Traian
Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Imparat Roman intre (98 - 117) a fost al doilea dintre cei asa-zisi cinci imparati buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) si unul dintre cei mai importanti ai acestuia. In timpul domniei sale, imperiul a ajuns la intinderea teritoriala maxima.
Origine
Traian a fost fiul lui M. Ulpius Traianus, un proeminent senator si general dintr-o familie romana faimoasa.
Familia s-a stabilit in provincia Baetica, in Spania de azi, candva spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat si dupa moartea sa.
S-a nascut pe 18 septembrie, 53 in orasul Italica, din provincia romana Hispania. Tanar fiind, a urcat in ierarhia armatei romane, luptand in cea mai periculoasa zona a Imperiului Roman, in zona Rinului. A luat parte la razboaiele lui Domitian impotriva germanilor si era unul dintre cei mai mari comandanti militari ai imperiului cand Domitian a fost ucis in 96.
Renumele sau i-a servit in timpul succesorului lui Domitian, Nerva, care era nepopular in cadrul armatei si avea nevoie de cineva ca sa obtina sprijinul legiunilor. A obtinut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al sau si succesor, in toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul imparat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adoptie, obtinand astfel bunavointa lui Traian pentru restul vietii sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fara nici un incident, fiind respectat de supusi. Astfel primul roman ne-italian a devenit imparat.
Traian Optimus
Noul imparat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat prin guvernarea pasnica si fara varsare de sange, spre deosebire de domnia lui Domitian. A eliberat cetatenii romani care fusesera inchisi pe nedrept de Domitian si a returnat proprietati confiscate. Istoricul Dio Cassius sustine ca ii placeau vinul si baietii, dar ca pederastia lui nu a facut rau nimanui. Popularitatea sa a ajuns la asemenea nivel incat Senatul Roman i-a dat lui Traian titlul de optimus, adica cel mai bun.
Traian - Dacicus Maximus
Dar Traian a ramas in istorie si pentru luptele sale. In 101, a lansat o expeditie in regatul Dacia, aflat la nord de Dunare si l-a fortat un an mai tarziu pe regele Decebal sa capituleze, dupa ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a intors la Roma incununat cu succes si a primit titlul de Dacicus Maximus.
Totusi, la scurt timp, Decebal a adus iarasi probleme Imperiului Roman, incercand sa convinga regatele vecine nord-dunarene sa i se alature.
Traian se hotaraste sa atace din nou, inginerii sai construind un imens pod peste Dunare, si reusesc sa cucereasca Dacia in 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusa. Decebal s-a sinucis, iar in locul capitalei distruse Traian a construii un nou oras, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
A hotarat sa colonizeze Dacia cu romani si a anexat-o ca provincie romana.
Pe urmele lui Alexandru cel Mare
Cam in acelasi timp, regele Nabateei a murit. El a lasat mostenire regatul sau lui Traian, in timp ce Dacia era cucerita, iar imperiul a castigat astfel ceea ce va deveni provincia Arabia Petrea (sudul Iordaniei de azi si o mica parte din Arabia Saudita).
Pentru urmatorii sapte ani Traian a domnit ca un imparat civil. In acest timp a corespondat cu Pliniu pe tema crestinilor, spunandu-i in principiu ca ii va lasa in pace atat timp cat nu-si vor practica religia in public.
A construit cateva noi cladiri, monumente si drumuri in Italia si Iberia natala. Magnificul forum, ce adaposteste si Columna lui Traian, care amandoua au fost ridicate pentru a comemora victoriile din Dacia, se mentin in Roma pana in zilele noastre, asa cum se mentine si arcul de triumf din Merida.
Moneda romana de bronz (sestert) cu efigia lui Traian
In 113 s-a imbarcat pentru ultima campanie, provocat fiind de decizia Partiei de a pune un rege pe tronul Armeniei, un regat asupra caruia cele doua mari imperii au impartit hegemonia inca de pe timpul lui Nero. Traian a ajuns primul in Armenia, l-a detronat pe regele existent si a anexat regatul la Imperiul roman.
Apoi si-a indreptat atentia catre sud, catre Partia, cucerind Babilonul, Seleucia si in final Ctesiphon, capitala Ameniei, in 116.
A continuat sa mearga catre sud, catre Golful Persic, a declarat Mesopotamia drept noua provincie a imperiului, si s-a plans ca e prea batran pentru a-i calca pe urme lui Alexandru cel Mare.
Imperiul Roman in timpul lui Traian
Si totusi nu s-a oprit aici. Mai tarziu, in anul 116, a trecut muntii Khuzestan din Persia si a cucerit marele oras Susa.
L-a detronat pe regele Partiei Chrosoes si si-a urcat pe tron propria marioneta, pe Parthamaspates. Imperiul roman nu va mai inainta niciodata atat de mult spre est.
La acest moment sortii razboilui precum si propria-i sanatate, l-au tradat. Cu orasul-fortareata Hatra de pe raul Tigru in spatele sau, a continuat sa reziste atacurilor romane. Evreii s-au rasculat, la fel si populatia Mesopotamiei.
Traian a fost astfel fortat sa-si retraga armatele pentru a inabusi revoltele.
Traian vedea acest lucru ca pe un amanunt minor, dar nu a mai apucat sa conduca o armata pe campul de batalie.
Decesul si renumele
Tarziu in 116, pe cand se odihnea in provincia Cilicia si planuia inca un razboi impotriva Partiei, Traian s-a imbolnavit.
Sanatatea i s-a inrautatit in primavara si vara lui 117, pana cand la 9 august a murit.
Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian. Acesta, devenind imparat, a returnat Mesopotamia Partiei. Toate celelalte teritorii cucerite de Traian au fost pastrate.
Cenusa imparatului a fost depusa in incaperea de la baza columnei lui Traian (columna ce fusese ridicata atat pentru a comemora victoriile imparatului, fiind o adevarata istorie gravata in piatra, cat si pentru a-i servi ca mausoleu).
O inscriptie de la intrarea in interiorul columnei, oarecum criptica, deoarece o parte a textului a disparut, are urmatorul cuprins:
Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus.]
Pentru urmatoarea perioada, oricarui imparat nou, chiar si a celui al Imperiului Bizantin, i se ura in Senat sa fie felicitor Augusto, melior Traiano, adica "mai fericit ca Augustus si mai bun ca Traian".
Spre deosbire de alti conducatori din istorie, reputatia lui Traian a ramas nepatata timp de mai mult de 1900 de ani.
Unii vad in Traian un exemplu al acceptarii din partea Romei a idealurilor de pe cuprinsul imperiului, in timp ce altii considera ascensiunea unui spaniol la tronul Romei ca fiind inceputul sfarsitului adevaratei societati romane antice.
Razboaiele daco-romane
Razboaiele daco-romane (101-102, 105-106) au fost doua razboaie intre Imperiul Roman si Dacia (Regatul Dac), in timpul domniei imparatului Traian.
Primele ciocniri
Inca din timpul domniei lui Burebista, dacii au reprezentat o amenintare pentru Imperiul Roman, insusi Cezar planuind o campanie impotriva acestora. In iarna anilor 85-86 armata regelui Duras a atacat provincia romana Moesia.
Imparatul roman Domitian a reorganizat aceasta provincie in Moesia Inferior si Moesia Superior, pentru a sustine atacurile viitoare. In urmatorul an 87, Domitian a organizat o campanie impotriva Daciei. Generalul roman Cornelius Fuscus a traversat Dunarea in Dacia, cu 5 sau 6 legiuni. Armata romana este insa infranta la Tapae de dacii condusi de Diurpaneus / Decebal.
In 88, ofensiva romana continua, armata romana, comandata de Tettius Iulianus, ii invinge pe daci la Tapae. Dupa aceasta batalie, Decebal si Domitian incheie pace.
Dupa pacea din 89, Decebal devine un client al Romei, primind bani, mesteri si masini de lupta de la Imperiul Roman, pentru a apara granitele imperiului.
Unii istorici considera ca aceasta pace nu a fost in favoarea Romei.
Cauzele celor doua razboaie principale
Pe tot parcursul secolului I, strategia politicii romane dicta ca amenintarile din partea natiunilor vecine Imperiului sa fie eliminate cat mai repede. In ciuda unei oarecare cooperari de natura diplomatica cu Domitian, dupa o invazie anulata, Decebal a continuat sa se opuna Romei.
Regatul Dac ramasese prin urmare considerat la Roma ca o puternica amenintare. In acea perioada, Roma avea de luptat cu problemele financiare provocate de campaniile de cucerire din Europa, in parte datorate continutului redus de aur din monedele romane stabilit de imparatul Nero. Zvonurile confirmate despre aurul dacic si despre alte bogatii ale acestei tari au contribuit si ele la conflictul romano-dac.
Alt motiv a fost cel al pozitiei strategice a Daciei.
Ca urmare, noul imparat Traian, el insusi un soldat si tactician experimentat, a inceput pregatirile pentru un razboi decisiv impotriva Daciei
Primul razboi
Dupa castigarea sprijinului Senatului, in 101 Traian era pregatit sa invadeze Dacia. Ofensiva romana avea in avangarda doua legiuni care marsaluiau spre inima Daciei, arzand orasele si satele din drum. Armata romana condusa de Traian era formata din legiunile :
I Adiutrix, I Italica, I Minervia,
II Adiutrix,
IIII Flavia,
V Macedonica,
VII Claudia,
X Gemina,
XI Claudia Pia Fidelis,
XIII Gemina, Legio
XIV Gemina Martia Victrix,
XV Apollinaris,
XXI Rapax si
XXX Ulpia Victrix;
II Augusta,
III Augusta,
III Gallica,
IV Scythica,
VI Ferrata,
VII Gemina,
IX Hispana, Legio
XII Fulminata,
XX Valeria Victrix e
XXII Primigenia.
Traian a infrant o armata daca in batalia de la Tapae. In iarna dintre anii 101/102, Decebal a reusit sa blocheze armata romana, mai mult de atat a trecut la contraatac in special pentru a opri un al doilea front al armatei romane dar fara a reusi acest lucru.
In decursul anului 102 Decebal a ales sa se predea, dupa pierderea bataliei de la Adamclisi si a altor cateva ciocniri minore. Razboiul, care a durat cateva luni, s-a terminat cu o victorie romana eroica.
O delegatie daca a fost invitata la Roma pentru a ratifica tratatul de pace, iar in iarna anului 102, Imperiul Roman a deschis baza de la Sarmizegetusa Regia.
Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregatirea celui de-al doilea razboi.
Acest pod, probabil cel mai mare la acea data, si pentru multe secole in continuare, a fost proiectat de Apollodor din Damasc, fiind necesar pentru recucerirea Daciei, deoarece Imperiul Roman a "pierdut pacea".
Decebalus primise intariri tehnice si militare de la Traian pentru a crea o zona aliata puternica impotriva unor eventuale expeditii ale popoarelor migratoare din teritoriile estice si nordice. Resursele acestea au fost insa folosite pentru a face din Regatul Dac o mare putere independenta.
De asemenea provincia romana Pannonia a fost impartita din punct de vedere administrativ in Pannonia Superioara si Pannonia Inferioara
Cel de-al doilea razboi
Dupa infrangerea din primul razboi cu Traian, Decebal a respectat o perioada intelegerea cu Roma, dar la scurt timp dupa aceea a inceput sa incite la rascoala triburile invecinate, si sa pustiasca coloniile romane de dincolo de Dunare.
Traian, cunoscut pentru caracterul sau optimist si intreprinzator, si-a adunat inca odata fortele in 106 d.Hr. pentru un al doilea razboi impotriva Regatului Daciei.
Spre deosebire de primul conflict, cel de-al doilea razboi a implicat mai multe lupte care au provocat pierderi insemnate care, aflata in fata a numeroase triburi aliate cu Decebal, nu a reusit sa obtina repede o victorie decisiva.
Multe orase din Valahia care au fost fortificate de catre armata romana erau asediate de daci in special de-a lungul Dunarii. In fruntea armatei romane s-a aflat si Traian in bataliile din Dobrogea.
Traian a stabilit cartierul general al armatei romane in localitatea Drobeta situata pe Dunare, din acel punct coordonand armata. In cele din urma, Roma a triumfat si a ocupat Dacia.
Un asediu asupra capitalei Sarmizegetusa a avut loc la inceputul verii anului 106. Dacii au respins primul atac, insa romanii au distrus apeductele capitalei dace. Orasul a fost incendiat, iar Decebal a fugit, preferand insa sa se sinucida in loc sa fie capturat.
Totusi, razboiul a continuat.
Datorita tradarii unui confident al regelui dac, Bicilis, romanii au descoperit comoara lui Decebal in raul Sargesia/Sargetia - estimata de Jerome Carcopino la 165 500 kg de aur si 331 000 kg de argint.
Ultima batalie cu armata regelui dac a avut loc la Porolissum (Moigrad). Traian nu a acceptat conditiile de pace din tratatul de pace incheiat in urma primului razboi daco-roman, formuland alte prevederi.
Concluzii si urmari
Razboaiele dacice au reprezentat un triumf urias pentru Roma si armatele sale. Traian a anuntat 123 de zile de sarbatoare in intreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost folosite de romani, asigurand surse importante de finantare pentru alte campanii romane.
Cele doua razboaie au reprezentat victorii importante in cadrul campaniilor expansioniste ale Romei, castigand sprijinul si admiratia oamenilor pentru Traian. Prin cuceririle ulterioare din Asia, Traian a realizat cea mai mare intindere din istoria Imperiului Roman.
O mare parte a populatiei masculine a Daciei a fost ucisa in lupta, trecuta in sclavie sau inrolata in legiuni romane si trimisa sa lupte la mare distanta de Dacia, in parte pentru a descuraja alte rebeliuni.
Mai putin de jumatate din Dacia a fost oficial anexata si apoi organizata ca provincie a imperiului (Dacia romana).
Perioada de dupa razboaiele dacice a fost, prin folosirea tezaurului dacic si prin preluarea si extinderea exploatarii aurului din Carpatii Apuseni, una de crestere economica sustinuta si de relativa pace la Roma.
A fost inceput un mare proiect de constructii, imbunatatind infrastructura Romei in general. Traian a devenit cu adevarat un imparat civil, deschizand drumul unor intariri interne ulterioare in cadrul imperiului, ca stat unitar.
Sursa:
Wikipedia