Pestera numita in cinstea cunoscutului savant, explorator si speolog roman Emil Racovita, este cercetata si cartografiata pe o lungime de cca. 91 km de tuneluri si labirinturi, care sunt situate in 3-4 nivele, ce se largesc pe alocuri, formand sali mari. Remarcabile sunt Sala celor o suta de metri, Sala asteptarii si Soborul, care ating lungimi de cca. 60 m, latimi de cca. 30 m si inaltimi de pana la 11 m. Plafoanele se sprijina pe coloane impresionante.
In golurile carstice se afla peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: Lacul Dacilor, Lacul Verde, O gura de apa, Lacul Albastru, Lacul Dinozaurilor, Lacul Nautilus, etc. Apa lacurilor, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite.
Aerul din pestera se presupune ca are proprietati curative. Aceasta eventuala calitate, insotita de frumusetea si specificul spatiului carstic, constituie un avantaj pentru valoarea potentialului turistic al pesterii.
Dupa geneza pestera Emil Racovita este o pestera de dizolvare, tipul retelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei in subteran. Pe linga procesul de coroziune la formarea ei un rol secundar l-au avut eroziunea, prabusirile si sedimentarea speleala. O asemenea provenienta o au cele mai importante si variate pesteri din lume. Dimensiunile (dezvoltarea) retelei speologice depasind 50 km fac ca pestera, in conformitate cu clasificatia adoptata, sa fie considerata foarte mare sau chiar gigantica. Pestera se afla la adincimea de la 5 pina la 50 m, distanta intre punctele extreme ale retelei speologice depaseste 1250 m. Initial deschiderea pesterii a aparut in peretii carierei datorita exploatarii zacamintului de gips, ulterior a fost amenajata o intrare artificiala.
Din punct de vedere al directiei generale de dezvoltare, reteaua speologica e orizontata pe plan vertical si are doua directii preferentiale in plan orizontal (20-50° NE si 290-310° NV) determinate de factorul tectonic – pozitia retelei tridimensionale a litoclazelor, respectiv fisurilor si diaclazelor care afecteaza stratul carstificabil