Razboiul de Iarna (cunoscut si ca Razboiul Sovieto-Finlandez sau Razboiul Ruso-Finlandez) a izbucnit in momentul in care Uniunea Sovietica a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Drept consecinta, Uniunea Sovietica a fost exclusa din Liga Natiunilor la 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conducatorul statului sovietic, se asteptase sa cucereasca intreaga tara pana la sfarsitul anului, dar rezistenta finlandeza a zadarnicit toate planurile sovieticilor, desi acestia din urma isi depaseau numeric inamicii in proportie de 3 la 1. Finlanda a rezistat pana in martie 1940, cand tara a fost obligata sa semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul national si cca 20 % din capacitatile sale industriale.
Rezultatele razboiului au fost confuze. Desi pana in cele din urma fortele sovietice au reusit sa strapunga apararea finlandeza, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat razboiul fara a fi puternic afectati. Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul international al tarii a avut de suferit. Chiar mai rau, capacitatea de lupta a Armatei Rosii a fost pusa sub semnul intrebarii, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler pentru Operatiunea Barbarossa (atacarea Uniunii Sovietice). Fortele sovietice nu si-au indeplinit obiectivele initiale (cucerirea Finlandei), reusind numai sa ocupe teritorii in zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvata si, in plus, tara a castigat un urias capital de simpatie internationala.
Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei (Campania aliata din Norvegia) si a stanjenit, de asemenea, accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez. Invaziile germane ale Danemarcei si Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operatiunea Weserubung) au indreptat atentia mondiala catre luptele pentru controlul Norvegiei.
Razboiul de Iarna (talvisota in limba finlandeza) a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietica. Stalin a tras invatamintele necesare din acest esec si si-a dat seama ca trebuia renuntat la controlul politic asupra Armatei Rosii. Dupa incheierea razboiului cu Finlanda, Kremlinul a initiat un proces de reinstalare a ofiterilor de cariera in functiile militare de conducere si a trecut la modernizarea fortelor armate, hotarari inevitabile care ar fi permis sovieticilor sa reziste unui atac german.