Delta Dunarii, situata in partea de N-V a Marii Negre (intre 44˚46’00" lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00" lat. N si 28˚40’24" long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50" long. E – platforma Marii Neagre), reprezinta din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de varsare a Dunarii in Marea Neagra. (Cotet P., 1973, Romanescu Gh, 1995)
Conform clasificarii FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunarii este inclusa la categoria formelor de relief regionale de tip campie umeda pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta fluviala ocupa peste 65% din suprafata totala a deltei si se intinde de la ceatalul Izmail, spre aval, pana la grindurile Letea si Caraorman, pe linia Periprava (pe bratul Chilia) – Crisan (pe bratul Sulina) – Ivancea (pe bratul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perisor. Aceasta subregiune a Deltei Dunarii este impartita in mai multe unitati naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Sontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matita-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tataru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Rosca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol si Depresiunea Dranov-Dunavat, etc.
Delta maritima ocupa mai putin de 35% din suprafata Deltei Dunarii, la rasarit de linia Periprava-Crisan-Ivancea-Crasnicol-Perisor. In aceasta subregiune, ca si in cazul deltei fluviale, intalnim zone cu relief pozitiv si negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul marii in cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)