Basilica Sfanta Maria Majora (in limba italiana Santa Maria Maggiore) este una dintre cele patru basilici de prima importanta ale Bisericii catolice, toate aflate in Roma. Acestea sunt numite Basilici majore si le ele trebuie sa se inchine credinciosii pelerini pentru prima data. Toate sunt proprietatea Statului Vatican si se bucura de statutul de extrateritorialitate.
Dintre toate Basilica Sfanta Maria Majora este cel mai vechi si mai mare locas dedicat Sfintei Fecioare.
Legenda fondarii ei aminteste ca, in noaptea de 4 spre 5 august, in anul 358 e.N, Fecioara ar fi aparut in visurile papei Sfantul Liberius si ale unui bogat locuitor roman, numit Ioan. Ea a cerut ca sa se ridice un sanctuar pe un loc determinat de o ninsoare. A doua zi, pe 5 saugust, dimineata, o procesiune s-a indreptat spre colina Esquilin, locul indicat de Sfanta Fecioara. Desi era luna august, se asternuse un strat fin de ninsoare pe colina Esquilin. Pe locul unde se produsese minunea, papa a decis sa se ridice un prim edificiu, Basilica Liberiana a „Sfintei Maria a zapezilor". Papa a trasat perimetrul viiturului locas sfant, iar patricianul Ioan a asigurat sumele construirii.
Trecand dincolo de legenda, dupa Conciliul de la Efes, din anul 431 e.N, papa Sistus al III-lea (432-440), a construit pe Esquilin prima biserica romana dedicata cultului divinitatii maternale a Mariei, cult stabilit de acel Conciliu ecumenic.
Din acea bazilica nu exista nici un fel de vestigii. Totusi sapaturile recente efectuate sub actuala bazilica au scos la suprafata importante marturii arheologice, precum un superb calendar din sec. 2-3 e.N si unele resturi de ziduri romane, partial vizibile pe timpul vizitarii muzeului local. Totusi nimic din basilica arhaica.
Actuala bazilica Santa Maria Maggiore este fructul unor numeroase transformari realizate in decursul timpului, intre sec.al 5-lea si al 17-lea. Prin planul sau basilical, cu proportii nobile, prin mozaicurile inestimabile, prin impozantele capele policrome determinate de Contra-Reforma, edificiul este un rezumat al marilor etape ale artei crestine la Roma. Basilica este un amestec de arhitecturi din diverse epoci; nava cu coloane ionice, sanctuarul paleocrestin din sec.al 5-lea, campanila romana din evul mediu, plafonul din Renastere, cupolele baroce…Nava se sprijina inca pe 40 de coloane ionice din primul sanctuar, iar plafonul renascentist este lucrat din lemn aurit si impartit casete de tip antic.
Apoi, pe timpul barocului, in sec.al 16-lea si al 17-lea, s-au construit doua cupole, precum si fatadele din rasarit si apus. La partile cele mai vechi s-au adaugat absida si transeptul, in sec.al 13-lea si campanila in anul 1377.
Fatada pastreaza impresionantele mozaicuri, din sec.al 14-lea, ale lui Filippo Rusiti, putin ascunse de fatada adaugata in sec.al 18-lea, impreuna cu loggia cu trei arcade precedata de un portic. Seducatoarea loggie serveste pentru binecuvantarile papilor asupra credinciosilor adunati in fata basilicii la anumite sarbatori. Ea este opera lui Ferdinando Fuga, ca si marele baldachin sustinut de patru coloane de porfir rosu si assezat deasupra altarului. Coloanele de porfir au fost decorate, in jurul anului 1800, cu frunze aurite, decatre Giuseppe Valadier.
La dreapta fatadei basilicii, Clement al X-lea a construit un palat alaturat. Apoi, Clement al XI-lea a adaugat un altul asemanator in stanga. Totul s-a datorat succesiv lui Ferdinando Fuga, intre anii 1743-1750. De altfel intreaga bazilica a fost refacuta de acest artist, care a pastrat planul si caracterul ei paleocrestin la interior.
Clopotnita (campanila), in stil roman renascentist, se ridica la 75 de metri si este cea mai inalta din Roma. A fost construita de papa Grigore al XI-lea dupa reintoarcerea lui de la Avignon. In spatiul de sub varful ei piramidal s-au instalat cinci clopote. Unul dintre ele, cel numit „raspanditorul", repeta in fiecare seara la ora 21, prin sunetul sau unic, apelul catre toti credinciosii.
Imprejurimile au fost amenajate la sfarsitul sec.al 16-lea si inceputul sec. al 17-lea. Un obelisc de la mausoleul lui Augustus a fost ridicat in piata de pe Esquilin, din spatele basilicii, in partea exterioara a absidei, in anul 1587. In fata locasului, in Piata Santa Maria Maggiore s-a ridicat o coloana preluata din basilica antica a lui Maxentius. Pe aceasta coloana s-a amplasat lucrarea sculpturala Fecioara si Copilul, lucrata de Berthelot in 1611.
Interiorul, cu toate ca a suferit modificari pe firul timpului, a pastrat un aspect apropiat de cel de la origini. Nava centrala este despartita de navele laterale prin coloanele ionice si astfel pastreaza aspectul tipic de bazilica antica.
Numeroasele mozaicuri interioare ale basilicii au o valoare exceptionala. Cele mai vechi, care apartin sec-al 5-lea e.N, sunt plasate deasupra coloanelor din nava centrala, intre aliniamentul capitelurilor acestora si cel al ferestrelor. Ele ilustreaza scene din vechiul testament, in stanga Geneza, iar in dreapta Exodul. Cele de pe arcul triumfal, tot din sec.al 5-lea e.N, ilustreaza scene din copilaria lui Christos.
In sec.al 13-lea , papa Nicolaus al IV-lea, primul papa franciscan, a demolat vechea absida si a construit una noua mai adanca, pentru a face loc unui transept pentru cor. Mozaicul din absida, realizat de franciscanul Jacopo Torriti, ilustreaza Incoronarea Fecioarei, in partea de sus si AdormireaFecioarei, in partea de jos a absidei. Lucrarea a fost platita de cardinalii Iacob si Pietro Colonna. Zona din spatele absidei, in Piata Esquilinde astazi, a fost realizata trimfal de Carlo Rainaldi in jurul anului 1600. El a prelucrat un proiect precedent al lui Gian Lorenzo Bernini.
Superbul plafon de lemn pictat si aurit a fost realizat sub pontificatul lui Alexandru al VI-lea pe cand era arhipreot al basilicii. Plafonul a fost desenat de Giuliano de Sangallo si completat de fratele lui Antonio. Traditia populara sustine ca la decorare s-a folosit o cantitate din primul aur adus din America, aur donat de regii catolici Isabella si Ferdinand papei Alexandru al VI-lea (1492-1503). Cu aur din America a mai contribuit, mai tarziu si regele spaniol Filip al IV-lea (1621-1665). De altfel, trecand pe sub porticul coloanelor ionice din dreapta naosului se gaseste statuia acestui rege spaniol, binefacator al basilicii.
Pavimentul minunat al lacasului a fost realizat de maestri lucratori in marmura Cosma (cunoscuti sub numele generic de „cosmateschi") si oferit lui Eugenius al III-lea in sec.al 12-lea de catre Scoto Paparini si fiul sau Giovanni (Ioan), doi nobili ai Romei.
Basilica Santa maria maggioe este imbogatita si de minunate capele tn navele laterale. La dreapta este plasata Capela Sixtina, sau Capela Prea Sfantului Sacrament, comandata de papa Sixtus al V-lea (Quintul) lui Domenico Fontana in 1585. O alta este Capela Paulina, comandata de papa Paul al V-lea lui Flaminio Ponzo si realizata intre 1605-1613, prin copierea celei Sixtine. In aceasta se pastreaza icoana Fecioarei Maria Salus Populi din sec.al 9-lea, icoana foarte draga romanilor pentru ca a salvat orasul de o epidemie de ciuma. In apropiere de intrare se gasesc: Capela Crucifixului, Capela Sfantul Mihail si Capela Sfantul Petru in Lanturi, cu frescele atribuite lui Piero de la Francesca. In nava stanga se gaseste Capela Cesi, din sec.al 16-lea, amenajata in onoarea Sfintei Caterina din Alexandria, dupa cum este descris in fresca. Mai exista si Capela Sforza, realizata in sec.al 16-lea de Iacob de la Porta si al carei proiect original a apartinut lui Michel Angelo.
In centru, un tabernacol din broz aurit, sustinut de patru ingeri, troneaza deasupra unei capele subterane care adaposteste relicvele ale Ieslei Sfinte, multe din ele aduse de credinciosi ce venit din pelerinaje pe Pamantul Sfant. Ele sunt prezentate credinciosilor intr-o urna ovala de cristal si argint, realizata de Valadier.
Pape Sixtus al III-lea (432-440 e,N) a creat in basilica primitiva o „grota a nativitatii", asemanatoare cu cea din Bethleem. In secolele urmatoare pontifii au avut grija de grota sacra a lui Sixtus al III-lea, pana cand papa Nicolaus al IV-lea, in 1288, a comandat lui Arnolfo di Cambio o reprezentare sculptata a „Nativitatii". Cand, mai tarziu, papa Sixtus al V-lea (1585-1590) a voit sa amenajeze Capela Sfantului Sacrament, in nava din dreapta, a cerut arhitectului Domenico Fontana sa mute fara demolare vechea „Grota a Nativitatii", pastrand toate elementele salvate ale lucrarii lui Arnolfo di Cambio.
Basilica pastreaza si mormantul lui Bernini, sub o placa surprinzator de simpla.
O lucrare mai recenta adaugata tezaurului din bazilica este statuia Regina Pacis, realizata de Guido Galli, la cerea papei Benedict al XV-lea, ca semn de multumire pentru sfarsitul primului razboi mondial.
Publicat de Vladimir Rosulescu