Dependenta este acum inteleasa ca fiind o boala a creierului. Fie ca este vorba de alcool, pastile pentru durere pe baza de reteta, nicotina, jocuri de noroc sau altceva, depasirea unei dependente nu este la fel de simpla ca oprirea sau exercitarea unui control mai mare asupra impulsurilor. Asta pentru ca dependenta se dezvolta atunci cand circuitele placerii din creier sunt coplesite, intr-un mod care poate deveni cronic si uneori chiar permanent. Acesta este ceea ce este in joc cand auziti despre „sisteme" sau „cai" de recompensa si despre rolul dopaminei atunci cand vine vorba de dependenta. Dar ce inseamna cu adevarat toate astea? Una dintre cele mai primitive parti ale creierului, sistemul de recompense, s-a dezvoltat ca o modalitate de a consolida comportamentele de care avem nevoie pentru a supravietui, cum ar fi mancatul. Cand mancam alimente, caile recompensei activeaza o substanta chimica numita dopamina, care, la randul sau, elibereaza o zguduire de satisfactie. Acest lucru va incurajeaza sa mancati din nou in viitor. Cand o persoana dezvolta o dependenta de o substanta, este pentru ca creierul a inceput sa se schimbe. Acest lucru se intampla deoarece substantele care creeaza dependenta declanseaza un raspuns exagerat atunci cand ajung la creier. In loc de o crestere simpla si placuta a dopaminei, multe droguri de abuz - cum ar fi opioidele, cocaina sau nicotina - fac ca dopamina sa inunde calea recompensei, de 10 ori mai mult decat o recompensa naturala. Creierul isi aminteste acest val si il asociaza cu substanta care da dependenta. Cu toate acestea, odata cu utilizarea cronica a substantei, in timp, circuitele creierului se adapteaza si devin mai putin sensibile la dopamina. Atingerea acelei senzatii de placere devine din ce in ce mai importanta, dar, in acelasi timp, construiesti toleranta si ai nevoie din ce in ce mai mult din acea substanta pentru a genera nivelul de high pe care il doresti. Dependenta poate provoca, de asemenea, probleme de concentrare, memorie si invatare, ca sa nu mai vorbim de luarea deciziilor si de judecata. Cautarea drogurilor, prin urmare, este condusa de obisnuinta – si nu de decizii constiente, rationale. Din pacate, este raspandita credinta ca persoanele cu dependente fac pur si simplu alegeri proaste. In plus, folosirea unui limbaj stigmatizator, cum ar fi „drogul" si „dependentul" si „curatul", creeaza adesea bariere atunci cand vine vorba de accesul la tratament. Exista, de asemenea, stigma care inconjoara metodele de tratament, creand provocari suplimentare. Desi modalitatile de tratament difera in functie de istoricul unei persoane si de dependenta particulara pe care a dezvoltat-o, medicamentele pot face toata diferenta. „Multi oameni cred ca scopul tratamentului pentru tulburarea consumului de opiacee, de exemplu, este sa nu ia deloc medicamente", spune David A. Fiellin, MD, specialist in asistenta medicala primara la Yale Medicine si in medicina dependentei. „Cercetarile arata ca tratamentele bazate pe medicamente sunt cel mai eficient tratament. Tulburarea consumului de opioide este o afectiune medicala la fel ca depresia, diabetul sau hipertensiunea arteriala si, ca si in cazul acelor afectiuni, este tratata cel mai eficient cu o combinatie de medicamente si consiliere."