In feudalism apare ideea dreptului scris. El s-a manifestat intai in forma sa religioasa elaborata de mitropoliti si de alte fete bisericesti din postura domneasca, deci cu caracter oficial. Datorita faptului ca bisericile ortodoxe din cele doua tari romanesti se aflau sub autoritatea spirituala a patriarhiei de la Constantinopol, izvorul acestor legiuiri bisericesti le-au constituit nomocanoanele bizantine, precum si ulterior, asa cum mai tarziu le vor constitui legiuirile laice.
Avand in vedere ca limba oficiala a statului, precum si limba bisericii era limba slavona, primele pravile bisericesti apar redectate in aceasta limba, in special pe langa manastiri, in Tara Romaneasca incepand inca din sec. al XV-lea si in Moldova la sfarsitul sec. XV-lea , pe tot cuprinsul sec. al XVI-lea si la inceputul sec. al XVII-lea.
Cu toate acestea, vazand ca limba slavona incepe sa fie din ce in ce mai putin cunoscuta in popor si chiar de catre clerici, apar pravilele bisericesti in limba romana. Asa avem de a face cu Pravila Sfintilor apostoli, tiparita de Diaconu Coressi la Brasov, intre anii 1560-1580, cunoscuta si sub numele de Pravila de la Ieud, dupa locul in care s-a gasit singurul exemplar care s-a transmis; Pravila Sfintilor parinti, dupa invatatura Sf. Vasile, cu continut asemanator cu cea a lui Coressi; Pravila aleasa in Moldova, scrisa de logofatul Eustachie, in anul 1632, dupa nomocanonul lui Mihail Malaxos, pe care l-a si tradus in limba romana. Aceasta precede cartea romana de invatatura. In Tara Romaneasca avem Pravila cea mica sau de la Govora
tiparita de ecumenul manastirii Govora, din ordinul lui Matei Basarab si cunoscand o dubla editie, una prefatata de mitropolitul Teofil pentru Tara Romaneasca si cealalta prefatata de mitropolitul Ghemadie pentru Transilvania.
Continutul pravilelor este eterogen, fiind alcatuit din dispozitii dogmatice, din fragmente din lucrarile Sf. parinti ai bisericii, din lucrari pentru combaterea ereziilor, din tabele pt calcularea timpului, la care se adauga dispozitiile de drept. Se observa ca dispozitiile de drept canonic sunt amestecate cu cele de drept laic, ele nefiind sistematizate pe materii, intalnim astfel dipozitii referitoare la conditia juridica a persoanelor, succesiuni, casatorii, familie. In materia obligatiilor, cateva contracte, la penal infractiuni si pedepse, unele dintre infractiuni referitoare si la procedura de judecata.