Psihologul Barry Schwartz vorbeste despre doctrina gaunoasa a tuturor societatilor occidentale industrializate, care suna cam asa: „Daca suntem interesati sa ne maximizam nivelul de bunastare, calea de a o realiza este de a maximiza nivelul de libertate individuala."
Motivul este atat ca libertatea este in mod intrinsec buna, valoroasa, meritorie, esentiala pentru a fi om. Si pentru ca, daca oamenii sunt liberi, atunci fiecare dintre noi poate actiona individual si face lucruri care vor maximiza bunastarea noastra si nimeni nu trebuie sa decida in locul nostru.
Calea de a maximiza libertatea este maximizarea alegerilor. Cu cat au mai multe optiuni, cu atat oamenii au mai multa libertate, si cu cat au mai multa libertate, cu atat au un trai mai imbelsugat. Aceasta idee (eronata) este atat de bine incastrata in sistemul nostru, incat nu i-ar trece nimanui prin cap s-o puna la indoiala. Si este adanc implementata in vietile noastre.
Nu-i asa ca e minunat?! 175 de sosuri pentru salate in supermarket, asta daca nu socotim si cele 10 tipuri diferite de uleiuri de masline ultrarafinate si cele 12 tipuri de otet balsamic pe care le poti cumpara ca sa-ti faci propriile sosuri pentru salate intr-un numar foarte mare, in cazul in care nici unul dintre cele 175 pe care le ofera magazinul nu te satisfac.
Deci, asa e la supermarket. Si apoi te duci la magazinul de electronice sa-ti configurezi un sistem stereo – boxe, player, transformator, amplificator. Si in acest magazin de electronice exista o gramada de sisteme stereo. Putem configura sase milioane si jumatate de sisteme stereo diferite din componentele care sunt in oferta unui singur magazin.
Paradoxul optiunilor este, pe scurt, urmatorul: cu cat avem mai multe optiuni, cu atat suntem mai „legati de maini". Toate aceste alegeri au doua efecte negative asupra oamenilor. Unul dintre efecte, in mod paradoxal, este ca produce paralizie, mai degraba decat eliberare. Cu atat de multe optiuni din care pot alege, oamenilor li se pare foarte dificil sa opteze pentru ceva.
Al doilea este ca, si daca reusim sa depasim starea de incremenire si sa facem o alegere, pana la urma vom fi mai putin satisfacuti cu rezultatul alegerii decat am fi fost daca aveam mai putine optiuni dintre care sa alegem. Si sunt cateva motive pentru asta, explicate in detaliu in prelegerea lui Barry Schwartz.