Idi Amin Dada
Fost luptator in garda regala aficana a Imperiului Britanic ( King’s African Rifles), devine presedinte al Ugandei in 1971, in urma unei lovituri militare de stat.
A expulzat asiaticii din tara sa (peste 80.000 de persoane in mare parte indieni veniti in timpul colonizarii), este acuzat de persecutie etnica (a incercat sa elimine triburile Acholi si Lango, in 1972 fiind ucisi din ordinul sau peste 5000 de soldati ce proveniau din cele doua triburi), represiune politica si militara (in vremea sa au disparut jurnalisti, preoti, functionari, judecatori, intelectuali, studenti), macel in masa (a masacrat sate intregi in operatiunile sale).
In jurul a 500.000 de ugandezi au fost ucizi in perioada mandatului sau (conform Amnesty International).
A provocat razboiul Ugandezo-Tanzanian in 1978. Dupa caderea regimului sau, fuge in Libia si apoi in Arabia Saudita unde moare in 2003.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial cand in Uganda s-a intensificat miscarea de eliberare de sub protectorat britanic, in martie 1956, Regatul Unit a acordat Ugandei autonomie interna, in octombrie 1962 a fost proclamata independenta tarii, devenind in 1963 republica federala in cadrul Commonwealth-ului. Printr-o lovitura de stat militara in 25 ianuarie 1971 presedintele Milton Obote (1966-1971) este inlaturat, instituindu-se regimul dictatorial al col. Idi Amin Dada (1971-1979) caruia forurile internationale ii atribuie asasinarea a peste 300.000 de ugandezi. In noiembrie 1978 se declanseaza un conflict armat cu Tanzania, care este urmat de ocuparea capitalei Kampala in 11 aprilie 1979 de catre trupe tanzaniene si ale rezistentei ugandeze si inlaturarea lui Idi Amin.
Acesta fuge in Libia si apoi in Arabia Saudita, unde traieste in exil pana la sfarsitul vietii, in 2003[1]. Milton Obote este reales presedinte (1980) dar este inlaturat printr-o noua lovitura de stat la 27 iulie 1985, puterea fiind preluata la 29 ianuarie 1986 de catre Yoweri Museveni.
Acesta incearca o reconciliere intre diferitele grupari etnice si o stabilizare a vietii interne. In primele alegeri libere, Museveni este ales in 1996 cu 76% din voturi, dar cu o participare de numai 50% a populatiei. Alegerile din 12 martie 2001 il reconfirma in functia de presedinte cu 69,3% din voturi.[2]