Din aceeasi categorie
|
Maria Antoaneta sotia lui Ludovic al VI -lea 1.746 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Splendoare fara Igiena * Viata la Versailles 285 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Splendoare fara Igiena * Viata la Versailles 226 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria, ultima romantica, prima femeie moderna 1.454 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria I a Portugaliei 428 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
CUM A MURIT FECIOARA MARIA: ADEVARATA POVESTE 44 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Antoaneta, regina a Frantei 200 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Magdalena: Isus si primii sai urmasi 353 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mit si istorie: Maria Tanase(II) 702 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Operatiunea Overlord 502 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Maria Antoaneta si operatiunea „Colierul"
| Adaugat de Cozana | 17.01.2019 |  Adauga
la favorite |
433 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteChiar daca era celebra pentru extravaganta ei, usuratica regina a refuzat sa cumpere cel mai scump colier din lume. Au urmat intrigi fara noima, jafuri incredibile si unul dintre cele mai celebre scandaluri din istorie.
Boehmer si Bassenge, bijutierii Coroanei, aveau o grava problema de afaceri. Atelierul lor asamblase cu nesfarsita grija un colier uluitor. 647 de diamante, multe de marimea unei cirese, fusesera montate in aur dupa gustul ostentativ al Doamnei du Barry, amanta regelui Ludovic al XV-lea al Frantei.
La valoarea actuala, ar fi valorat aproximativ opt milioane de dolari. Din pacate, monarhul a murit, rapus de varsat, inainte de a se fi incheiat tranzactia. Succesorul sau, Ludovic al XVI-lea, era casatorit cu printesa austriaca Maria Antoaneta. Frivola binecunoscuta si dedata unui lux excesiv, a parut clienta ideala, dar noua regina i-a uimit pe bijutieri si pe detractori refuzand de doua ori sa cumpere costisitorul obiect.
Desi cheltuia sume enorme pe petreceri si pe incaperile sale luxoase de la Versailles, poate ca Maria Antoaneta era, totusi, sensibila la problemele bugetare ale natiunii. Tara sotului ei cheltuise mult ca sa sprijine Revolutia Americana impotriva britanicilor.
Cand Boehmer a plans si s-a vaitat ca e ruinat, amenintand cu sinuciderea, regina l-a sfatuit sa demonteze colierul si sa vanda pietrele separat. Incapatanat, bijutierul a incercat si la Curtea Spaniei, dar fara succes.
Numai un rege si-ar fi putut permite o asemenea extravaganta, dar de cand democratia incepuse sa bantuie prin Europa secolului al XVIII-lea, regii devenisera zgarciti. In acelasi timp, insa, interesul pentru costisitoarea bijuterie crestea continuu. Colierul parea destinat sa devina cel mai scump al veacului.
Desfranat, arogant si prost, Louis de Rohan provenea din una dintre cele mai importante familii din tara. In ciuda scandaloasei sale vieti private, care includea nenumarate povesti de amor, era cardinal al Bisericii romano-catolice, religia oficiala a Frantei. Intre 1772 si 1774 fusese ambasador la Viena, capitala Austriei condusa de mama Mariei Antoaneta, Maria Tereza.
Chiar daca viata sa frivola si faima de mare cheltuitor il facusera destul de popular la Curtea austriaca, batrana imparateasa era indignata ca un om al Bisericii isi irosea zilele la vanatoare si noptile in petreceri vulgare. Si-a asaltat cu reclamatii fiica pana cand Maria Antoaneta a reusit sa obtina rechemarea lui Rohan de la postul sau diplomatic de la Viena.
Avand multe relatii si fiind bun de gura, cardinalul a dobandit in cele din urma postul cel mai inalt la care putea aspira un cleric la Curtea de la Versailles. Oficia slujba in toate ocaziile importante si participa la toate ceremoniile complicate. Dar Maria Antoaneta il ignora atat de abil, incat mai tarziu putea sa afirme pe buna dreptate ca nu mai schimbase nici un cuvant cu el timp de opt ani.
Rohan, care acumulase datorii uriase ca sa-si refaca proprietatile mostenite si sa-si intretina suita, se simtea umilit. Un barbat cu originea, cu farmecul si cu pozitia lui — credea el — merita sa fie in relatii apropiate cu familia regala. A inceput sa caute cu disperare apropierea de Curte.
Cardinalul Louis de Rohan era cunoscut ca mare amator de lux
Cel mai important, dar si cel mai neverosimil personaj in ceea ce avea sa se numeasca afacerea colierului a fost ingenioasa escroaca Jeanne de Valois, frumoasa fiica a unui braconier betiv si a unei cameriste. Copila, traind din mila si neingrijita, a convins o protectoare nobila ca era ultimul descendent al familiei Valois, fosta dinastie regala.
O fi fost intr-adevar, dar scoala manastireasca pentru nobili la care a fost trimisa nu a preocupat-o prea mult. La 22 de ani a fugit cu un jandarm destrabalat, Nicolas de Lamotte, si la o luna dupa casatorie a nascut doi gemeni.
Simtind ca desfranatul Rohan putea fi o prada usoara, Jeanne si-a facut rost de o invitatie la unul dintre castelele acestuia si curand l-a sedus. Cardinalul a platit datoriile risipitorului ei sot si l-a avansat capitan de dragoni.
Cu mintea plina mereu de urzeli si incredibil de indrazneata, aventuriera lipsita de scrupule, care acum isi spunea contesa de Lamotte-Valois, a ajuns si la Versailles, unde a inscenat un lesin in mijlocul unei receptii. Dupa ce sotul ei a explicat asistentei uluite ca „victima“ avea sange regal, dar suferise ani in sir de foame, pretinsa contesa s-a ales cu o pensie anuala consistenta.
Asemenea succese nu potoleau apetitul contesei pentru inselaciuni si, inevitabil, alte cohorte de pungasi apareau in scena. Alchimistul cunoscut sub numele de Cagliostro, care ii lua regulat sange credulului Rohan, i-a vorbit Jeannei despre dorinta disperata a cardinalului de a accede la o pozitie politica mai inalta si despre faptul ca regina nu-l agrea.
Imaginatia „contesei Lamotte-Valois" nu avea limite
Prinzand acest fir, contesa a inceput in 1784 sa-i vorbeasca aluziv cardinalului despre „draga ei prietena“ Maria Antoaneta, promitandu-i ca la viitorul eveniment de la Palat regina il va privi intr-un anume fel. Marele prelat, vazand ceea ce dorea sa vada, a fost recunoscator si a rasplatit-o pe intermediara cu bani.
Apoi, contesa si-a convins un alt amant — Retaux de Villette, prieten al sotului — sa se dea drept „prim secretar“ al ei si a falsificat bilete scrise pe hartie impodobita cu regala floare de crin. Aceasta falsa corespondenta ii cerea lui Rohan sa fie discret, dar il asigura ca, in cele din urma, regina il iertase.
Dar cardinalul nu avea sa fie cu adevarat tras pe sfoara decat in clipa cand indrazneata contesa a pretins ca i-a aranjat o intalnire cu regina in gradinile ei private, langa Crangul lui Venus, unde nici regele nu putea intra decat cu permisiunea suveranei. Mai intai, contele de Lamotte s-a dus la un binecunoscut bordel parizian si a gasit o tanara cam prostuta, pe nume Nicole, care semana cu Maria Antoaneta.
Perechea intriganta a imbracat-o pe Nicole intr-o rochie alba la fel cu aceea pe care o purta regina intr-un faimos portret din epoca si a pus-o sa invete cateva replici. Intr-o noapte fara luna, inaltul prelat s-a strecurat printre pini, cedri si smochini, inclinandu-se cand a zarit-o pe presupusa regina.
Conform textului invatat, Nicole i-a soptit: „Poti sa speri ca trecutul va fi uitat.“ Inainte de a putea sa probeze si alte talente actoricesti, un servitor al palatului a aparut in goana strigand: „Plecati repede, plecati!“. In timp ce fugea, Rohan i-a vazut fata, asa cum fusese planuit.
Convins acum ca ambitiile sale vor fi curand implinite, cardinalul s-a aratat si mai receptiv la manipularile frumoasei Valois. Cand aceasta i-a spus ca regina intentiona sa ajute o familie nobila, dar scapatata, i-a inmanat 50.000 de livre bani gheata, desi era el insusi stramtorat.
Inglodat in datorii, trebuise sa imprumute banii de la un camatar. Cand i s-a spus ca regina tot mai avea nevoie de bani, si-a amanetat lucrurile din casa. Banii, bineinteles, ajungeau in buzunarul tinerei femei.
Ea si sotul ei au inceput sa cheltuiasca sume atat de mari incat ar fi trebuit sa bata la ochi, dar se pare ca se nascusera sub o stea norocoasa. Urmatoarele lor victime au aparut de la sine. Dand crezare zvonurilor despre prietenia dintre regina si Valois, Boehmer si Bassenge le-au cerut escrocilor sa fie intermediari si sa o convinga pe Maria Antoaneta sa cumpere colierul. La 29 decembrie 1784, contesa a vazut pentru prima data faimoasa bijuterie.
Evenimentele ulterioare sfideaza ratiunea. Din acest motiv, multi francezi au banuit mai tarziu ca povestea a fost inventata spre a fi protejata Maria Antoaneta. Dar probele tind, totusi, sa confirme scenariul urmator.
Contesa i-a spus lui Rohan ca regina voia sa cumpere costisitoarele diamante fara stirea lui Ludovic. Si, cum cardinalul era acum in gratiile reginei, s-a gandit ca acesta era singurul in care putea avea incredere sa faca tranzactia in secret. Naivul Rohan s-a declarat de acord sa intermedieze cumpararea colierului si sa plateasca patru rate de 1,6 milioane de livre in urmatorii doi ani.
Vicleana femeie i-a risipit orice indoiala restituindu-i contractul in care in dreptul fiecarui paragraf scria „aprobat“ si la sfarsit era semnat „Maria Antoaneta a Frantei“. Dupa ce colierul a fost livrat acasa la Rohan, un tanar a aparut imediat si a spus: „Din ordinul reginei.“ Cardinalul i-a inmanat bijuteria, recunoscandu-l pe servitorul zarit noaptea in gradinile reginei.
Primele indoieli
La inceput in extaz, cardinalul Rohan a inceput curand sa se intrebe de ce regina nu poarta colierul in public. Inventiva contesa ii raspundea ca prietena ei intima de sange regal se temea sa expuna o bijuterie ingrozitor de scumpa. Oare nu s-ar fi putut ca pretul sa fie mai mic?
Bijutierii au fost de acord sa reduca pretul cu 200.000 de livre si, la 12 iulie, livrand alte pietre pretioase la palat, Boehmer i-a trimis reginei o nota prin care o instiinta despre modificare. Maria Antoaneta nu a citit biletul pana la capat, cum ii statea in obicei, si a aruncat hartia in foc.
Intre timp, un reputat negustor de diamante a anuntat politia ca pietre valoroase erau oferite spre vanzare prin Paris la preturi suspect de mici de catre un anume Retaux de Villette. Interogat de ministrul politiei, primul secretar a raspuns cinstit ca actiona ca agent al contesei de Lamotte-Valois.
Desi implicata indirect in scandal, reputatia Mariei Antoaneta va fi grav afectata
Dar nici macar ea, marea maestra a combinatiilor, n-ar fi avut cum sa ocoleasca data inexorabila a primei plati. Hotarand sa joace dur, i-a anuntat pe cei doi bijutieri ca semnatura reginei de pe contract era un fals si ca trebuiau sa ceara banii de la cardinal. Dar Boehmer si Bassenge stiau cat de indatorat e Rohan. Disperat din cauza banilor si convins ca bijuteria se afla in posesia reginei, Boehmer s-a dus sa o vada pe Maria Antoaneta la Versailles.
Ziua numelui reginei si Adormirea Maicii Domnului se sarbatoreau in aceeasi zi de 15 august, prilej de serbari care adunau intreaga Curte. Cand Rohan s-a folosit de pozitia sa de mare prelat ca sa ajunga in apartamentul regelui inainte de ceremonie, a fost intampinat de raceala ministrilor, de privirea taioasa a reginei si de intrebarea directa a lui Ludovic: „Vreau sa stiu totul despre colierul cu diamante pe care l-ai cumparat in numele reginei.“
Regele era destul de ingaduitor ca sa ia in considerare o inlaturare discreta a cardinalului, dar regina, furibunda, ceruse arestarea lui imediata. In timp ce multimea pestrita se inghesuia in asteptarea ceremoniei care intarzia, omul Bisericii a pasit in marea Sala a Oglinzilor.
In urma lui, un vechi dusman, baronul Breteuil, striga: „Arestati-l pe domnul cardinal!“ Uluiala adunarii s-a transformat curand in manie. Chiar daca Rohan reusise sa strecoare unui servitor ordinul de a distruge toata falsa corespondenta, clerul si nobilimea indignata puneau la cale razbunarea impotriva Mariei Antoaneta.
Cardinalul, inrudit cu cele mai nobile familii din Franta, a fost inchis intr-o celula de la Bastilia. Dar si regina s-a vazut curand inchisa in apartamentul ei, prizoniera a ostilitatii opiniei publice. Daca mergea la teatru, toata sala o huiduia.
Ludovic a gresit din nou cedand insistentei reginei jignite si ordonand ca Rohan sa fie judecat in fata parlamentului. A urmat o agitatie imensa care avea sa slabeasca monarhia.
La 31 mai 1786, multimea a inceput sa se adune inca de dimineata in fata Palatului de Justitie ca sa afle verdictul, desi se stia ca deliberarile vor dura mult. In cele din urma, cu 26 de voturi la 22, Rohan a fost achitat si considerat nepatat. La fel Nicole si alchimistul Cagliostro, adusi in fata justitiei de acuzatiile contesei. Retaux de Villette a fost surghiunit, iar contele condamnat in contumacie la galere.
Numai contesa se alegea cu o pedeapsa severa. Avea sa fie biciuita, insemnata cu fierul rosu cu litera V de la Voleuse — hoata — si inchisa pe viata la regim de paine si linte. Dar aducerea la indeplinire a sentintei afecta si mai mult reputatia reginei.
Desi treisprezece barbati incercau sa o tina, contesa s-a zbatut atat de tare, incat hainele i s-au rupt si fierul inrosit i-a insemnat sanul, iar ea a lesinat. Relatarile despre oribilul spectacol i-au adus prizonierei multi simpatizanti si toata lumea buna a Parisului se intrecea sa o viziteze la inchisoare.
Cand, peste cateva saptamani, contesa a reusit sa fuga in Anglia deghizata in baiat, adversarii Mariei Antoaneta si-au inchipuit ca fusese rasplatita pentru ca nu dezvaluise in timpul procesului adevaratul rol al reginei in afacerea colierului.
Dar viitorul a fost crud cu protagonistii scandalului. Cagliostro, surghiunit de Ludovic, a murit in inchisoare in Italia. Rohan a fost indepartat de la Curte si silit sa duca o viata anonima in provincie. In 1791, pretinsa contesa, aparent intr-o criza de nebunie, s-a aruncat pe fereastra unei case rau famate si a murit.
Iar regele Ludovic al XVI-lea si sotia lui, Maria Antoaneta, au fost ghilotinati dupa ce flacarile revolutiei — declansate in parte si de minciunile din jurul afacerii colierului — au izbucnit in Franta, distrugand pentru totdeauna vechea oranduire careia ii apartinusera monarhii.
Boehmer si Bassenge, bijutierii Coroanei, aveau o grava problema de afaceri. Atelierul lor asamblase cu nesfarsita grija un colier uluitor. 647 de diamante, multe de marimea unei cirese, fusesera montate in aur dupa gustul ostentativ al Doamnei du Barry, amanta regelui Ludovic al XV-lea al Frantei.
La valoarea actuala, ar fi valorat aproximativ opt milioane de dolari. Din pacate, monarhul a murit, rapus de varsat, inainte de a se fi incheiat tranzactia. Succesorul sau, Ludovic al XVI-lea, era casatorit cu printesa austriaca Maria Antoaneta. Frivola binecunoscuta si dedata unui lux excesiv, a parut clienta ideala, dar noua regina i-a uimit pe bijutieri si pe detractori refuzand de doua ori sa cumpere costisitorul obiect.
Desi cheltuia sume enorme pe petreceri si pe incaperile sale luxoase de la Versailles, poate ca Maria Antoaneta era, totusi, sensibila la problemele bugetare ale natiunii. Tara sotului ei cheltuise mult ca sa sprijine Revolutia Americana impotriva britanicilor.
Cand Boehmer a plans si s-a vaitat ca e ruinat, amenintand cu sinuciderea, regina l-a sfatuit sa demonteze colierul si sa vanda pietrele separat. Incapatanat, bijutierul a incercat si la Curtea Spaniei, dar fara succes.
Numai un rege si-ar fi putut permite o asemenea extravaganta, dar de cand democratia incepuse sa bantuie prin Europa secolului al XVIII-lea, regii devenisera zgarciti. In acelasi timp, insa, interesul pentru costisitoarea bijuterie crestea continuu. Colierul parea destinat sa devina cel mai scump al veacului.
Desfranat, arogant si prost, Louis de Rohan provenea din una dintre cele mai importante familii din tara. In ciuda scandaloasei sale vieti private, care includea nenumarate povesti de amor, era cardinal al Bisericii romano-catolice, religia oficiala a Frantei. Intre 1772 si 1774 fusese ambasador la Viena, capitala Austriei condusa de mama Mariei Antoaneta, Maria Tereza.
Chiar daca viata sa frivola si faima de mare cheltuitor il facusera destul de popular la Curtea austriaca, batrana imparateasa era indignata ca un om al Bisericii isi irosea zilele la vanatoare si noptile in petreceri vulgare. Si-a asaltat cu reclamatii fiica pana cand Maria Antoaneta a reusit sa obtina rechemarea lui Rohan de la postul sau diplomatic de la Viena.
Avand multe relatii si fiind bun de gura, cardinalul a dobandit in cele din urma postul cel mai inalt la care putea aspira un cleric la Curtea de la Versailles. Oficia slujba in toate ocaziile importante si participa la toate ceremoniile complicate. Dar Maria Antoaneta il ignora atat de abil, incat mai tarziu putea sa afirme pe buna dreptate ca nu mai schimbase nici un cuvant cu el timp de opt ani.
Rohan, care acumulase datorii uriase ca sa-si refaca proprietatile mostenite si sa-si intretina suita, se simtea umilit. Un barbat cu originea, cu farmecul si cu pozitia lui — credea el — merita sa fie in relatii apropiate cu familia regala. A inceput sa caute cu disperare apropierea de Curte.
Cardinalul Louis de Rohan era cunoscut ca mare amator de lux
Cel mai important, dar si cel mai neverosimil personaj in ceea ce avea sa se numeasca afacerea colierului a fost ingenioasa escroaca Jeanne de Valois, frumoasa fiica a unui braconier betiv si a unei cameriste. Copila, traind din mila si neingrijita, a convins o protectoare nobila ca era ultimul descendent al familiei Valois, fosta dinastie regala.
O fi fost intr-adevar, dar scoala manastireasca pentru nobili la care a fost trimisa nu a preocupat-o prea mult. La 22 de ani a fugit cu un jandarm destrabalat, Nicolas de Lamotte, si la o luna dupa casatorie a nascut doi gemeni.
Simtind ca desfranatul Rohan putea fi o prada usoara, Jeanne si-a facut rost de o invitatie la unul dintre castelele acestuia si curand l-a sedus. Cardinalul a platit datoriile risipitorului ei sot si l-a avansat capitan de dragoni.
Cu mintea plina mereu de urzeli si incredibil de indrazneata, aventuriera lipsita de scrupule, care acum isi spunea contesa de Lamotte-Valois, a ajuns si la Versailles, unde a inscenat un lesin in mijlocul unei receptii. Dupa ce sotul ei a explicat asistentei uluite ca „victima“ avea sange regal, dar suferise ani in sir de foame, pretinsa contesa s-a ales cu o pensie anuala consistenta.
Asemenea succese nu potoleau apetitul contesei pentru inselaciuni si, inevitabil, alte cohorte de pungasi apareau in scena. Alchimistul cunoscut sub numele de Cagliostro, care ii lua regulat sange credulului Rohan, i-a vorbit Jeannei despre dorinta disperata a cardinalului de a accede la o pozitie politica mai inalta si despre faptul ca regina nu-l agrea.
Imaginatia „contesei Lamotte-Valois" nu avea limite
Prinzand acest fir, contesa a inceput in 1784 sa-i vorbeasca aluziv cardinalului despre „draga ei prietena“ Maria Antoaneta, promitandu-i ca la viitorul eveniment de la Palat regina il va privi intr-un anume fel. Marele prelat, vazand ceea ce dorea sa vada, a fost recunoscator si a rasplatit-o pe intermediara cu bani.
Apoi, contesa si-a convins un alt amant — Retaux de Villette, prieten al sotului — sa se dea drept „prim secretar“ al ei si a falsificat bilete scrise pe hartie impodobita cu regala floare de crin. Aceasta falsa corespondenta ii cerea lui Rohan sa fie discret, dar il asigura ca, in cele din urma, regina il iertase.
Dar cardinalul nu avea sa fie cu adevarat tras pe sfoara decat in clipa cand indrazneata contesa a pretins ca i-a aranjat o intalnire cu regina in gradinile ei private, langa Crangul lui Venus, unde nici regele nu putea intra decat cu permisiunea suveranei. Mai intai, contele de Lamotte s-a dus la un binecunoscut bordel parizian si a gasit o tanara cam prostuta, pe nume Nicole, care semana cu Maria Antoaneta.
Perechea intriganta a imbracat-o pe Nicole intr-o rochie alba la fel cu aceea pe care o purta regina intr-un faimos portret din epoca si a pus-o sa invete cateva replici. Intr-o noapte fara luna, inaltul prelat s-a strecurat printre pini, cedri si smochini, inclinandu-se cand a zarit-o pe presupusa regina.
Conform textului invatat, Nicole i-a soptit: „Poti sa speri ca trecutul va fi uitat.“ Inainte de a putea sa probeze si alte talente actoricesti, un servitor al palatului a aparut in goana strigand: „Plecati repede, plecati!“. In timp ce fugea, Rohan i-a vazut fata, asa cum fusese planuit.
Convins acum ca ambitiile sale vor fi curand implinite, cardinalul s-a aratat si mai receptiv la manipularile frumoasei Valois. Cand aceasta i-a spus ca regina intentiona sa ajute o familie nobila, dar scapatata, i-a inmanat 50.000 de livre bani gheata, desi era el insusi stramtorat.
Inglodat in datorii, trebuise sa imprumute banii de la un camatar. Cand i s-a spus ca regina tot mai avea nevoie de bani, si-a amanetat lucrurile din casa. Banii, bineinteles, ajungeau in buzunarul tinerei femei.
Ea si sotul ei au inceput sa cheltuiasca sume atat de mari incat ar fi trebuit sa bata la ochi, dar se pare ca se nascusera sub o stea norocoasa. Urmatoarele lor victime au aparut de la sine. Dand crezare zvonurilor despre prietenia dintre regina si Valois, Boehmer si Bassenge le-au cerut escrocilor sa fie intermediari si sa o convinga pe Maria Antoaneta sa cumpere colierul. La 29 decembrie 1784, contesa a vazut pentru prima data faimoasa bijuterie.
Evenimentele ulterioare sfideaza ratiunea. Din acest motiv, multi francezi au banuit mai tarziu ca povestea a fost inventata spre a fi protejata Maria Antoaneta. Dar probele tind, totusi, sa confirme scenariul urmator.
Contesa i-a spus lui Rohan ca regina voia sa cumpere costisitoarele diamante fara stirea lui Ludovic. Si, cum cardinalul era acum in gratiile reginei, s-a gandit ca acesta era singurul in care putea avea incredere sa faca tranzactia in secret. Naivul Rohan s-a declarat de acord sa intermedieze cumpararea colierului si sa plateasca patru rate de 1,6 milioane de livre in urmatorii doi ani.
Vicleana femeie i-a risipit orice indoiala restituindu-i contractul in care in dreptul fiecarui paragraf scria „aprobat“ si la sfarsit era semnat „Maria Antoaneta a Frantei“. Dupa ce colierul a fost livrat acasa la Rohan, un tanar a aparut imediat si a spus: „Din ordinul reginei.“ Cardinalul i-a inmanat bijuteria, recunoscandu-l pe servitorul zarit noaptea in gradinile reginei.
Primele indoieli
La inceput in extaz, cardinalul Rohan a inceput curand sa se intrebe de ce regina nu poarta colierul in public. Inventiva contesa ii raspundea ca prietena ei intima de sange regal se temea sa expuna o bijuterie ingrozitor de scumpa. Oare nu s-ar fi putut ca pretul sa fie mai mic?
Bijutierii au fost de acord sa reduca pretul cu 200.000 de livre si, la 12 iulie, livrand alte pietre pretioase la palat, Boehmer i-a trimis reginei o nota prin care o instiinta despre modificare. Maria Antoaneta nu a citit biletul pana la capat, cum ii statea in obicei, si a aruncat hartia in foc.
Intre timp, un reputat negustor de diamante a anuntat politia ca pietre valoroase erau oferite spre vanzare prin Paris la preturi suspect de mici de catre un anume Retaux de Villette. Interogat de ministrul politiei, primul secretar a raspuns cinstit ca actiona ca agent al contesei de Lamotte-Valois.
Desi implicata indirect in scandal, reputatia Mariei Antoaneta va fi grav afectata
Dar nici macar ea, marea maestra a combinatiilor, n-ar fi avut cum sa ocoleasca data inexorabila a primei plati. Hotarand sa joace dur, i-a anuntat pe cei doi bijutieri ca semnatura reginei de pe contract era un fals si ca trebuiau sa ceara banii de la cardinal. Dar Boehmer si Bassenge stiau cat de indatorat e Rohan. Disperat din cauza banilor si convins ca bijuteria se afla in posesia reginei, Boehmer s-a dus sa o vada pe Maria Antoaneta la Versailles.
Ziua numelui reginei si Adormirea Maicii Domnului se sarbatoreau in aceeasi zi de 15 august, prilej de serbari care adunau intreaga Curte. Cand Rohan s-a folosit de pozitia sa de mare prelat ca sa ajunga in apartamentul regelui inainte de ceremonie, a fost intampinat de raceala ministrilor, de privirea taioasa a reginei si de intrebarea directa a lui Ludovic: „Vreau sa stiu totul despre colierul cu diamante pe care l-ai cumparat in numele reginei.“
Regele era destul de ingaduitor ca sa ia in considerare o inlaturare discreta a cardinalului, dar regina, furibunda, ceruse arestarea lui imediata. In timp ce multimea pestrita se inghesuia in asteptarea ceremoniei care intarzia, omul Bisericii a pasit in marea Sala a Oglinzilor.
In urma lui, un vechi dusman, baronul Breteuil, striga: „Arestati-l pe domnul cardinal!“ Uluiala adunarii s-a transformat curand in manie. Chiar daca Rohan reusise sa strecoare unui servitor ordinul de a distruge toata falsa corespondenta, clerul si nobilimea indignata puneau la cale razbunarea impotriva Mariei Antoaneta.
Cardinalul, inrudit cu cele mai nobile familii din Franta, a fost inchis intr-o celula de la Bastilia. Dar si regina s-a vazut curand inchisa in apartamentul ei, prizoniera a ostilitatii opiniei publice. Daca mergea la teatru, toata sala o huiduia.
Ludovic a gresit din nou cedand insistentei reginei jignite si ordonand ca Rohan sa fie judecat in fata parlamentului. A urmat o agitatie imensa care avea sa slabeasca monarhia.
La 31 mai 1786, multimea a inceput sa se adune inca de dimineata in fata Palatului de Justitie ca sa afle verdictul, desi se stia ca deliberarile vor dura mult. In cele din urma, cu 26 de voturi la 22, Rohan a fost achitat si considerat nepatat. La fel Nicole si alchimistul Cagliostro, adusi in fata justitiei de acuzatiile contesei. Retaux de Villette a fost surghiunit, iar contele condamnat in contumacie la galere.
Numai contesa se alegea cu o pedeapsa severa. Avea sa fie biciuita, insemnata cu fierul rosu cu litera V de la Voleuse — hoata — si inchisa pe viata la regim de paine si linte. Dar aducerea la indeplinire a sentintei afecta si mai mult reputatia reginei.
Desi treisprezece barbati incercau sa o tina, contesa s-a zbatut atat de tare, incat hainele i s-au rupt si fierul inrosit i-a insemnat sanul, iar ea a lesinat. Relatarile despre oribilul spectacol i-au adus prizonierei multi simpatizanti si toata lumea buna a Parisului se intrecea sa o viziteze la inchisoare.
Cand, peste cateva saptamani, contesa a reusit sa fuga in Anglia deghizata in baiat, adversarii Mariei Antoaneta si-au inchipuit ca fusese rasplatita pentru ca nu dezvaluise in timpul procesului adevaratul rol al reginei in afacerea colierului.
Dar viitorul a fost crud cu protagonistii scandalului. Cagliostro, surghiunit de Ludovic, a murit in inchisoare in Italia. Rohan a fost indepartat de la Curte si silit sa duca o viata anonima in provincie. In 1791, pretinsa contesa, aparent intr-o criza de nebunie, s-a aruncat pe fereastra unei case rau famate si a murit.
Iar regele Ludovic al XVI-lea si sotia lui, Maria Antoaneta, au fost ghilotinati dupa ce flacarile revolutiei — declansate in parte si de minciunile din jurul afacerii colierului — au izbucnit in Franta, distrugand pentru totdeauna vechea oranduire careia ii apartinusera monarhii.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.