Printul Eduard s-a nascut la 12 octombrie 1537 la Palatul Hampton in Middlesex.[1] A fost fiul regelui Henric al VIII-lea si al celei de-a treia sotii, Jane Seymour. In intreg regatul, oamenii au salutat nasterea unui mostenitor pe linie masculina, in biserici s-a cantat Te Deum. Jane care parea ca se recupereaza rapid dupa nastere, a trimis scrisori presemnate prin care anunta nasterea unui print. Eduard a fost botezat la 15 octombrie; sora sa printesa Mary i-a fost nasa iar printesa Elisabeta a transportat mirul sau hainele de botez.[2] A fost proclamat Duce de Cornwall si Conte de Chester.[3] La 23 octombrie, la unsprezece zile dupa nasterea fiului sau, starea sanatatii reginei Jane Seymour s-a inrautatit brusc, ca urmare a unor complicatii postnatale (febra puerperala), iar regina a murit noaptea urmatoare.
Eduard a fost un copil sanatos care a supt foarte mult de la inceput. Tatal sau era incantat de el. In septembrie 1538 Lordul Cancelar Thomas Audley, Baron Audley raporta ca Eduard creste rapid si este viguros;[4] alte documente il desciu ca fiind inalt si un copil vesel. Traditia ca Eduard al VI-lea a fost un copil bolnavicios a fost contestata de unii istorici.[5]
La varsta de patru ani viata i-a fost pusa in pericol de o febra asociata de obicei cu malaria[6] insa in general s-a bucurat de o sanatate buna cu exceptia ultimelor sase luni din viata.[7]
De la varsta de sase ani, Eduard a inceput educatia cu episcopul Richard Cox si cu John Cheke, formarea sa concentrandu-se pe "invatarea limbilor, scriptura, filosofie si toate stiintele liberale"[8] A primit lectii de la tutorele Elisabetei, Roger Ascham, si a invatat franceza, spaniola si italiana. In plus, este cunoscut ca a studiat geometria si a invatat sa cante la instrumente inclusiv la lauta.
Ambele surori ale lui Eduard erau atente la fratele lor si adesea il vizitau.[9] Lui Eduard ii placea in special compania Mariei desi dezaproba gustul ei pentru dansurile straine; "Te iubesc cel mai mult" i-a scris in 1546.[10] In 1543, Henric si-a invitat copiii sa petreaca Craciunul impreuna, semn al reconcilierii cu fiicele sale pe care mai inainte le dezmostenise si le declarase nelegitime. In primavara urmatoare regele si-a repus fetele in drepturile la succesiune prin Actul de Succesiune".[11] Aceasta armonie in familie se datoreaza influentei noii sotii a lui Henric, Catherine Parr,[12] cu care Eduard se intelegea foarte bine; o numea "draga mea mama".