Ce stiau anticii despre „tinerete fara batranete"
Denumita de egipteni „planta nemuririi" si pretuita de multe civilizatii, Aloe Vera este cunoscuta si astazi pentru proprietatile ei. Timp de milenii, miraculoasa planta a fost folosita pentru a trata peste 50 de afectiuni, de la obezitate la arsuri, dermatite, ulcer si astm pana la diabet, acnee si chiar lepra.
Aloe Vera este compusa in proportie de 95% din apa, dar celelalte 5 procente contin un nivel foarte mare de enzime benefice. Planta are peste 200 de compusi bioactivi: minerale, enzime, vitamine, aminoacizi, care stimuleaza absorbtia de nutrienti in corp.
Ea mai contine si un nivel ridicat de calciu, fier, zinc, magneziu, cupru si potasiu.
Proprietatile uimitoare ale plantei Aloe Vera
Aloe Vera este un agent antiinflamator si antibacterian extrem de performant si ajuta la detoxifierea organismului si intarirea sistemului imunitar. Mai mult, planta contine si vitamina B12, care se gaseste in mod normal doar in mancaruri de origine animala si care ajuta crearea de globule rosii.
Aloe Vera este originara din Africa si unele parti ale Orientului Mijlociu, dar poate fi crescuta si in casa, fiind accesibila oricui.
Tratamente vechi de mii de ani
Dovezile arheologice descoperite pana astazi arata ca Aloe Vera era folosita acum 6.000 de ani de egiptenii antici. Ei credeau ca plata ascunde secretul frumusetii, sanatatii si nemuririi. De altfel, egiptenii o numeau „planta nemuririi".
Atat Cleopatra, cat si Nefertiti pretuiau si foloseau seva de Aloe Vera pentru a-si mentine frumusetea. Chiar si mortii erau imbalsamati cu Aloe Vera, datorita proprietatilor ei antibacteriene si antifungice.
Pe langa asta, planta era oferita ca si ofranda faraonilor decedati, in timpul ritualurilor funerare. Bogatia si stima de care se bucura o persoana era masurata si dupa cantitatea de Aloe Vera pe care o aducea ca ofranda.
Manuscrisele antice vorbesc despre proprietatile ei
Descoperit la Teba in 1858, „papirusul lui Eber", care dateaza din 1550 i.e.n, din vremea faraonului Amenhotep, documenteaza proprietatile calmante si antiinflamatorii ale plantei. Egiptenii o foloseau si la confectionarea papirusului, dar si pentru a trata tuberculoza.
Alte scrieri cu privire la Aloe au fost descoperite in Nippur pe o serie de placute de lut din jurul anului 2200 i.e.n. La acea vreme, mesopotamienii foloseau planta ca detoxifiant.
Ei considerau ca bolile sunt cauzate de spiritele malefice, iar rolul plantei era sa alunge demonii din trupul celui bolnav.
Pe vremea lui Alexandru cel Mare, Aloe era folosita pentru a vindeca ranile suferite de soldati pe campul de lupta. Alexandru cel Mare chiar a ordonat ca armatele sale sa fie dotate cu care care transportau Aloe Vera in ghivece, pentru a fi folosite imediat in caz de nevoie.
Se pare ca Aristotel l-ar fi convins pe Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra tocmai pentru a stapani intinderile pe care crestea Aloe.
Aloe Vera in Roma Antica
In timpul domniei lui Nero, in secolul I, medicul Dioscoride a insotit trupele romane in deplasarile lor, in cautarea de noi metode de vindecare.
Dioscoride a scris mai multe carti, printre care si „De materia medica", despre farmacie, intre anii 41 si 68, in care a inclus mai multe retete si tratamente pentru numeroase boli.
Intr-un capitol despre terapie, Dioscoride descrie Aloe Vera ca fiind planta sa preferata. Recomanda ca seva de Aloe Vera sa fie folosita pentru tratarea ranilor deschise, afectiunilor gastrointestinale, gingivitei, eruptiilor cutanate si caderii parului.
Pliniu cel Batran, un medic contemporan cu Dioscoride, confirma descoperirile in a sa „Istorie naturala", dar includea si alte boli, precum lepra, ca fiind vindecabile cu Aloe Vera.
Aloe era „metoda armoniei" in China
Si in cultura chineza, aceasta planta era privita ca un ingredient important la vremea expeditiilor lui Marco Polo. Gelul de Aloe era deshidratat, iar produsul rezultat se numea „Lu-hui", adica „depunere neagra". Cartea de tratamente Shi-Shen descrie planta ca fiind „metoda armoniei".
Din acest motiv, Aloe Vera a capatat un rol foarte important in viata de zi cu zi a chinezilor. In Japonia, Aloe Vera era cunoscuta drept „planta regala".
Sucul sau era consumat ca elixir sau era aplicat pe ranile samurailor, pentru a le vindeca, la fel cum se proceda pe vremea lui Alexandru cel Mare.
Era cultivata de calugarii spanioli
Cristofor Columb avea si el ghivece cu Aloe Vera pe vasele de expeditie, planta fiind folosita la vindecarea ranilor mercenarilor. Marele explorator chiar a inclus Aloe Vera pe lista celor patru produse vegetale indispensabile in expeditii, alaturi de grau, struguri si masline.
Dar si in Lumea Noua Aloe Vera s-a bucurat de un respect deosebit, devenind una dintre plantele venerate de triburile bastinase. Gelul diluat de Aloe Vera se putea aplica direct pe piele sau pe lemn ori scoarta de copac pentru a indeparta insectele.
De asemenea, se folosea la conservarea trupurilor celor decedati, intr-un proces de imbalsamare asemanator celui din Egiptul Antic.