Dealul cunoscut sub numele de Gibralfaro domina partea centrala a orasului Malaga. Numele acestuia provine de la arabescul Yabal – munte si de la grecescul Faruk, care inseamna far, de unde Gibralfaro. Este interesant de aflat daca fenicienii au folosit cu adevarat dealul ca far, dar cu siguranta acolo a existat o asezare, construita pe terase, care avea propriile sale sisteme de aparare. Atat asezarea, cat si fortificatia au fost extinse de romani.
Castelul din prezent a fost construit in mare parte de Yusuf I in anul 1340 d.Hr. pentru a imbunatati sistemul defensiv al orasului Malaga. Regatul Nasrid era izolat in peninsula, fiind inconjurat de Regatul Castiliei, caruia trebuia sa-i plateasca tribut pentru a-si mentine teritoriile in siguranta. Din cauza acestei situatii, unica modalitate de a proteja regatul de un eventual atac a fost construirea mai multor inele de ziduri care au fost intarite cu sute de turnuri. Malaga era un oras aproape inexpugnabil, dar avea un punct slab: dealul Gibralfaro.
La inceputul secolului al XIII-lea, cand praful de pusca devenea din ce in ce mai popular in Europa, musulmanii au inteles ca, daca crestinii si-ar fi plasat tunurile pe deal, orasul ar fi fost cucerit de acestia in doar cateva zile. Acesta este motivul pentru care Yusuf I a ordonat construirea unui castel si a unei „coracha" – un coridor zidit care facea legatura intre Alcazaba (aflat la poalele dealului) si Gibralfaro si care le permitea soldatilor sa se deplaseze in siguranta dintr-un loc in altul. De la Alcazaba, acestia puteau avea acces la oras si la port.
In interiorul castelului s-au pastrat foarte putine vestigii arabe, din cauza utilizarii sale militare si a numeroaselor interventii care au avut loc in perioada crestina, cum ar fi indepartarea moscheei si a anexelor sale. Mai tarziu, a fost partial aruncat in aer de francezi, impreuna cu munitia pe care nu au putut sa o transporte atunci cand s-au retras din oras in timpul Razboiului de Independenta al Spaniei.
Curtea principala include o fantana, despre care se spune ca ar fi feniciana, impreuna cu ramasitele unei bai si o a doua fantana aparuta mai tarziu, sapata la 40 de metri adancime in stanca solida.
Sub curtea principala se afla o a doua curte. Aceasta era destinata cazarmilor si grajdurilor. Turnul din partea de nord-est este Torre Blanca, iar din acest acesta vizitatorii se pot plimba pe creneluri, bucurandu-se de o panorama de 360 de grade a orasului, a golfului, a coastei de vest si de est si a muntilor.
Castelul Gibralfaro are acelasi program de vizitare cu Alcazaba, fiind deschis publicului in fiecare zi. Biletul de intrare costa 3,50 euro. Exista si un bilet de 5,50 euro, cu care poti vizita atat Alcazaba cat si Gibralfaro.