Sfantu Gheorghe este o localitate situata la gura de varsare a celui mai vechi brat al Dunarii. Prima consemnare cartografica apare pe atlasul lui Pietro Vesconte din 1313. In prezent, comuna alcatuita dintr-un singur sat, are o populatie de 797 de locuitori, cifra in scadere fata de anul 2002, cand au fost recensate 971 de persoane.
Crestini pe rit vechi, haholii din Sfantu Gheorghe tin sarbatorile cu 13 zile dupa calendarul nou, sau gregorian. Din acest motiv, cea mai importanta sarbatoare a satului va fi celebrata pe 6 mai si nu pe 23 aprilie. Hramul bisericii devine un bun prilej de reunire a familiilor, de reintoarcere acasa a celor plecati la oras, cand vizitatorul poate constata cat de puternic este sentimentul de colectivitate.
In Sfantu Gheorghe au existat cele mai importante brigazi de pescuit la sturion, tot aici obtinandu-se si mari cantitati de icre negre. Toate acestea trezesc astazi doar amintiri, iar pescarii descriu cu nostalgie momentele in care intindeau sculele la Jolob, la Cut sau uneori pana spre Insula Serpilor.
Se facea atunci o distinctie neta intre pescarii de mare si cei care lucrau pe Dunare sau pe lacuri. O alta particularitate interesanta, ar fi ca nicio alta localitate din Delta Dunarii nu este situata la distante mai mari de ghioluri. Pana la aparitia motoarelor de barci, pescarii parcurgeau la rame distante mari, catre lacuri ca Rosu, Rosulet, Puiu, Erenciuc, Zatoane sau Razelm.