salonul Artistilor Independenti", unde, in martie 1908, Modigliani va expune sase tablouri.
In septembrie 1909, Modigliani se muta din Montmartre in Cite Falguiere, un cartier al Parisului din secolul al XIV-lea, unde Constantin Brancusi, cu care intre timp se imprietenise, ii gasise un atelier. Nu inceteaza sa picteze, dar majoritatea timpului o va consacra noii sale pasiuni, sculptura. Expune un numar de sapte sculpturi si guase la o expozitie deschisa in martie 1911 in atelierul artistului portughez Amadeo de Souza Cardoso iar in anul urmator, 1912, Modigliani dobandeste recunoasterea ca sculptor la al "X-lea Salon de Toamna", unde se prezinta cu alte sapte lucrari.
Se intampla insa adeseori ca Modigliani sa nu-si termine sculpturile, probabil din cauza sanatatii firave, dar si indoielilor artistice care-l tulburau. Extenuat din cauza efortului si ramas fara mijloace de subzistenta, pleaca sa se refaca in casa parinteasca din Livorno.
Dupa ce revine la Paris, se apuca din nou sa picteze. Executa in special portrete la comanda, rapid, in timpul unei singure sedinte. Isi foloseste acum in pictura propriile experiente din domeniul sculpturii; datorita acestora reuseste sa redea, intr-un desen desavarsit, forma chipurilor umane.
Prin Max Jacob il va cunoaste in anul 1914 pe Paul Guillaume, colectionar si negustor de arta, care ii achizitioneaza mai multe tablouri. O legatura furtunoasa a lui Amedeo cu ziarista si poeta engleza Beatrice Hastings dureaza doi ani. Se despart in anul 1916, cand sanatatea artistului incepe din nou sa se deterioreze. In aceasta perioada, Modigliani il cunoaste pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul sau fidel, ingrijitorul si negustorul lui exclusiv si ii pune la dispozitie cea mai mare incapere din locuinta sa.
In aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaste pe Jeanne Hebuterne, o studenta la "Academie Colarossi" in varsta de nouasprezece ani, si se indragosteste nebuneste de ea. Zborowski ii ajuta sa se mute impreuna si ii organizeaza lui Modigliani prima expozitie individuala: 32 de panze expuse la galeria "Berthe Weill".
In ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, politia retine cateva nuduri ca fiind "imorale". Nu reuseste insa sa vanda nici macar un singur tablou.
Starea de sanatate a lui Amadeo se inrautateste, gratie ajutorului lui Zborowski, pleaca in toamna lui 1918 la Nisa, in sudul Frantei, unde Jeanne da nastere unei fetite. Isi prelungesc sederea in sud pana la sfarsitul lunii mai 1919. Intors la Paris, in atelierul sau din "Rue de la Grande Chaumiere", Modigliani picteaza acum portrete ale prietenilor sai. Se simte tot mai rau. Este diagnosticata o inflamatie tuberculoasa a meningelor si este internat in spitalul "Charite", dar nu mai exista nicio speranta. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea doar treizeci si sase de ani.
Amedeo Modigliani - Portretul lui Jeanne Hebuterne, 1918-19
Lui Modigliani i-au placut cu precadere doua genuri de pictura: portretul si nudul. In portrete reuseste remarcabil sa surprinda personalitatea modelului. Indiferent de faptul ca portretizeaza persoane cunoscute sau anonime, il intereseaza exclusiv omul si sentimentele lui. In special in ultimii ani ai vietii, a pictat portretele prietenilor sai Max Jacob, Paul Guillaume, Leopold Zborowski, Lunia Czechowska, nenumarate versiuni ale lui Jeanne Hebuterne precum si singurul lui autoportret (1919). Modigliani alungeste chipurile, deseneaza gaturile, manifestand inclinatie spre geometrizare si, asemenea creatorilor de masti, "sculpteaza" cu indrazneala nasuri abia schitate dupa modelul stilizarilor africane.
Aceeasi atmosfera de melancolie visatoare si liniste a sufletului pe care o intalnim in portrete caracterizeaza si nudurile sale de femei.
Nudul devine in anul 1917 tema preferata a lui Modigliani. Pictorul respecta in el realitatea mai mult decat in portrete. Modigliani este in esenta marcat de arta italiana clasica si acest aspect al temperamentului sau artistic transpare in cautarea expresiei naturaliste si a ritmicitatii liniei trupului. In tabloul reprodus aici, "Nud culcat", foloseste o culoare groasa si tonuri calde, ocrul cu reflexe portocalii se invecineaza cu cafeniul, visiniul cu verdele. Pielea aurie a modelului se evidentiaza pe asternutul de un rosu inchis si pe verdele intens al pernei. Gestul de desfacere a bratelor pare sa fie din parte femeii care pozeaza o expresie a daruirii totale ochilor privitorului.
Amedeo Modigliani nu a avut predecesori directi si nici urmasi, arta sa ii apartine in exclusivitate. Aceasta particularitate vorbeste despre valorile si frumusetea operei sale. Dupa anul 1910, Pablo Picasso va imprumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai tarziu, Bernard Buffet realizeaza opere ale caror linii ferme, gama cromatica restransa si simt al spatiului ne poarta cu gandul la creatia lui Modigliani.