In luna ianuarie crestinii sarbatoresc Boboteaza, in amintirea evenimentului petrecut la raul Iordan, prin care Iisus Hristos a primit botezul de la Sf. Ioan. Acesta este numit Botezatorul deoarece si pana la aparitia Mantuitorului pe malul raului, el ii boteza pe iudei si ii indemna sa-si schimbe viata printr-o curatire sufleteasca. Mai mult, la Iordan, dupa botezul Domnului, taina de nepatruns pentru noi, oamenii, a Sfintei Treimi s-a dezvaluit intr-o mica masura prin aparitia porumbelului alb (ca prezenta lamurita a Duhului Sfant) si ca glas al Tatalui Ceresc, glas care a fost auzit de toti cei prezenti – ramasi inmarmuriti.
De atunci – de aproape 2000 de ani – pe malul Iordanului are loc o procesiune la care participa multime mare de oameni. Vis a vis de malul israelian, pe pamantul Iordaniei, despartiti doar de raul (lat de vreo 10 m) care este si granita, alte sute de crestini praznuiesc Boboteaza cu mare entuziasm.
Am fost martorul ocular al minunii „intoarcerii Iordanului", chiar de Boboteaza, moment in care se sfintesc apele printr-o slujba speciala. De altfel, aghiazma inseamna chiar sfintirea apei (din lb. greaca), iar apa sfintita atunci, numita si „aghiazma mare", tine vreme indelungata. Toti cei prezenti la Iordan stiau aceste lucruri, si manifestarea lor a fost una pe masura. Imediat dupa slujba, sub privirile Patriarhului si delegatiei sale, oamenii au sarit in apa deloc calda (chiar daca afara erau vreo 15 grade), sa prinda crucea care a fost aruncata in mijlocul raului (1). In acelasi timp, s-au eliberat porumbei albi, care au inconjurat fix de trei ori multimea, si dusi au fost. Zarva crescuse pe malurile pline de trestie ale Iordanului, iar multimea pestrita (rase, neamuri, porturi, obiceiuri etc.) se manifesta zgomotos. Cele cateva mii de suflete asteptau infrigurate minunea: „intoarcerea" raului inspre izvoare!
Unduirea umana se mai potolise nitel, unii incepusera chiar sa plece ,eu insumi strangeam aparatele foto, cand un glas jugulat de emotie ne-a facut sa tresarim: „Iordanul, priviti Iordanul!". Intr-adevar, am ramas mut de uimire! Fiind la 2 metri de apa, am putut vedea perfect cum raul malos, care cursese pana atunci imperturbabil de lin, a prins a fierbe. Dar cum? Exact intre locul din amonte, in care Patriarhul Ierusalimului aruncase crucea, si locul din aval, unde eram noi – si unde se si termina multimea pelerinilor adunata pe mal (3).
Asadar, raul isi tulburase curgerea exact pe o distanta de 100 de metri. Mai sus, era perfect lin; dupa noi, la vale – neted ca-n palma... Privind acest fenomen inexplicabil, aveai senzatia unui urias fierbator pus pe fundul apei, care-i agita suprafata, intr-o „fierbere" nemaipomenita. Asadar, pentru ochiul meu, Iordanul nu a curs invers, ci a bolborosit pe loc, si-a incretit fata – asa cum o arata si imaginile foto.
Va imaginati ce vuiet, ce entuziasm a cuprins multimea! Oamenii s-au aruncat cu zecile in apa, altii luau bidoane intregi, multi se rugau fierbinte, unii priveau in gol, amutiti .Pentru toti cei prezenti, a fost o zi de neuitat. Si acest lucru se intampla la fel, punctual, de aproape doua milenii! Asa uiti de oboseala zilei, de marsul prin desert cativa kilometri dus-intors (de unde se opresc autocarele), uiti de sete sau foame. Pur si simplu rememorezi fiecare imagine tulburatoare si nu contenesti sa te gandesti ca ai fost martorul unei minuni care
s-a petrecut sub ochii tai .