Din aceeasi categorie
|
Marele Zid Chinezesc 274 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Valahii din Samarina: 93 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marele Zid Chinezesc 1.535 vizite - 0 comentarii adaugat de Iulia Andrei |
||||||||||||||||||
|
Secretele Marelui Zid Chinezesc 45 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
In cautarea Pastelui - Adevarul 214 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Autonomia robotilor 206 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marele rege get Dromihete 129 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rafael, minunea Renasterii 352 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Delta Dunarii- paradisul aproape pierdut 1.189 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Delta Dunarii- paradisul aproape pierdut 1.151 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Marele rabin Rafael Schaffer. Pastele iudaic
| Adaugat de Cozana | 17.04.2020 |  Adauga
la favorite |
407 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteUna dintre sarbatorile evreiesti cele mai respectate si importante, Pesach, este o sarbatoare de origine biblica care rememoreaza sfarsitul sclaviei evreilor in Egipt acum peste 3000 de ani, si nasterea natiunii evreiesti. Pastele este in calendarul iudaic o sarbatoare anuala fixa, care incepe in ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de Pastele crestin, care incepe obligatoriu intr-o duminica, data de inceput a Pastelui evreiesc poate cadea in orice zi a saptamanii. Nisan este a saptea luna a calendarului civil evreiesc. Calendarul religios ebraic nu coincide insa cu cel civil. In calendarul religios, Nisan, care dureaza de la luna noua din martie pana la luna noua din aprilie, dupa calendarul gregorian, este prima luna a anului ecleziastic ebraic, conform poruncii divine: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului." (Exodul 12,2).
Conform traditiei ebraice, sarbatoarea Pastelui trebuie sa cada primavara. Calendarul ebraic este insa, in general, un calendar lunar, de aceea luna Nisan ar trebui sa inceapa cu 11 zile mai devreme in fiecare an solar. Pentru ca Nisan si Pastele sa cada primavara, si nu in alt anotimp, se adauga cate o luna suplimentara (numita Adar II) in anumiti ani. Dintr-un ciclu de nouasprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 si 19 au cate 13 luni lunare, in loc de 12 luni. Acest calendarul stabil, folosit si in prezent, a fost introdus in secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul scolar si anotimpurile.
Asa cum s-a constatat in ultimii ani, calendarul ebraic, care este intocmit si dupa luna si dupa soare, are o exactitate uluitoare, si se situeaza la numai doua miimi de secunda diferenta fata de calculele NASA.
Se considera ca drojdia folosita la prepararea painii presupune o anumita degradare, impuritate; de aici folosirea rituala a painii azime (= pasca = matzot), fara drojdie si nedospita. Incropirea acestui aluat include si ritualuri religioase legate de culesul primelor recolte care celebreaza primavara. Pastele aminteste iesirea din Egipt, cand evreii, grabiti, caci trebuiau sa fuga, nu au avut timp sa lase sa dospeasca aluatul pentru painea de trebuinta pentru drum.
Pastele se celebreaza timp de opt zile, in perioada 14-22 Nisan. Ziua la evrei se socoteste de la asfintitul soarelui pana la aparitia primelor 3 stele in urmatoarea zi. Din acest interval de 8 zile, primele doua si ultima zi sint sarbatori speciale, impunind respectarea stricta a mai multor reguli religioase decit zilele de mijloc dintre ele, care se numesc “Hol HaMoed", si sint mai usoare. Insa in toata perioada de 8 zile este interzisa hrana pe baza de hametz. Hametz (alimente pe baza de drojdie) include – drojdie si faina din 5 soiuri de cereale, si orice produs care le contine (de ex. bere, biscuiti, etc.). Se gateste numai cu faina de pasca sau faina de cartofi, chiar si pentru chifle, prajituri, pizza. Asta pentru a comemora piinea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca. Toata produsele dospite din casa trebuie cautate si vindute, sau distruse, inainte de inceperea sarbatorii. Pentru a indeparta orice urma de fermenti se impune o curatenie temeinica a intregii case in toate ungherele ei, care la religiosi poate dura peste o luna de munca intensa.
Cum am spus, sarbatoarea este legata de evenimentul iesirii din Egipt, care a insemnat inceputul istoriei religioase a poporului lui D-zeu. Era un memorial, adica o repetare in prezent pentru toate generatiile a interventiei prin care, in trecut, D-zeu a mantuit pe poporul sau. Asa se explica importanta care se acorda in pregatirea si celebrarea acestei sarbatori. In seara zilei de 14 Nisan, dupa apusul soarelui, la sinagoga, sint rostite rugaciunile rituale cuprinzind psalmi si imnuri ce amintesc de eliberarea din robia Egiptului. Dupa ceremoniile de la sinagoga, urmeaza in case Cina Pascala, numita Seder. Ea se desfasoara dupa un ritual (Seder = ordine) consacrat printr-o traditie foarte veche si care, in esenta, e aceeasi de pe vremea lui Isus; cu singura deosebire ca nu mai este sacrificat mielul, de vreme ce Templul nu mai exista.
In decursul Seder-ului se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si obtine libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o culegere de pasaje din Torah, si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt.
In timpul Sederului se beau patru pahare de vin si se maninca dintr-un platou special cu despartituri:
Ierburi amare si hrean – pentru a simboliza viata amara si de sclavie pe care au dus-o evreii in Egipt.
Charoset – un amestec dulceag de fructe si arahide.
Karpas – o leguma, care poate fi inlocuita pe platou cu cartoful fiert, de exemplu.
Zeroa – un ciolan de miel, ca simbol al mielului jertfit de Paste pe timpul cind exista Templul. De obicei se substituie cu o aripa de pui.
Beitzah – un ou fiert care simbolizeaza Haggigah (sacrificiul solemn) care era adus la Templu.
Pe masa se pune si pasca, din care se pune deoparte o jumatate de matza – Afikomanul – care se ascunde, ca apoi copiii, dupa ce il gasesc, sa aiba dreptul sa ceara cadouri. Alimentele de mai sus au doar rol simbolic, iar masa propriu-zisa contine bucate multe si gustoase.
Patriarhii din care se trage poporul poporul evreu sunt Avraham, Isaac si Iacob. Avraham si Sarah l-au avut de fiu pe Isaac, Isaac si Rebecca l-au avut de fiu pe Iacob. Din Iacob (Israel), Rachel si Leah s-au nascut 12 fii. Cei 12 fii ai lui Iacob (Israel), impreuna cu familiile lor (cele 12 triburi ale lui Israel, 70 de persoane) au fost nevoiti sa se refugieze in Egipt, pentru ca pamantul lui Israel fusese lovit de foamete. In Egipt, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o asemenea masura incit evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene. Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si, in final, intr-un program organizat de sclavie si asuprire.
Dupa mai multe generatii, Moise a primit de la D-zeu misiunea de a-i scoate pe evrei din robie. Faraon nu a vrut sa ia in seama avertismentele lui Moise, iar Egiptul a fost lovit de cele Zece Plagi. Dar nici acestea nu l-au induplecat pe Faraon. D-zeu a eliberat atunci cu puterea Sa natiunea provenita din familia care se refugiase candva in Egipt. Sapte saptamini mai tirziu, aceasta natiune nou aparuta primea Tora pe Muntele Sinai.
In timpul mesei speciale de Pesach, se citeste Haggadah, care este relatarea nasterii evreilor ca popor. Ea trateaza in principal evenimentele din Egipt care au dus de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham la daruirea Torei pe Muntele Sinai. Se poate spune ca Haggadah este certificatul de nastere national al evreilor. Mai mult decit un document istoric, ea vorbeste despre idealuri si valori care constituie esenta constiintei si identitatii nationale ale evreilor.
Cuvintul haggadah inseamna a spune sau a relata. Haggadah este o naratiune vie, asezata in contextul unui dialog intre parinti si copii. Pesach, cu Haggadah in centru, spune fiecarui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta. Mesajul inerent in Haggadah este ca identitatea si continuitatea evreiasca se bazeaza pe incurajarea copiilor sa puna intrebari – si pe pregatirea parintilor pentru a le da raspunsuri logice si competente. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept, nu este un scop in sine, ci este un mod de viata.
Haggdah contine si citeva cintece dintre care unele se cinta dupa cina, pentru a atrage copiii sa ramina treji pina la sfirsit.
Cuvintul Pasti (acceptat si ca Paste) provine in limba romana din forma bizantino-latina Pastihae a cuvintului de origine evreiasca Pesah (trecere). Numele sarbatorii provine in special de la verbul lifsoach (a sari, a ignora) pentru ca plaga primilor nascuti a sarit peste casele evreilor, omorind numai prunci egipteni.
Unii au gasit o alta interpretare, netraditionala, si mai tirzie a termenului: Cuvantul „Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta ne aminteste ca, desi porunca de a ne aminti de Exod se aplica „in fiecare zi din viata noastra" (Deuteronom 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa ne amintim, ci trebuie sa spunem povestea exodului si sa „vorbim" despre ea pe indelete.
Termenul ebraic de „Paste" a trecut deci si in vocabularul crestin pentru ca evenimentele istorice care sunt comemorate in sarbatoarea crestina au coincis cu Pastele evreilor – Cina cea de Taina a fost, se pare, o cina evreiasca desfasurata dupa ritualul de Seder.
Conform traditiei ebraice, sarbatoarea Pastelui trebuie sa cada primavara. Calendarul ebraic este insa, in general, un calendar lunar, de aceea luna Nisan ar trebui sa inceapa cu 11 zile mai devreme in fiecare an solar. Pentru ca Nisan si Pastele sa cada primavara, si nu in alt anotimp, se adauga cate o luna suplimentara (numita Adar II) in anumiti ani. Dintr-un ciclu de nouasprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 si 19 au cate 13 luni lunare, in loc de 12 luni. Acest calendarul stabil, folosit si in prezent, a fost introdus in secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul scolar si anotimpurile.
Asa cum s-a constatat in ultimii ani, calendarul ebraic, care este intocmit si dupa luna si dupa soare, are o exactitate uluitoare, si se situeaza la numai doua miimi de secunda diferenta fata de calculele NASA.
Se considera ca drojdia folosita la prepararea painii presupune o anumita degradare, impuritate; de aici folosirea rituala a painii azime (= pasca = matzot), fara drojdie si nedospita. Incropirea acestui aluat include si ritualuri religioase legate de culesul primelor recolte care celebreaza primavara. Pastele aminteste iesirea din Egipt, cand evreii, grabiti, caci trebuiau sa fuga, nu au avut timp sa lase sa dospeasca aluatul pentru painea de trebuinta pentru drum.
Pastele se celebreaza timp de opt zile, in perioada 14-22 Nisan. Ziua la evrei se socoteste de la asfintitul soarelui pana la aparitia primelor 3 stele in urmatoarea zi. Din acest interval de 8 zile, primele doua si ultima zi sint sarbatori speciale, impunind respectarea stricta a mai multor reguli religioase decit zilele de mijloc dintre ele, care se numesc “Hol HaMoed", si sint mai usoare. Insa in toata perioada de 8 zile este interzisa hrana pe baza de hametz. Hametz (alimente pe baza de drojdie) include – drojdie si faina din 5 soiuri de cereale, si orice produs care le contine (de ex. bere, biscuiti, etc.). Se gateste numai cu faina de pasca sau faina de cartofi, chiar si pentru chifle, prajituri, pizza. Asta pentru a comemora piinea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca. Toata produsele dospite din casa trebuie cautate si vindute, sau distruse, inainte de inceperea sarbatorii. Pentru a indeparta orice urma de fermenti se impune o curatenie temeinica a intregii case in toate ungherele ei, care la religiosi poate dura peste o luna de munca intensa.
Cum am spus, sarbatoarea este legata de evenimentul iesirii din Egipt, care a insemnat inceputul istoriei religioase a poporului lui D-zeu. Era un memorial, adica o repetare in prezent pentru toate generatiile a interventiei prin care, in trecut, D-zeu a mantuit pe poporul sau. Asa se explica importanta care se acorda in pregatirea si celebrarea acestei sarbatori. In seara zilei de 14 Nisan, dupa apusul soarelui, la sinagoga, sint rostite rugaciunile rituale cuprinzind psalmi si imnuri ce amintesc de eliberarea din robia Egiptului. Dupa ceremoniile de la sinagoga, urmeaza in case Cina Pascala, numita Seder. Ea se desfasoara dupa un ritual (Seder = ordine) consacrat printr-o traditie foarte veche si care, in esenta, e aceeasi de pe vremea lui Isus; cu singura deosebire ca nu mai este sacrificat mielul, de vreme ce Templul nu mai exista.
In decursul Seder-ului se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si obtine libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o culegere de pasaje din Torah, si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt.
In timpul Sederului se beau patru pahare de vin si se maninca dintr-un platou special cu despartituri:
Ierburi amare si hrean – pentru a simboliza viata amara si de sclavie pe care au dus-o evreii in Egipt.
Charoset – un amestec dulceag de fructe si arahide.
Karpas – o leguma, care poate fi inlocuita pe platou cu cartoful fiert, de exemplu.
Zeroa – un ciolan de miel, ca simbol al mielului jertfit de Paste pe timpul cind exista Templul. De obicei se substituie cu o aripa de pui.
Beitzah – un ou fiert care simbolizeaza Haggigah (sacrificiul solemn) care era adus la Templu.
Pe masa se pune si pasca, din care se pune deoparte o jumatate de matza – Afikomanul – care se ascunde, ca apoi copiii, dupa ce il gasesc, sa aiba dreptul sa ceara cadouri. Alimentele de mai sus au doar rol simbolic, iar masa propriu-zisa contine bucate multe si gustoase.
Patriarhii din care se trage poporul poporul evreu sunt Avraham, Isaac si Iacob. Avraham si Sarah l-au avut de fiu pe Isaac, Isaac si Rebecca l-au avut de fiu pe Iacob. Din Iacob (Israel), Rachel si Leah s-au nascut 12 fii. Cei 12 fii ai lui Iacob (Israel), impreuna cu familiile lor (cele 12 triburi ale lui Israel, 70 de persoane) au fost nevoiti sa se refugieze in Egipt, pentru ca pamantul lui Israel fusese lovit de foamete. In Egipt, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o asemenea masura incit evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene. Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si, in final, intr-un program organizat de sclavie si asuprire.
Dupa mai multe generatii, Moise a primit de la D-zeu misiunea de a-i scoate pe evrei din robie. Faraon nu a vrut sa ia in seama avertismentele lui Moise, iar Egiptul a fost lovit de cele Zece Plagi. Dar nici acestea nu l-au induplecat pe Faraon. D-zeu a eliberat atunci cu puterea Sa natiunea provenita din familia care se refugiase candva in Egipt. Sapte saptamini mai tirziu, aceasta natiune nou aparuta primea Tora pe Muntele Sinai.
In timpul mesei speciale de Pesach, se citeste Haggadah, care este relatarea nasterii evreilor ca popor. Ea trateaza in principal evenimentele din Egipt care au dus de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham la daruirea Torei pe Muntele Sinai. Se poate spune ca Haggadah este certificatul de nastere national al evreilor. Mai mult decit un document istoric, ea vorbeste despre idealuri si valori care constituie esenta constiintei si identitatii nationale ale evreilor.
Cuvintul haggadah inseamna a spune sau a relata. Haggadah este o naratiune vie, asezata in contextul unui dialog intre parinti si copii. Pesach, cu Haggadah in centru, spune fiecarui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta. Mesajul inerent in Haggadah este ca identitatea si continuitatea evreiasca se bazeaza pe incurajarea copiilor sa puna intrebari – si pe pregatirea parintilor pentru a le da raspunsuri logice si competente. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept, nu este un scop in sine, ci este un mod de viata.
Haggdah contine si citeva cintece dintre care unele se cinta dupa cina, pentru a atrage copiii sa ramina treji pina la sfirsit.
Cuvintul Pasti (acceptat si ca Paste) provine in limba romana din forma bizantino-latina Pastihae a cuvintului de origine evreiasca Pesah (trecere). Numele sarbatorii provine in special de la verbul lifsoach (a sari, a ignora) pentru ca plaga primilor nascuti a sarit peste casele evreilor, omorind numai prunci egipteni.
Unii au gasit o alta interpretare, netraditionala, si mai tirzie a termenului: Cuvantul „Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta ne aminteste ca, desi porunca de a ne aminti de Exod se aplica „in fiecare zi din viata noastra" (Deuteronom 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa ne amintim, ci trebuie sa spunem povestea exodului si sa „vorbim" despre ea pe indelete.
Termenul ebraic de „Paste" a trecut deci si in vocabularul crestin pentru ca evenimentele istorice care sunt comemorate in sarbatoarea crestina au coincis cu Pastele evreilor – Cina cea de Taina a fost, se pare, o cina evreiasca desfasurata dupa ritualul de Seder.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.