Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta in apasarea si deplasarea tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, in limita elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa in mai multe modalitati:
- cu fata palmara a degetelor mainii, cu cele trei degete ale mainilor (index, medius si inelar) sau cu varful degetului mare, cand se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile interosoase, pe partea dorsala a manilor si picioarelor);
- cu marginea cubitala a mainii;
cu "radacina" mainii sau cu partea dorsala a pumnului strans, cand se maseaza zone mai mari;
- cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului mic, atunci cand se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.
Degetele sau mainile se aplica pe tegumente avand un unghi intre 30-700, in functie de forta pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu cat unghiul este mai mare, cu atat forta de patrundere este mai mare).
Sensul frictiunii poate fi linear sau circular
Frictiunea in sens linear este adecvata zonelor sarace in tesuturi moi si mai putin suple (articulatiile si regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).
Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, in special, tesuturilor moi subcutanate si straturilor musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin influentarea favorabila a factorilor lipolitici, producand o scadere cantitativa a straturilor de grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu in fibrele elastice, la persoanele de varsta a 3-a. Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin imbunatatirea conditiilor trofice locale, mai ales la persoanele in varsta cand aceste procese sunt incetinite.
Frictiunea imbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de unguente, in aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea tisulara, dar este contraindicata in procesele inflamatorii si hemoragice acute.
Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina, acetilcolina, bradikinina, favorizeazand circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea produce, de asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea tensiunii nervoase, cand este executata intr-un ritm lent si prelungit.