Cunoscut deja din Antichitate, ghimbirul a trecut de mai multe ori in uitare pentru a reveni astazi, iarasi, la mare pret, datorita proprietatilor lui de exceptie. In acelasi timp mirodenie si medicament, ghimbirul si-a gasit, deja din timpul Greciei Antice, drumul din India spre Europa, iar, mai apoi, in Evul Mediu, era la mare pret in Venetia, unde produsele aromatice erau pretuite in aur. In secolul al XV-lea, turta dulce presarata cu ghimbir a devenit un cadou care simboliza iubire si respect.
Avand nevoie de un climat tropical, ghimbirul a fost cultivat la inceput in China si in India, extinzandu-se rapid in toata Asia musonica, zona numita de primii calatori, pe drept cuvant, Tara Mirodeniilor. Astazi, este cultivat in toate regiunile tropicale si subtropicale, in Asia, Japonia, Brazilia, Jamaica sau Nigeria. Principalul producator a ramas insa India, cu o productie ce acopera 50% din recolta mondiala, dar ghimbirul din Jamaica se remarca prin calitatea lui de exceptie.
Ghimbirul, Zinghiber Officinale, facand parte din familia Zinghiberaceae, are nume apropiate in majoritatea limbilor moderne, Ginger in engleza, Gingembre in franceza, Ingwer in germana, Zenzero in italiana sau Jengibre in spaniola. Numele provine din limba sanscrita in care shringavera desemna forma coarnelor de cerb cu care seamana rizomul de ghimbir. Cu toate ca numele a ajuns la noi prin grecescul zinghiberis si apoi latinescul zingiber, in greaca de astazi este numit piperoriza, adica radacina de piper, datorita gustului iute al rizomului de ghimbir.
Ghimbirul este o planta perena cu o inaltime de 30-100 cm, cu frunze lungi de 15-20 cm si ascutite ca un varf de lance, cu o striatie longitudinala si proeminenta. Florile albe, patate cu purpuriu, sunt grupate sub forma de ciorchine. Florile se utilizeaza mai ales in salate, dar elementul prinicpal il reprezinta rizomul mare si carnos, numit si radacina de ghimbir, care are o forma neregulata ca o aglomerare de tuberculi si a carui utilizare s-a raspandit practic in intreaga lume deoarece reprezinta un ingredient universal folosit in toate tipurile de mancaruri si bauturi, inclusiv in prajituri si bere. Pentru a se dezvolta, ghimbirul are nevoie de un climat tropical cu un sezon uscat si unul cu ploi abundente si de un sol gras, lutos cu un drenaj bun.
Ghimbirul, aliment si medicament
Desi calitatile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute deja din Antichitate, practicienii medicinii ayurvedice folosind de demult ghimbirul pentru a stimula focul Agni din trup in vederea arderii toxinelor Arna, cercetatorii occidentali nu au inceput sa studieze cu atentie efectele acestei plante de exceptie decat de la inceputul anilor ‘80.
Nenumarate leacuri traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, durerii si a starilor de greata. Astazi, sunt deja dovedite nenumarate efecte terapeutice, iar ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica. Responsabil pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, te ajuta sa arzi grasimile, regenereaza pielea si prezinta o actiune puternic antioxidanta. In acelasi timp, ghimbirul este revigorant, combate starile de oboseala, este vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica, eliminand simptomele de maini si picioare reci, previne riscul formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale, are un efect linistitor. Este folosit impotriva durerilor de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru tratatarea bolilor de inima. In cazul artritei reumatoide se obtine o reducere sensibila a durerilor. Ceaiul de ghimbir, dar si praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea mucozitatilor, iar impotriva astmului cele mai bune efecte se obtin cu tinctura de ghimbir.