Din aceeasi categorie
|
Budismul 535 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20/24 Bharat Copilul naturii 392 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Yoga. -istorie 223 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Originile sistemului milenar yoga 453 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce este budismul? 202 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Ce este budismul?partea I 800 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Enigma Transfagarasanului 16 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce urmeaza dupa Uniunea Europeana?- 456 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele mai periculoase drumuri | Timorul de Est 293 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lumea ascunsa a haremului in imperial otoman 234 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Jainism
| Adaugat de Cozana | 21.02.2020 |  Adauga
la favorite |
417 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJainismul, sub denumirea traditionala Jain Dharma (जैन धर्म), este una din cele mai vechi religii si filozofii ale lumii, gasindu-si radacinile in India antica si preistorica. Traditia spune ca aceasta credinta a fost propovaduita de o succesiune de douazeci si patru de Jinas (cuceritori) sau tirthankarasi, dintre care ultimul, Mahavira[1] (cca. sec. al VI-lea i.Hr.) a avut o importanta decisiva, fiind considerat de unii istorici fondatorul jainismului modern.
Comunitatea jainista are, in ciuda dimensiunii sale reduse, o influenta religioasa remarcabila in tara originara, India, unde exista 4,2 milioane de adepti, dar si in Statele Unite, Europa de Vest, Africa si Orientul Indepartat, unde se raspandeste datorita cresterii numarului de imigranti jainisti si a sustinerii fervente a traditiei ascetice Shraman (श्रमण).
Jainismul se inscrie in grupul de credinte dharmice si nu este o ramura vedica, ortodoxa (astika) a spiritualitatii indiene asa cum sunt scolile din cadrul hinduismului, ci impreuna cu budismul formeaza un curent religios eterodox (nastika). Ortodoxismul si eterodoxosimul vor convietui in spatiul indian influentandu-se, realizand un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice si religioase, proces care va fi resimtit din plin si de jainism. Carturarul hindus Bal Gangadhar Tilak atrage atentia ca jainismul a contribuit la incetarea sacrificiilor de animale din religia vedica si ca tot lui ii datoram aparitia conceptului non-violentei, Ahimsa.
Jainismul a inraurit in mod semnificativ sfera etica, politica si economica din India pentru aproape trei milenii, dar si crestinismul. Filozofia jainista se poate rezuma la independenta si egalitate spirituala intre toate formele de viata si la o non-violenta dusa pana la paroxism. Autocontrolul, vrata (व्रत), este mijlocul prin care practicantii acestei religii obtin atotcunoasterea (kevala jnana) si in final implinirea, integrarea sufletului in adevarata natura (moksha) si debarasarea de karma si de ciclul reincarnarilor.
Jainistii au o traditie straveche in ceea ce priveste eruditia. Nu este surprinzator ca ei formeaza comunitatea religioasa cea mai invatata a Indiei si ca bibliotecile acestora sunt cele mai vechi din acest subcontinent.
Vardhamana Mahavira nu este fondatorul jainismului, cu toate ca multi ii atribuie acest rol[7]. El doar a reinviat un cult stravechi si l-a facut popular in India prin forta exemplului si prin diferite predici si a finalizat misiunea celor 24 de profeti tirthankarasi. Se observa insa ca toti profetii au trait in tinutul Kalinga (Orissa de astazi) si au avut o biografie similara, renuntand la statutul lor regal si formand comunitati religoase, ceea ce ar putea reprezenta doar o proiectie a vietii lui Mahavira in vremuri ancestrale. Potrivit legendei, primul dintre tirthankarasi se numeste Rishabha, a trait cu cel putin 30-40 de generatii in urma lui Mahavira (cca. 1500 i.Hr.), a dus o viata ascetica si a fost venerat in orasul Pithunda, distrus ulterior de Mahapadma Nanda. In general vietile profetilor jainisti sunt descrise mai mult legendar, decat istoric, singurele persoane a caror existenta a fost dovedita de cercetatori fiind ultimii doi din cei 24: Parshva si Mahavira.
Parshva sau Parsvantha (cel de-al 23-lea tirthankaras) a trait cu 200-250 de ani inaintea lui Mahavira, s-a nascut in jurul anului 872 i.Hr si a fost fiul unui rege din Benares. Parasindu-si bogatiile a devenit ascet si a obtinut cunoasterea absoluta. A fondat opt comunitati de la care e posibil sa se fi inspirat si secta lui Mahavira, apoi a murit dupa varsta de 100 de ani
Fiu al regelui Siddhartha, Vardhamana Mahavira s-a nascut intr-o familie domnitoare apartinand castei razboinice (Kshatriya) in Kundalpur, o asezare din regatul stravechi Vaishali (astazi, Bihar). Unele surse noteaza ca 599 i.Hr. este anul nasterii lui Mahavira, sustinand ca el s-a nascut inainte de Buddha (cca. 560 i.Hr.), in timp ce alte surse plaseaza acest eveniment dupa nasterea fondatorului budist, in 539 i.Hr.[9] sau 549 i.Hr.[10] Mama sa, Trishala, a avut niste vise prevestitoare care anticipau misiunea mesianica a lui Mahavira. La varsta de 28 de ani (sau 30 dupa alte legende) el isi abandoneaza familia, regatul si toate posesiile materiale si devine ascet, nu inainte insa de a se fi casatorit cu o tanara nobila si de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducand o viata plina de austeritati severe, traind mai ales prin paduri izolate si regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. Dupa 13 luni de la despartirea de lumea materiala, el isi leapada vesmantul monahal, umbland pentru tot restul vietii complet gol ca semn al detasarii supreme si al abjurarii sinelui. Dupa cei 12 ani, la varsta de 40 (42) de ani el va obtine starea extatica de Jina ("cuceritor") eliberandu-se complet de ciclul reincarnarilor.
Spre deosebire de budism, jainismul nu apare ca o reactie a claselor princiare impotriva societatii brahmanice, ci se sedimenteaza treptat de-a lungul timpului, rupandu-se de filozofia si credintele traditionale. Mahavira vrea sa se integreze intr-o societate deja existenta, nu este fondatorul unei doctrine noi, ci imbogateste si reformeaza una preexistenta. Din acest punct de vedere, jainismul trebuie considerat mult mai vechi decat budismul, cu toate ca multe din elementele actuale ale acestei religii au fost adaugate de Mahavira, contemporanul lui Buddha Primele texte budiste din limba pali vor considera jainismul o secta rivala si ii vor numi pe adeptii ei Nirgrantha, "desfacuti de toate legaturile", adica descatusati, eliberati. Mahavira este mentionat de budisti cu numele Niggantha Nathaputta. In spatiul indian, jainismul s-a remarcat fata de celelalte religii prin consecveta doctrinara, nefacand concesii hinduismului sau altor credinte asa cum de exemplu au facut budistii mahayanisti dupa epoca dinastiei Gupta. Hinduistii au ramas chiar indiferenti in ceea ce priveste jainismul, nevazand in el o amenintare sau o formatiune rivala. Aceasta se datoreaza mai cu seama faptului ca jainismul a atras putin adepti din cauza dificultatii practicarii ascetismului, a accentului implacabil pus pe austeritate si pe auto-mortificare.
Dupa moartea lui Mahavira, mesajul acestuia s-a indreptat cu precadere spre clasele nobiliare si militare, cu toate ca succesele jainismului au fost reduse si aproape inobservabil, fiind eclipsat de ascensiunea budismului si a unor sisteme filozofice hinduse ca Ajivika, Carvaka sau Samkhya. Traditia consemneaza un numar de 14.000 de calugari si 36.000 de calugarite[13], desi unii cercetatori considera aceste date exagerate si surprinzatoare avand in vedere ca in jainismul timpuriu femeile nu puteau cultiva nuditatea monahala si nu puteau obtine deci eliberarea[14]. Datorita eforturilor depuse de comunitate, jainismul a inceput sa capete recunoastere in sec. al IV-lea i.Hr. cand s-a instaurat dinastia Maurya. Se spune ca primul lor rege, faimosul si legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lasat in urma tronul la batranete si a devenit un ascet jainist sub indrumarea calugarului Bhadrabahu.
Dupa epoca mauryana, jainismul s-a raspandit in sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasa. Multi regi indieni sudici s-au convertit la aceasta credinta si au sustinut-o. De asemenea, jainismul a inflorit si pe coasta estica a Indiei, in Andhrapradesh si Orissa (taramul natal al lui Mahavira). In vestul Indiei, jainiasmul s-a raspandit in perioada medievala in statul Gujarat sub egida conducatorului Kumarpal. Invazia islamica din secolul al XIII-lea a retezat raspandirea jainismului, dar nu a dus la disparitia acestei religii din cauza inaltului grad de disciplina monastica si a angajamentului calugarilor fata de modul de viata autoimpus. In timpul stapanirii britanice din India (1757-1947) jainismul a suferit un proces de hinduizare crescanda.
Raspandire geografica
Jainismul a fost o forta culturala, filozofica, politica si sociala majora inca de la germinarea civilizatiilor in Asia, iar sfera sa a depasit granitele Indiei moderne patrunzand in Orientul Apropiat si regiunea mediterana. In unele perioade istorice jainismul se gasea in intreaga Asie meridionala: Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh, Myanmar si Afghanistan. Influenta sa in Biharul antic a dus probabil la aparitia budismului. Traditia budista a sustinut mereu ca jainismul era deja o credinta straveche si bine inradacinata in acea regiune, cand au aparut Buddha si Mahavira.
Astazi jainistii pot fi gasiti pe intreg teritoriul indian, cu preponderenta in Maharashtra, Rajasthan si Gujarat. Jainismul se extinde si in Occident prin emigranti indieni sau prin convertirea non-indienilor. Statele Unite, Marea Britanie, Canada si Africa de Est (Kenya, Tanzania si Uganda) au comunitati insemnate de jainisti. Jainismul american impaca toate sectele din cadrul acestei religii si a fost fondat de avocatul indian Virachand Gandhi. Comunitati mai mici exista in Nepal, Africa de Sud, Japonia, Singapore, Malaysia, Australia, Fiji si Surin.
Comunitatea jainista are, in ciuda dimensiunii sale reduse, o influenta religioasa remarcabila in tara originara, India, unde exista 4,2 milioane de adepti, dar si in Statele Unite, Europa de Vest, Africa si Orientul Indepartat, unde se raspandeste datorita cresterii numarului de imigranti jainisti si a sustinerii fervente a traditiei ascetice Shraman (श्रमण).
Jainismul se inscrie in grupul de credinte dharmice si nu este o ramura vedica, ortodoxa (astika) a spiritualitatii indiene asa cum sunt scolile din cadrul hinduismului, ci impreuna cu budismul formeaza un curent religios eterodox (nastika). Ortodoxismul si eterodoxosimul vor convietui in spatiul indian influentandu-se, realizand un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice si religioase, proces care va fi resimtit din plin si de jainism. Carturarul hindus Bal Gangadhar Tilak atrage atentia ca jainismul a contribuit la incetarea sacrificiilor de animale din religia vedica si ca tot lui ii datoram aparitia conceptului non-violentei, Ahimsa.
Jainismul a inraurit in mod semnificativ sfera etica, politica si economica din India pentru aproape trei milenii, dar si crestinismul. Filozofia jainista se poate rezuma la independenta si egalitate spirituala intre toate formele de viata si la o non-violenta dusa pana la paroxism. Autocontrolul, vrata (व्रत), este mijlocul prin care practicantii acestei religii obtin atotcunoasterea (kevala jnana) si in final implinirea, integrarea sufletului in adevarata natura (moksha) si debarasarea de karma si de ciclul reincarnarilor.
Jainistii au o traditie straveche in ceea ce priveste eruditia. Nu este surprinzator ca ei formeaza comunitatea religioasa cea mai invatata a Indiei si ca bibliotecile acestora sunt cele mai vechi din acest subcontinent.
Vardhamana Mahavira nu este fondatorul jainismului, cu toate ca multi ii atribuie acest rol[7]. El doar a reinviat un cult stravechi si l-a facut popular in India prin forta exemplului si prin diferite predici si a finalizat misiunea celor 24 de profeti tirthankarasi. Se observa insa ca toti profetii au trait in tinutul Kalinga (Orissa de astazi) si au avut o biografie similara, renuntand la statutul lor regal si formand comunitati religoase, ceea ce ar putea reprezenta doar o proiectie a vietii lui Mahavira in vremuri ancestrale. Potrivit legendei, primul dintre tirthankarasi se numeste Rishabha, a trait cu cel putin 30-40 de generatii in urma lui Mahavira (cca. 1500 i.Hr.), a dus o viata ascetica si a fost venerat in orasul Pithunda, distrus ulterior de Mahapadma Nanda. In general vietile profetilor jainisti sunt descrise mai mult legendar, decat istoric, singurele persoane a caror existenta a fost dovedita de cercetatori fiind ultimii doi din cei 24: Parshva si Mahavira.
Parshva sau Parsvantha (cel de-al 23-lea tirthankaras) a trait cu 200-250 de ani inaintea lui Mahavira, s-a nascut in jurul anului 872 i.Hr si a fost fiul unui rege din Benares. Parasindu-si bogatiile a devenit ascet si a obtinut cunoasterea absoluta. A fondat opt comunitati de la care e posibil sa se fi inspirat si secta lui Mahavira, apoi a murit dupa varsta de 100 de ani
Fiu al regelui Siddhartha, Vardhamana Mahavira s-a nascut intr-o familie domnitoare apartinand castei razboinice (Kshatriya) in Kundalpur, o asezare din regatul stravechi Vaishali (astazi, Bihar). Unele surse noteaza ca 599 i.Hr. este anul nasterii lui Mahavira, sustinand ca el s-a nascut inainte de Buddha (cca. 560 i.Hr.), in timp ce alte surse plaseaza acest eveniment dupa nasterea fondatorului budist, in 539 i.Hr.[9] sau 549 i.Hr.[10] Mama sa, Trishala, a avut niste vise prevestitoare care anticipau misiunea mesianica a lui Mahavira. La varsta de 28 de ani (sau 30 dupa alte legende) el isi abandoneaza familia, regatul si toate posesiile materiale si devine ascet, nu inainte insa de a se fi casatorit cu o tanara nobila si de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducand o viata plina de austeritati severe, traind mai ales prin paduri izolate si regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. Dupa 13 luni de la despartirea de lumea materiala, el isi leapada vesmantul monahal, umbland pentru tot restul vietii complet gol ca semn al detasarii supreme si al abjurarii sinelui. Dupa cei 12 ani, la varsta de 40 (42) de ani el va obtine starea extatica de Jina ("cuceritor") eliberandu-se complet de ciclul reincarnarilor.
Spre deosebire de budism, jainismul nu apare ca o reactie a claselor princiare impotriva societatii brahmanice, ci se sedimenteaza treptat de-a lungul timpului, rupandu-se de filozofia si credintele traditionale. Mahavira vrea sa se integreze intr-o societate deja existenta, nu este fondatorul unei doctrine noi, ci imbogateste si reformeaza una preexistenta. Din acest punct de vedere, jainismul trebuie considerat mult mai vechi decat budismul, cu toate ca multe din elementele actuale ale acestei religii au fost adaugate de Mahavira, contemporanul lui Buddha Primele texte budiste din limba pali vor considera jainismul o secta rivala si ii vor numi pe adeptii ei Nirgrantha, "desfacuti de toate legaturile", adica descatusati, eliberati. Mahavira este mentionat de budisti cu numele Niggantha Nathaputta. In spatiul indian, jainismul s-a remarcat fata de celelalte religii prin consecveta doctrinara, nefacand concesii hinduismului sau altor credinte asa cum de exemplu au facut budistii mahayanisti dupa epoca dinastiei Gupta. Hinduistii au ramas chiar indiferenti in ceea ce priveste jainismul, nevazand in el o amenintare sau o formatiune rivala. Aceasta se datoreaza mai cu seama faptului ca jainismul a atras putin adepti din cauza dificultatii practicarii ascetismului, a accentului implacabil pus pe austeritate si pe auto-mortificare.
Dupa moartea lui Mahavira, mesajul acestuia s-a indreptat cu precadere spre clasele nobiliare si militare, cu toate ca succesele jainismului au fost reduse si aproape inobservabil, fiind eclipsat de ascensiunea budismului si a unor sisteme filozofice hinduse ca Ajivika, Carvaka sau Samkhya. Traditia consemneaza un numar de 14.000 de calugari si 36.000 de calugarite[13], desi unii cercetatori considera aceste date exagerate si surprinzatoare avand in vedere ca in jainismul timpuriu femeile nu puteau cultiva nuditatea monahala si nu puteau obtine deci eliberarea[14]. Datorita eforturilor depuse de comunitate, jainismul a inceput sa capete recunoastere in sec. al IV-lea i.Hr. cand s-a instaurat dinastia Maurya. Se spune ca primul lor rege, faimosul si legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lasat in urma tronul la batranete si a devenit un ascet jainist sub indrumarea calugarului Bhadrabahu.
Dupa epoca mauryana, jainismul s-a raspandit in sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasa. Multi regi indieni sudici s-au convertit la aceasta credinta si au sustinut-o. De asemenea, jainismul a inflorit si pe coasta estica a Indiei, in Andhrapradesh si Orissa (taramul natal al lui Mahavira). In vestul Indiei, jainiasmul s-a raspandit in perioada medievala in statul Gujarat sub egida conducatorului Kumarpal. Invazia islamica din secolul al XIII-lea a retezat raspandirea jainismului, dar nu a dus la disparitia acestei religii din cauza inaltului grad de disciplina monastica si a angajamentului calugarilor fata de modul de viata autoimpus. In timpul stapanirii britanice din India (1757-1947) jainismul a suferit un proces de hinduizare crescanda.
Raspandire geografica
Jainismul a fost o forta culturala, filozofica, politica si sociala majora inca de la germinarea civilizatiilor in Asia, iar sfera sa a depasit granitele Indiei moderne patrunzand in Orientul Apropiat si regiunea mediterana. In unele perioade istorice jainismul se gasea in intreaga Asie meridionala: Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh, Myanmar si Afghanistan. Influenta sa in Biharul antic a dus probabil la aparitia budismului. Traditia budista a sustinut mereu ca jainismul era deja o credinta straveche si bine inradacinata in acea regiune, cand au aparut Buddha si Mahavira.
Astazi jainistii pot fi gasiti pe intreg teritoriul indian, cu preponderenta in Maharashtra, Rajasthan si Gujarat. Jainismul se extinde si in Occident prin emigranti indieni sau prin convertirea non-indienilor. Statele Unite, Marea Britanie, Canada si Africa de Est (Kenya, Tanzania si Uganda) au comunitati insemnate de jainisti. Jainismul american impaca toate sectele din cadrul acestei religii si a fost fondat de avocatul indian Virachand Gandhi. Comunitati mai mici exista in Nepal, Africa de Sud, Japonia, Singapore, Malaysia, Australia, Fiji si Surin.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.