Aceasta leguma, ce-si are originea in Telina salbatica din bazinul mediteranean, a fost cunoscuta pentru
proprietatile sale medicinale inca din Antichitate, fiind recomandata de medicii hippocratici Dioscoride si
Pliniu cel Batran.
De la aceasta interesanta leguma, cu o paleta de recomandari terapeutice surprinzator de bogata, se
utilizeaza in aceste scopuri atat radacinile, cat si frunzele si semintele.
PRINCIPALII CONSTITUENTI
Contine 83% apa.
Are un continut redus in protide (1%) si mediu (5%) in hidrati de carbon, comparativ cu celelalte legume
radacinoase.
Bogata in minerale si saruri de sodiu (55 mg%), potasiu 2,35 mg%, calciu 50 mg%, fosfor 60 mg%, fier 0,4
mg%, contine mici cantitati (2 (ig%) de vitamina A.
Vitarninele Bl si B2 sunt in cantitate de 0,05 mg%, niacina 0,7%, iar vitamina C numai 10 mg%.
Ca microelemente, contine iod, magneziu, mangan si cupru etc.
Telina contine si un ulei volatil format din anhidrida sedanoica si alti componenti (colina, tirozina, acid
glutamic).
Valoarea energetica este de cca 28 kcal la 100 g, din care se resoarbe cca 92%.
RECOMANDARI TERAPEUTICE
Intern.
Efectul tonic este binecunoscut si in medicina populara, afirmandu-se metaforic ca reda o noua tinerete.
Unul din factorii responsabili de aceasta actiune este probabil stimularea glandelor suprarenale.
Proprietatile diuretice sunt certe, radacinile de Telina fiind totodata si declorurante, fiind utile in afectiuni
renale (litiaza, colica nefritica) si pentru cardiaci cu edeme cardio-renale si albuminurie.
Prin eliminarea excesului de apa din tesuturi se recomanda si in obezitate, putand intra in cura de slabire.
Avand actiune diuretica, este si depurativa; se recomanda in formele de diateza urica (reumatism, guta).
Avand proprietati hipoglicemiante, este considerata ca adjuvant antidiabetic.
in catarurile bronsice, Telina actioneaza prin proprietatile expectorante si de calmare a tusei.