Carol al II-lea al Romaniei
Carol al II-lea, Rege al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 15 octombrie 1893 - d. 4 aprilie 1953) a fost rege al Romaniei intre 8 iunie 1930 si 6 septembrie 1940, cand a trecut prerogativele sale regale in favoarea fiului sau Mihai. Cunoscut si sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatal sau Ferdinand si folosit de Carol dupa ce a fost dezmostenit si radiat din Casa Regala a Romaniei (intre 1925 si 1930) in urma renuntarii lui Carol la calitatea de Print Mostenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al Romaniei si al sotiei sale Regina Maria.
Carol a fost cunoscut pentru aventurile sale amoroase mai mult decat pentru calitatile sale de conducator national. Carol s-a casatorit pentru prima oara la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, in contradictie cu statutul casei regale, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-1953), fiica unui general roman; casatoria a fost anulata prin sentinta a Tribunalului Ilfov in 1919 dar relatia dintre cei doi a continuat si ulterior s-a nascut un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino. Carol s-a casatorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu Printesa Elena a Greciei si Danemarcei. In cadrul acestei casatorii s-a nascut pe 25 octombrie 1921, Printul Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscuta ca "Magda Lupescu", 1895-1977), fiica a lui Nicolas Grunberg, un farmacist evreu, botezat crestin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost initial sotia ofiterului de armata Ion Tampeanu. Ca rezultat al scandalului, Carol a renuntat la tron in decembrie 1925 in favoarea fiului sau minor Mihai, care a devenit rege in iulie 1927. Carol si regina-mama Elena au divortat in 1928.
Carol a avut de asemenea un fiu cu o necunoscuta, Maria Martini. Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele playboy. Martorii oculari afirma chiar ca ar fi avut o aventura si cu o faimoasa prostituata, Foamea Neagra, din cartierul Crucea de piatra, la Bucuresti. Episodul este preluat de Petru Dumitriu in romanul Cronica de familie.
Domnia (1930–1940)
Intorcandu-se in tara pe 6 iunie 1930 in urma negocierilor cu Iuliu Maniu (caruia ii promite sa renunte la relatia cu Elena Lupescu), Carol a fost proclamat rege dupa doua zile. El o exileaza insa pe regina-mama Elena si o aduce pe Elena Lupescu la Bucuresti. Domnia sa in urmatorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influenta implicat in acte de coruptie, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda. Carol a incercat sa influenteze cursul vietii politice romanesti, in primul rand prin manipularea partidelor National Liberal si National Taranesc si a unor grupari anti-semite si din (ianuarie 1938) prin alegerea sa a ministrilor. Pe 10 februarie 1938 a desfiintat partidele politice, ceea ce ii asigura puterea suprema. Tot in 1938 a initiat o reforma administrativa de inspiratie fascista, prin care a impartit teritoriul Romaniei in zece tinuturi.
Regele Carol al II si Episcopul Visarion Hotin (Puiu) la sfintirea catedralei Sfintii Constantin si Elena de la Balti la 2 iunie 1935Doi ani mai tarziu, in anul 1940, fortat de presiunea politica a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei si a Ungariei horthyste sa cedeze parti din teritoriul Romaniei Intregite, Carol a acceptat in consiliul de coroana cedarea teritoriilor si a fost obligat de opozitie sa abdice in favoarea administratiei pro-germana a generalului Ion Antonescu si in favoarea fiului sau Mihai, stabilindu-se in final in Portugalia. Carol si Elena Lupescu s-au casatorit la Rio de Janeiro, Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformand-o pe aceasta in Printesa Elena de Hohenzollern.
Carol a ramas in exil tot restul vietii sale. Se pare ca atat in timpul celui de-al doilea razboi mondial cat si in perioada post-belica, Carol a facut anumite incercari de a-si recupera tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern.
Carol a murit in Portugalia, fiind ingropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril, iar in 2003 ramasitele sale au fost aduse in Romania, fiind reinhumat la Manastirea Curtea de Arges, in afara bisericii in care se odihnesc regii Romaniei.