La inceputul lui mai 1866, cand principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen cobora de pe vas la Turnu-Severin, acesta punea piciorul pe un teritoriu aflat, la propriu, la capatul lumii. Principatele dunarene aparute cu cativa ani inainte prin efortul catorva tineri intelectuali romani si prin vointa puterilor occidentale erau un tinut uitat de Dumnezeu, suspendat undeva, intre Epoca Primitiva si Evul Mediu. Nu exista nimic in aceasta tara si totul trebuia construit de la zero, pe fondul unei coruptii si al unei saracii care le dadea fiori calatorilor straini abatuti pe aici.
In episodul de astazi vorbim despre Carol I, primul rege al Romaniei si omul care a pus aceasta tara, la propriu, pe harta.
Pe parcursul extraordinarei domnii de 48 de ani a acestui om, Romania s-a transformat intr-un stat adevarat. Impulsionata si ghidata mai mult sau mai putin discret de Carol, Romania si-a construit caile ferate si reteaua de drumuri, si-a castigat independenta, a colonizat si transformat Dobrogea in provincie romaneasca, a devenit un actor notabil in regiune, a creat sistemul de invatamant, cel medical, alternanta politica la putere si a inceput sa duca o politica externa consecventa care viza unirea cu romanii din teritoriile aflate la vremea respectiva sub control strain.
Foarte greu de acceptat de nationalisti este ca prima familie regala a Romaniei, regele Carol si regina Elisabeta, a creat si un nou tip de elita. Cei doi si-au iubit cu pasiune tara si poporul de adoptie, carora le-au fost devotati total. In timp ce Carol construia cu rabdare statul si institutiile, Elisabeta s-a ocupat de cultura. O persoana exceptionala, care cunostea 6 limbi straine, canta la pian, poeta si binefacatoare a artistilor romani, regina a fost prima care a tradus, de exemplu, poeziile lui Eminescu in limbi straine si l-a luat sub aripa sa protectoare pe Enescu.