Anosmia reprezinta pierderea completa a simtului mirosului, care poate fi:
graduala (afectiuni degenerative, imbatranire, polipi) sau
brusca (infectii, traumatisme).
Anosmia este frecvent insotita de diminuarea apetitului culinar, intrucat 80% din savoarea alimentelor este data de miros. Mai mult, unii pacienti pot raporta o pierdere a gustului, iar testele instrumentale sa releve ca defectul este de fapt doar la nivelul analizatorului olfactiv. Pierderea simtului mirosului a fost corelata cu o reducere a placerii contactului social si a starii psihice de bine. Pot fi prezente alte semne si simptome, specifice bolii de baza.
Tratamentul anosmiei este variat, in functie de boala care o cauzeaza. Exista si cazuri in care anosmia este ireversibila.
Etiologia cea mai sensibila la interventia terapeutica este si printre cele mai frecvente si este constituita de tulburarile de conducere catre receptorii olfactivi. Rinita alergica cu sau fara vegetatii adenoide, beneficiaza de pe urma tratamentului cu corticosteroizi. Acestia sunt cel mai frecvent indicati in aplicatii locale - sprayuri intranazale. Sinuzitele beneficiaza de tehnici de drenaj si/ sau antibioterapie sistemica. In functie de afectiune, mai pot fi recomandate: o solutie salina, decongestionantele nazale, medicamente antihistaminice. Din cauza edemului mucoasei nazale, corticoterapia locala poate sa nu ajunga la nivelul polipilor, motiv de persistenta a anosmiei. In ultima instanta, se poate indica excizia chirurgicala a acestora, desi exista riscul de recidiva si revenirea simtului olfactiv nu este intotdeauna certa.