Acropola a fost centrul vietii spirituale si politice a Atenei Antice, iar Parthenonul sau Partenonul a fost principalul element al ei.
Acorpolele din Atena au reprezentat centrul spiritual si politic al vietii orasului-stat antic. De-a lungul timpului, dupa schimbarea stapanirii asupra orasului, a marcat si schimbarea utilitatii date Parthenonului, de la loc de adorare al zeitei Atena, la biserica crestina, moschee si acum obiectiv turistic.
Zona in care se afla templele a fost locuita incepand cu Epoca de Bronz, fiind folosita pentru construirea unei resedinte pentru lideri militari si politici ai civilizatiei miceniana. Si abia in anul 490 inaintea erei noastre a inceput constructia celui mai mare templu dedicat zeitei Atena, pe care nu l-au mai terminat, o parte din el fiind distrus de persani un deceniu mai tarziu.
In 447 inaintea erei noastre, Pericle a ordonat reconstructia acestuia. Printre lucrarile efectuate in timpul programului de constructii se numara templul Atenei Parthens, „Atena cea Virgina", Propylaea, poarta de acces pentru Acropole, precum si doua temple mai mici: Erechtheion, dedicat Atenei in calitatea de patroana a orasului, si unul dedicat Atenei Nike, ipostaza razboinica a zeitei, explica Jeffrey Hurwit, profesor emerit de studii clasice al Universitatii Oregon, citat de History.
O constructie monumentala
Lucrarile la Parthenon au inceput in 447 i.e.n, fiind proiectat de catre arhitectii Ictinus si Callicrates, precum si de sculptorul Phidieas (Fidias). Constructia este un amestec al stilurilor dorice si ionice, tehnicile de constructie folosite intrigand generatii de arhitecti si de istorici.
La prima vedere, pentru cei care il vad in premiera, acesta li se poate parea ca are linii perfect drepte. In realitate, masuratorile releva ca templul are o curbura subtila. Aceasta tehnica este folosita pentru a „corecta" efectul de curbura atunci cand cladirea este privita de la departare.
O alta teorie sugereaza ca in spatele acestei modalitati de constuire se afla motive mai artistice: „O cladire atat de mare precum Partenonul care ar fi avut doar linii perfect drepte ar fi parut mai putin interesanta in comparatie cu o constructie cu astfel de deviatii care mai intai sunt simtite si apoi pot fi identificate cu ochiul liber", explica dr. Jeffrey Hurwit.
Acelasi profesor mai adauga despre impresia pe care templul Atenei o lasa vizitatorilor: „Parthenonul este o cladire, dar de asemenea este asemanatoare unei sculpturi".