Efes este un oras antic (azi in ruina) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir. A fost intemeiat in secolul XI i.C. de colonisti ionieni (greci), devenind in cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase si comerciale.
S-a aflat, rand pe rand, sub diferite ocupatii straine. Templul zeitei Artemis din Efes, construit in secolul VI i.C., una din cele 7 minuni ale lumii antice, a fost incendiat in anul 356 i.C. de un cetatean din Efes cu numele de Herostrat, din dorinta de a deveni celebru. Orasul a fost ocupat de romani in anul 133 d.C. devenind capitala provinciei romane Asia. A suferit pierderi insemnate la cutremurele de pamant din anii 358 si 365 d.C. In secolul VII d.C. Efesul a decazut.
In Efes a activat o anumita perioada apostolul Pavel, probabil si Ioan Evanghelistul. Conform traditiei crestine, in imediata apropiere a orasului ar fi fost ingropata Maria Magdalena (in capela Panaghia Kapoulou), iar in interiorul orasului Luca Evanghelistul.
La Efes au avut loc 3 concilii (sinoade) bisericesti: in 190 d.C. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sarbatoririi Pastelui), in 431 d.C. (sub imparatul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat nestorianismul si s-a stabilit dogma intruparii lui Iisus Hristos) si in 449 d.C. (la care s-a sustinut monofizitismul).
Aria arheologica actuala cuprinde vestigii importante din perioada elenistica si romana (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum si din epoca bizantina (ruine de biserici).