Realizat e BBC, Teoria conspiratiei – Fratele cel Mare ridica o intrebare care acum este mai actuala ca niciodata: pe masura ce tehnologia devine tot mai sofisticata, nu cumva ne lasam complet vulnerabili in fata ochiului atotvazator al lui „Big Brother"?
Filmul analizeaza adevarata dictatura a cipurilor electronice implantabile (proiectate initial pentru animale si folosite acum si pe oameni) si a camerelor de supraveghere montate pe orice dispozitiv imaginabil, de la telefoane, la drone. Un prim experiment cu implanturi RFID (dispozitiv de identificare cu radio-frecventa) a fost facut de ciberneticianul britanic Kevin Warwick, care si-a implantat un cip in brat in 1998. In 2004, Conrad Chase a inceput sa le ofere cipuri implantabile clientilor VIP din cluburile sale de noapte din Barcelona si Rotterdam, care se foloseau de acestea pentru a plati la bar.
In 2004, Procuratura Generala al Mexicului si-a implantat 18 angajati cu cipuri Verichip pentru a controla accesul in incaperile cu date secrete. Expertii in securitate au lansat avertismente impotriva folosirii cipurilor RFID pentru identificarea oamenilor, din cauza riscului ridicat de furt de identitate. De exemplu, in timpul unui asalt pe strada, identitatea unei persoane poate fi furata foarte usor datorita apropierii fizice de cip. Designul cipului implantabil face imposibila impiedicarea unor astfel de atacuri.
Aparatorii dreptului la intimitate au protestat impotriva cipurilor RFID implantabile, avertizand asupra potentialelor abuzuri si denuntand aceste tipuri de dispozitive ca fiind “cipuri-spion", folosirea acestora de catre guverne ducand la pierderea tot mai multor libertati civile si inmultirea numarului de abuzuri.
Potrivit autoritatilor medicale din SUA, implantarea unui cip RFID are potentia efecte secundare. Socuri electrice, incompatibilitate MRI, reactii adverse la nivelul tesuturilor si deplasarea in corp a microcipului sunt doar cateva dintre riscurile asociate cu implanturile de cipuri RFID, potrivit unui studiu din octombrie 2004.