Sextantul este un dispozitiv optic care permite determinarea distantei unghiulare intre doua obiecte luminoase, situate pe bolta cereasca.
A fost inventat independent de catre matematicianul englez John Hadley si americanul Thomas Godfrey spre anul 1730.
Determinand pozitia unghiulara a unui astru cunoscut pe bolta cereasca, deasupra orizontului este posibil de a determina latitudinea acelui loc. Denumirea de sextant
provine de la scala unghiulara de 600 (adica, din lungimea unui cerc), uneori putandu-se masura cu sextantul pana la 1350.
Un sextant este construit astfel:
O Corpul sextantului cu montantii
O Alidada; oglinda plana rotativa solidara cu alidada, perpendicular pe planul sextantului
O Oglinda mica fixa semitransparenta, perpendicular pe planul sextantului
O Filtre de protectie, pentru cele doua oglinzi
O Luneta astronomica
O Luneta terestra
Oglinda fixa se numeste oglinda de orizont; jumatatea sa superioara este transparent, iar cea inferioara este reflectanta. Cand se determina pozitia unghiulara a unui astru, linia de separare dintre cele doua jumatati ale oglinzii de orizont trebuie sa contina linia orizontala, astfel privind prin ocularul lunetei astronomice se observa o portiune din bolta cereasca, supusa observatiei suprapusa pe linia orizontului.