Eugene Gladstone O'Neill (n. 16 octombrie 1888, New York – d. 27 noiembrie 1953) a fost dramaturg american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1936.
Eugene Gladstone O'Neill s-a nascut la New York, intr-unul din hotelurile de pe Broadway, fiu al actorui James O'Neill, al carui rol in Contele de Monte Cristo il facuse celebru in intreaga tara. Copil fiind, Eugene si-a insotit tatal in turnee, apoi a frecventat variate scoli si in 1906 a intrat la universitatea din Princeton, unde nu a ramas decat un an.
O experienta de viata deosebit de diversa - a incercat tot felul de meserii de la cautator de aur pana la reporter de ziar - s-a reflectat in fondul dramatic din care au izvorat operele lui O'Neill. In peregrinarile care l-au dus in multe parti ale lumii, o atractie constanta a constituit-o marea si viata chinuita a oamenilor ei.
Intre anii 1912 - 1913, O'Neill a fost spitalizat intr-un sanatoriu de tuberculosi, unde a facut ample lecturi din literatura dramatica, cu deosebire din Ibsen si Strindberg. Momentul acesta a fost decisiv pentru orientarea sa ulterioara. In 1914 s-a inscris la cursurile de drama ale profesorului George Pierce Baker de la Harvard, predate in cadrul asa-numitului "47 Workshop". Dupa un an le-a parasit pentru a se asocia trupei de artisti amatori "Provincetown Players". Aceasta trupa ii va juca prima piesa intr-un act Bound East for Cardiff (Imbarcat pentru Cardiff), si apoi mutandu-si sediul la New York, in Greenwich Village, va prezenta in continuare noile piese intr-un act ale tanarului dramaturg.
O'Neill castiga atentia criticii si a publicului abia in 1920 cu piesa Dincolo de orizont, care a marcat inceputul unei noi ere in teatrul american contemporan.