Pestera Ialomicioara, supranumita si „Pestera Regilor", este una dintre cele mai spectaculoase destinatii turistice din Romania. Pestera Ialomicioara este situata in judetul Dambovita, pe versantul drept al Cheilor Ialomitei. Acest loc magic este scobit in calcarele jurasice ale Muntelui Batrana. Incarcatura deosebita a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atat pe daci, cat si pe primii crestini, calugari care se aflau in cautarea singuratatii si a unui loc de rugaciune.
Se spune ca in Pestera Ialomicioara a poposit si Apostolul Andrei, cel trimis sa crestineze aceasta zona. Mihnea Voda, voievodul Tarii Romanesti, a ridicat in prima jumatate a secolului al XVI-lea un schit din lemn, chiar la intrarea in pestera, care a ars complet, fiind construit din barne de brad, imbracate de sus pana jos in sita.
De-a lungul timpului, schitul a fost refacut (in anii 1818, 1940, 1961) si a ars de mai multe ori. A fost refacut ultima data in 1993. Este asezat acolo special parca pentru a primi lumina necesara patrunderii in tainele intunericului. Miracolele ti se infatiseaza unul cate unul in fata ochilor de cum patrunzi in pestera. Fiorii necunoscutului nu-ti dau pace, intri intr-o viata nestiuta, cea subterana, plina de intuneric si mister.
Dar, tocmai asta te fascineaza si nu poti scapa de curiozitatea cunoasterii vietii de sub pamant. La intrarea in Pestera Ialomicioara exista un cimitir al calugarilor, vechi de sute de ani. Se spune despre el ca primeste energie nepamanteana, fiind mereu cald.
Pestera Ialomicioara – casa lui Zalmoxe
Masuratorile radiestezistilor au demonstrat ca locul poarta incarcatura energetica, dar nu se poate spune de ce natura este aceasta energie si ce anume produce vibratiile depistate in interiorul pesterii.
Se stie din timpuri stravechi ca Sanctuarul dacic de pe Varful Omu, impreuna cu alte doua sanctuare din Ceahlau si Retezat, formeaza Triunghiul de aur al Daciei.
Mai multe legende spun ca Zalmoxe, zeul suprm al dacilor, traia in Bucegi, munte numit pe vremea aceea Kogaion. Omul zeificat ulterior cu numele Zalmoxe si-ar fi avut sediul in Pestera Ialomicioara, unde curgea o apa limpede, datatoare de viata si vindecatoare de boli. Numele de Kogaion, insemnand „Capul Magnificului", este dintotdeauna asociat cu Sfinxul ce strajuieste Bucegii.
Cercatari facute in 1927 releva ca simbolul de pe Columna lui Traian, ce se gasea si pe scuturile dacilor, nu este altul decat simbolul celor Sapte Izvoare, locul sfant din partea estica a masivului Bucegi. De aici, Zamolxis bea apa considerata si acum de catre unii specialisti drept apa cea mai pura din lume. Aceasta, deoarece incarcatura de bacterii este aproape zero.