Boboteaza inseamna pentru romani respectarea unor vechi obiceiuri. O traditie din batrani spune ca, in noaptea de Boboteaza, fetele care doresc sa se marite trebuie sa-si lege pe degetul inelar un fir rosu de lana ori matase de care sa innoade o ramurica de busuioc luata de la preot si sa puna apoi crenguta sub perna, pentru a-si visa ursitul.
In seara din ajun, fetele care doresc sa se marite trebuie sa faca o turta de faina, foarte sarata, sa nu bea apa, ci doar un strop de agheasma, apoi sa manance turta si sa mearga la culcare. Noaptea, tinerele isi vor visa ursitul. Mai mult, se spune ca fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
O alta traditie de Boboteaza, la romanii din Ungaria, de fapt o practica magica de proorocire a anului, este aflarea rodului. In noaptea de Boboteaza, se taie crengute din diferiti pomi fructiferi, se pun intr-o oala cu apa la temperatura camerei locuite si, dupa modul cum infrunzesc si infloresc ramurelele, se apreciaza daca anul va fi bogat sau sarac in fructe.
Ziua de Boboteaza, 6 ianuarie, marcheaza sfarsitul ciclului de sarbatori dedicate Craciunului si Anului Nou, fiind inchinata purificarii mediului inconjurator, in special apelor, de forte malefice, in aceasta zi toti romanii mergand la biserica pentru a lua apa sfintita, atat de necesara pentru tamaduire si purificare.
De Boboteaza se colinda, se soroceste vremea si belsugul holdelor in urmatorul an, se deschide cerul si vorbesc animalele. In ajunul Bobotezii, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea, dupa liturghie. In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul si enoriasii fac o procesiune pe un lac, rau sau izvor pentru slujba Sfintirii Apelor, iar cand incepe slujba, vanatorii si padurarii impusca peste ape ca sa alunge duhurile necurate.
Daca este destul de frig, se pregateste o cruce de gheata pentru a marca locul slujbei iar la sfarsit preotul arunca in apa o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped sa o scoata, chiar daca este ger de crapa pietrele. Se spune ca in ziua aceasta, toate apele pamantului sunt sfintite, motiv pentru care femeile nu spala rufe timp de opt zile, pana la sfarsitul praznicului.
De Boboteaza, preotii boteaza nu numai apele, ci si oamenii, locuintele si intreaga natura. Aceasta sarbatoare este asociata din vechime cu gerul, insa datina straveche nu tine cont de numarul gradelor. Si daca putini mai respecta aceasta datina, ea nu a fost cu totul uitata. In unele sate, oamenii pregatesc sarbatoarea de Boboteaza prin manifestari specifice, izvorate din traditiile populare: se colinda, se fac si se prind farmece si descantece, se afla ursitul, se fac proorociri ale timpului si belsugului in noul an.
Se spune ca apa sfintita din ziua de Boboteaza are puteri miraculoase, astfel ca nu se strica niciodata si ca apele raman sfintite timp de doua pana la sase saptamani, timp in care gospodinele nu spala rufe in apa curgatoare. Cu apa sfintita se stropesc vitele si nutretul lor, apoi fiecare gospodar bea cate putin pe nemancate pentru a-si curata si sfinti sufletul. Ca alimente rituale, de Boboteaza sunt specifice piftia si graul fiert.