Imperiul Bizantin atrage irezistibil si fascineaza pentru totdeauna pe cei care-i cerceteaza istoria ▲ O civilizatie crestina de 1.000 de ani, fara de care nu s-ar putea imagina lumea asa cum este astazi
▲ Epoca glorioasa a lui Justinian cel Mare, incoronat imparat al Bizantului la 1 august 527, a lasat urme pe care nici macar cei 1.500 de ani care au trecut de-atunci nu le-au putut sterge
▲ Politica, arta, dreptul si teologia europeana vor ramane poate pentru totdeauna marcate de o epoca in care meritocratia a rapus favoritismul, iar munca si intelepciunea gasea o rezolvare potrivita oricarei probleme
▲In anul 518 urca pe tronul Imperiului Bizantin Iustin I. Acesta fusese un simplu taran - dupa unii istorici avea origini daco-romane - insa, datorita fizicului sau exceptional, reusise sa intre de tanar in garda palatului imperial. Moartea imparatului Anastasie I (491-518) il gaseste pe Iustin in functia de comandant al garzii imperiale. Intrucat Anastasie nu avea urmasi, tronul Imperiului Bizantin a fost ocupat de Iustin.
Izvoarele istorice lauda calitatile de militar abil ale lui Iustin, insa nu uita nici sa mentioneze faptul ca ii lipsea aproape in totalitate instructia intelectuala. Aproape in unanimitate, istoricii sunt de acord ca cel care a coordonat cu adevarat treburile imperiului a fost nepotul sau, Flavius Petrus Sabatus, care, infiat fiind de unchiul sau, a primit numele de Justinian.
Imparatul care nu dormea niciodata
Flavius Petrus Sabbatius, cel care avea sa devina imparatul Justinian cel Mare, s-a nascut in anul 482 la sud de Dunare, in satul Tauresium, langa Scopje, capitala Macedoniei de astazi.
Nu se stie daca Justinian a fost infiat inainte sau dupa ce unchiul sau a ajuns imparat. Cert este ca a stat in preajma unchiului sau de foarte tanar, avand posibilitatea sa primeasca o educatie deosebita, devenind un exceptional cunoscator al dreptului si istoriei Imperiului Roman dar si un foarte bun teolog, traditia atribuindu-i imnul „Unule nascut“ din prima parte a Sfintei Liturghii.
A ramas celebra nemaipomenita sa capacitate de lucru, fapt pentru care a fost numit de contemporani „imparatul care nu doarme niciodata“, spunandu-se ca 5 ore de somn pe noapte ii erau suficiente.
In 523 se casatoreste cu Teodora, o actrita de 20 de ani, starnind controverse in randul inaltei aristocratii, intrucat aceasta meserie era foarte rau vazuta in epoca, in Biserica existand chiar canoane care ii opreau de la Impartasanie pe practicantii ei.
La 1 aprilie 527 este numit oficial imparat asociat, desi treburile imperiului erau de mai multa vreme exclusiv in grija sa, iar la data de 1 august, dupa moartea imparatului Iustin I devine singurul carmuitor al imperiului. Fiind un bun cunoscator al problemelor si posibilitatilor imperiului, visul lui Justinian era acela de a deveni un nou Constantin cel Mare, de a recuceri teritoriile romane apusene, stapanite la acea data de triburile migratoare germanice. Credea cu tarie intr-o ordine politica si economica in bazinul mediteranean, cu capitala la Constantinopol, avand un singur imparat crestin.
Intr-adevar, pana la sfarsitul vietii, datorita unei politici abile, dar si unei deosebite inspiratii de a-si alege cei mai capabili colaboratori, fara a tine seama de categoria sociala din care acestia proveneau, cea mai mare parte a visurilor sale erau realizate.