Din aceeasi categorie
|
Cum a inceput secretomania OZN 680 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Satului Bucuresti 984 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Palatul Real-Spania 1.324 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cea mai ingusta strada din lume 1.382 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Populatia Amish 442 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dinastia Qin 32 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
China aventura culinara episodul 4 1.486 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comedie cu super eroi (SUA 2008) / 81 min 462 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Megastructuri naziste – Racheta V1 738 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sardinia si limba romana de acum 1500 de ani | 605 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Chibriturile
| Adaugat de Cozana | 19.08.2021 |  Adauga
la favorite |
179 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAzi pare greu de crezut, dar, pana in secolul al XIX-lea, singurele mijloace de aprindere a focului de catre om erau scanteile produse de un amnar si cremene (prin ciocnirea a doua corpuri dure) sau mult mai vechiul procedeu de frecare rapida si indelungata a doua lemne uscate.
In forma lor empirica, primele chibrituri, “chibriturile chimice", apar in jurul anului 1805, in Anglia. Capetele betisoarelor erau inmuiate in topitura de sulf, apoi acoperite cu un amestec de zahar si clorat de potasiu. Cand trebuiau aprinse, betisoarele erau introduse intr-o sticluta, unde se atingeau de o bucata de azbest imbibata in acid sulfuric. Aceste chibrituri au inceput a fi produse pe scara industriala in anul 1812. Cu toate ca ofereau o alternativa la aprinderea focului, prezentau doua inconveniente serioase: dificila si periculoasa manipulare a recipientului de sticla cu acid sulfuric, si, in plus, posibilitatea de a se produce o explozie din cauza bioxidului de clor ce lua nastere din reactie. Reprezentand totusi un progres, aceste chibrituri au fost fabricate pana pe la 1845.
Chimistul John Walker, tot din Anglia, a inventat “luminile de frecare" in 1827. Prin procedeul sau (pe care nu l-a brevetat) capetele chibriturilor erau inmuiate intr-un amestec de sulfura de stibiu, clorat de potasiu si cauciuc natural. Aprinderea se facea prin frecare pe o hartie abraziva. John Walker si-a prezentat aceste chibrituri pentru comercializare, la 7 aprilie 1827, intr-o cutie care avea aplicata pe ea o eticheta: este prima eticheta de cutie de chibrituri.
Colectionarul cutiilor de chibrituri se numeste „filumenist". Cuvantul imbina un element de origine greaca, cu unul de origine latina. Semnificatia ar fi „iubitor de lumina", dar, aici se refera la lumina adusa de informatia de pe cutia de chibrituri!
Aceste chibrituri au fost folosite pana in 1834, cand apar asa-zisele “lucifer"-uri, de-asemenea incomode si periculoase. Folosirea lor va dura putin timp, caci anul 1835 marcheaza data de nastere a primului chibrit cu fosfor, numit “lumanare de Turin". Aceste chibrituri erau simple aschii de lemn la capatul carora se aplica o bucatica de fosfor alb, un element toxic. Acesta se aprindea de la sine cand era scos (din apa) in aer, din care cauza era greu de folosit.
Cam in acelasi timp, Janos Irinyi, un tanar de numai 17 ani, este unul dintre cei care au contribuit la inventarea chibritului cu fosfor cu aprindere prin frecare. El realizeaza aceasta plecand de la o experienta a profesorului austriac Meissner. Capatul chibritului era uns cu un amestec de fosfor si bioxid de plumb. Fabricarea acestor chibrituri incepe la Viena in 1840.
In 1851, germanul Schrotter obtine un patent de fabricare al fosforului rosu, pe care-l descoperise inca din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul rosu nu este toxic si nu se aprinde in aer.
Totusi, problema chibritului cu utilizare comoda, casnica, nu era inca rezolvata, din cauza unei dificultati: nu se puteau produce chibrituri cu fosfor rosu deoarece, la atingerea acestuia cu cloratul de potasiu, se producea explozia cloratului. Chimistul Bottcher a avut ideea – simpla, dar, eficienta – de a aplica cloratul de potasiu pe batul de chibrit, iar fosforul, pe cutie si astfel s-a nascut “chibritul de siguranta". Aprinderea lui se face numai prin frecare pe cutia chibriturilor, iar productia industriala a avut loc pentru prima data in Suedia, de-aceea multa vreme au fost numite “chibrituri suedeze".
Astazi productia de chibrituri se bazeaza pe reteta lui Bottcher, din anul 1848. Astfel, betele – din lemn de brad, plop, tei sau anin – sunt impregnate cu parafina si cu o solutie de azotat de potasiu. Acestea fac lemnul sa se aprinda usor si, apoi, sa se prefaca in carbune fara jar. Pe capatul batului se afla clorat de potasiu si sulfura de stibiu. Pasta de pe cutie, e compusa, in general, dintr-un amestec de fosfor rosu, pulbere de sticla si bioxid de mangan.
Pe langa „chibriturile de siguranta" (safety matches), in lume se mai produc si „chibriturile cu aprindere oriunde" (strike anywhere matches). Compozitia chimica a gamaliei acestor chibrituri este un amalgam intre cele doua paste – cea din gamalie si cea de pe cutie – pentru a se realiza aprinderea prin frecare de orice suprafata. Dar, riscul de autoaprindere, necontrolata, este suficient de mare pentru ca in multe tari acestea sa nu se produca.
Cu toate ca s-a reusit fabricarea unor brichete economice si performante, de unica utilizare si la pret competitiv, nu s-a reusit, inca, detronarea modestei aschii de lemn cu caciulita chimica: chibritul
In forma lor empirica, primele chibrituri, “chibriturile chimice", apar in jurul anului 1805, in Anglia. Capetele betisoarelor erau inmuiate in topitura de sulf, apoi acoperite cu un amestec de zahar si clorat de potasiu. Cand trebuiau aprinse, betisoarele erau introduse intr-o sticluta, unde se atingeau de o bucata de azbest imbibata in acid sulfuric. Aceste chibrituri au inceput a fi produse pe scara industriala in anul 1812. Cu toate ca ofereau o alternativa la aprinderea focului, prezentau doua inconveniente serioase: dificila si periculoasa manipulare a recipientului de sticla cu acid sulfuric, si, in plus, posibilitatea de a se produce o explozie din cauza bioxidului de clor ce lua nastere din reactie. Reprezentand totusi un progres, aceste chibrituri au fost fabricate pana pe la 1845.
Chimistul John Walker, tot din Anglia, a inventat “luminile de frecare" in 1827. Prin procedeul sau (pe care nu l-a brevetat) capetele chibriturilor erau inmuiate intr-un amestec de sulfura de stibiu, clorat de potasiu si cauciuc natural. Aprinderea se facea prin frecare pe o hartie abraziva. John Walker si-a prezentat aceste chibrituri pentru comercializare, la 7 aprilie 1827, intr-o cutie care avea aplicata pe ea o eticheta: este prima eticheta de cutie de chibrituri.
Colectionarul cutiilor de chibrituri se numeste „filumenist". Cuvantul imbina un element de origine greaca, cu unul de origine latina. Semnificatia ar fi „iubitor de lumina", dar, aici se refera la lumina adusa de informatia de pe cutia de chibrituri!
Aceste chibrituri au fost folosite pana in 1834, cand apar asa-zisele “lucifer"-uri, de-asemenea incomode si periculoase. Folosirea lor va dura putin timp, caci anul 1835 marcheaza data de nastere a primului chibrit cu fosfor, numit “lumanare de Turin". Aceste chibrituri erau simple aschii de lemn la capatul carora se aplica o bucatica de fosfor alb, un element toxic. Acesta se aprindea de la sine cand era scos (din apa) in aer, din care cauza era greu de folosit.
Cam in acelasi timp, Janos Irinyi, un tanar de numai 17 ani, este unul dintre cei care au contribuit la inventarea chibritului cu fosfor cu aprindere prin frecare. El realizeaza aceasta plecand de la o experienta a profesorului austriac Meissner. Capatul chibritului era uns cu un amestec de fosfor si bioxid de plumb. Fabricarea acestor chibrituri incepe la Viena in 1840.
In 1851, germanul Schrotter obtine un patent de fabricare al fosforului rosu, pe care-l descoperise inca din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul rosu nu este toxic si nu se aprinde in aer.
Totusi, problema chibritului cu utilizare comoda, casnica, nu era inca rezolvata, din cauza unei dificultati: nu se puteau produce chibrituri cu fosfor rosu deoarece, la atingerea acestuia cu cloratul de potasiu, se producea explozia cloratului. Chimistul Bottcher a avut ideea – simpla, dar, eficienta – de a aplica cloratul de potasiu pe batul de chibrit, iar fosforul, pe cutie si astfel s-a nascut “chibritul de siguranta". Aprinderea lui se face numai prin frecare pe cutia chibriturilor, iar productia industriala a avut loc pentru prima data in Suedia, de-aceea multa vreme au fost numite “chibrituri suedeze".
Astazi productia de chibrituri se bazeaza pe reteta lui Bottcher, din anul 1848. Astfel, betele – din lemn de brad, plop, tei sau anin – sunt impregnate cu parafina si cu o solutie de azotat de potasiu. Acestea fac lemnul sa se aprinda usor si, apoi, sa se prefaca in carbune fara jar. Pe capatul batului se afla clorat de potasiu si sulfura de stibiu. Pasta de pe cutie, e compusa, in general, dintr-un amestec de fosfor rosu, pulbere de sticla si bioxid de mangan.
Pe langa „chibriturile de siguranta" (safety matches), in lume se mai produc si „chibriturile cu aprindere oriunde" (strike anywhere matches). Compozitia chimica a gamaliei acestor chibrituri este un amalgam intre cele doua paste – cea din gamalie si cea de pe cutie – pentru a se realiza aprinderea prin frecare de orice suprafata. Dar, riscul de autoaprindere, necontrolata, este suficient de mare pentru ca in multe tari acestea sa nu se produca.
Cu toate ca s-a reusit fabricarea unor brichete economice si performante, de unica utilizare si la pret competitiv, nu s-a reusit, inca, detronarea modestei aschii de lemn cu caciulita chimica: chibritul
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.