Cartea lui Enoh a fost compusa in secolul al treilea inainte de Hristos. Textul este partial dependent de cele cinci carti ale Pentateuhului atribuite lui Moise.[De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citata Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midras asupra Deuteronom 33:2.
Mai multe concilii de la inceputurile bisericii crestine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat ca este mai bine sa elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi ierarhiile divine sau demonice, care puteau degenera in interpretari nedorite.
Textul din Noul Testament, Epistola lui Iuda 1.14-15, apare la inceputul capitolului 2 din Cartea lui Enoh, carte ce mai este mentionata de multe ori in Zohar, cartea principala a Kabbalei ebraice.
In sec. VIII d.Hr., Cartea lui Enoh nu mai era cunoscuta in Europa decat printr-un numar mic de fragmente pastrate in sanul bisericii si prin doua fragmente grecesti destul de lungi, incluse in scrierile lui Georges le Syncelle si Cedrenus.
Forma actuala a cartii contine relatarea pe care o face Enoh despre viziunile (calatoriile) sale precum si sfaturile pe care le da fiului sau Matusalem. Textul contine 105 capitole, alternand calatoriile ceresti ale lui Enoh cu traditii de geografie, astronomie, meteorologie, cu istoria evreilor, cu istoria dinainte de potop, cu pacatele si ierarhiile ingerilor decazuti si a pedepselor la care au fost supusi, cu prevestirea venirii unui Mesia sau mesaje apocaliptice.
Se pare ca Enoh ar fi scris 366 de carti, textul pastrat din Cartea lui Enoh pomeneste de 103 parabole in capitolul 37, dar apar doar trei.
Cartea lui Enoh prezinta interes pentru teologi, istorici, filozofi, scriitori, etc.