Inca inainte de anul 2.000 i.Hr. si pana in secolul I i.Hr., pe teritoriul Romaniei de astazi, pe atunci Dacia, sunt evidentiate de izvoarele arheologice si istorice diferite uniuni de triburi tracice, daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea Regelui Charnabon (sfarsitul sec. VI i.Hr. - inceputul sec. V i.Hr.), a Regelui Dromichaites (sfarsitul sec.IV i.Hr. - inceputul sec. III i.Hr.), precum si a regilor Oroles si Rubobostes (prima jumatate a sec. II i.Hr.). Daco-getii erau caracterizati de catre istoricul Herodot drept "cei mai viteji si mai drepti dintre traci", vorbitori ai "limbii latine vulgare" (Ovidius). In secolul I i.Hr., sub stapanirea Regelui Burebista (82-44 i.Hr.), s-a format primul stat dac unitar centralizat, cu capitala la Argedava (actuala comuna Popesti - Nucet, judetul Giurgiu), cetate situata pe malul drept al raului Argessis (Arges) si amplasata la cca 18–20 km sud-vest de centrul actualei capitale a Romaniei, Bucuresti. Capitala statului dac este mentionata de antici drept "Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, in Nord: Carpatii Padurosi, in Est: intreg tarmul vestic al Marii Negre pana la gurile raului Bug, in Sud: muntii Haemus (Balcani), in Vest: confluenta raului Morava cu Dunarea Mijlocie, la granita de astazi a Slovaciei cu Cehia si Austria, apoi cursul Dunarii si chiar dincolo de el.
Statul dac ameninta interesele regionale ale Imperiului Roman. Regele Burebista avea sa se implice in conflictul dintre Cezar si Pompei, sustinandu-l pe acesta din urma. Imparatul roman Iulius Cezar a planuit ulterior o campanie impotriva dacilor, dar a fost asasinat in anul 44 i.Hr. Cateva luni mai tarziu, Regele Burebista a avut parte de aceeasi soarta, fiind asasinat de unul dintre slujitorii sai. Conducerea statului dac avea sa fie preluata de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic si colaborator apropiat al lui Burebista, un "om de o vasta eruditie" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutata la Sarmizegetusa Regia, in Muntii Orastiei (actualul sat Gradistea Muncelului, judetul Hunedoara), cetate ridicata inca in timpul domniei Regelui Burebista si situata la cca 350–400 km N-V de vechea capitala Argedava (Muntenia), care este mentinuta, in continuare, drept cetate de aparare. Regelui Deceneu i-au urmat regii Comosicus - tot Mare Preot - Coryllus (Scorilo) si Duras.
In anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluata de Regele Decebal - fiul lui Scorilo si nepot al lui Duras. Regele Decebal "era foarte priceput la planurile de razboi si iscusit la infaptuirea lor"(Dio Cassius). Noul stat dac a avut de infruntat o serie de batalii cu Imperiul Roman, fiind in final cucerit in anul 106 d.Hr. de Imparatul roman Traian. Cele mai importante momente ale acestor lupte sunt evidentiate pe Columna lui Traian din Roma, realizata de catre cel mai mare arhitect al acelor timpuri - Apolodor din Damasc - realizator si al primului pod peste Dunare, de la Drobeta. Romanii au ocupat Ardealul si Oltenia de azi, teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul teritoriilor dace au ramas stapanite de "dacii liberi", condusi de regi proprii, consemnati de izvoare pana la sfarsitul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor germanice si ale dacilor liberi, au determinat administratia romana sa se retraga din Ardeal si Oltenia dupa 165-167 de ani de prezenta, in anul 273 d.Hr., considerat drept anul "Retragerii Aureliene". Petrecuta in timpul Imparatului Aurelian, "retragerea" a semnificat de fapt o reasezare strategica a granitelor imperiului la Dunare, pentru o mai eficienta administrare si aparare a provinciilor din sudul fluviului, de acum inainte denumite Dacia Aureliana, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea si ulterior Dioecesis Dacia.