ornul francez este un instrument muzical din grupul suflatorilor de alama.
Un corn fara valve este denumit corn de vanatoare sau „corn natural".
Valvele care izoleaza diferite sectiuni au fost inventate la inceputul secolului XIX. Ele pot fi rotative sau cu piston.
Cornul francez este al treilea dintre instrumentele de alamǎ care ajunge la cele mai inalte sunete, fiind depasit de cornet si trompeta.
Acesta este transpus fie in Fa, fie in Si bemol, desi existǎ si cornuri care pot trece de la o tonalilate la alta, folosind o valva de la degetul mare care schimba lungimea cornului si grifura e modificatǎ pentru a se proportiona cu acesta, datoritǎ sistemului de constructie (corn dublu).
Pentru a canta la corn, instrumentistul trebuie sa vibreze sunetele prin buze. Relaxarea acestora si un suflu mai mic coboarǎ sunetele, in timp ce aplicarea unui suflu mai mare si o presiune mai mare a buzelor duce la sunete mai inalte.
Grifura este controlatǎ de mana stanga, folosind doar degetele arǎtator, mijlociu si inelar, iar mana dreapta este folosita pentru a sustine cornul, dar o persoana cu experienta o poate folosi pentru a modifica inaltimea.
Cornul este inrudit cu tuba wagneriana, iar un cornist poate canta de asemenea si la acesta, datoritǎ faptului cǎ foloseste aceeasi grifurǎ, ambitus si mustiuc.