Din aceeasi categorie
|
Razboiul de Iarna ruso-finlandez (1939-1940) 1.131 vizite - 0 comentarii adaugat de irina |
||||||||||||||||||
|
Cedarea Bucovinei 2.046 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Al doilea razboi mondial.Originile si inceputul 928 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 4/6 1.653 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 3/6 1.489 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 1/6 1.766 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 6/6 1.755 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 5/6 1.496 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 2/6 1.356 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Wolf Messing - Intrare nestingherita la Stalin 1.412 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Razboiul dintre URSS si Finlanda (1939 - 1940)
| Adaugat de sirena | 31.10.2014 |  Adauga
la favorite |
2.810 vizualizari Nota film: 4 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRazboiul de Iarna (cunoscut si ca Razboiul Sovieto-Finlandez sau Razboiul Ruso-Finlandez) a izbucnit in momentul in care Uniunea Sovietica a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Drept consecinta, Uniunea Sovietica a fost exclusa din Liga Natiunilor la 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conducatorul statului sovietic, se asteptase sa cucereasca intreaga tara pana la sfarsitul anului, dar rezistenta finlandeza a zadarnicit toate planurile sovieticilor, desi acestia din urma isi depaseau numeric inamicii in proportie de 3 la 1. Finlanda a rezistat pana in martie 1940, cand tara a fost obligata sa semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul national si cca 20 % din capacitatile sale industriale.
Rezultatele razboiului au fost confuze. Desi pana in cele din urma fortele sovietice au reusit sa strapunga apararea finlandeza, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat razboiul fara a fi puternic afectati.
Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul international al tarii a avut de suferit. Chiar mai rau, capacitatea de lupta a Armatei Rosii a fost pusa sub semnul intrebarii, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler pentru Operatiunea Barbarossa (atacarea Uniunii Sovietice).
Fortele sovietice nu si-au indeplinit obiectivele initiale (cucerirea Finlandei), reusind numai sa ocupe teritorii in zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvata si, in plus, tara a castigat un urias capital de simpatie internationala.
Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei (Campania aliata din Norvegia) si a stanjenit de asemenea accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez.
Invaziile germane ale Danemarcei si Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operatiunea Weserubung) au indreptat atentia mondiala catre luptele pentru controlul Norvegiei.
Razboiul de Iarna (talvisota in limba finlandeza) a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietica. Stalin a tras invatamintele necesare din acest esec si si-a dat seama ca trebuia renuntat la controlul politic asupra Armatei Rosii.
Dupa incheierea razboiului cu Finlanda Kremlinul a initiat un proces de reinstalare a ofiterilor de cariera in functiile militare de conducere si a trecut la modenizarea fortelor armate, hotarari inevitabile care ar fi permis sovieticilor sa reziste unui atac german.
Razboiul
La inceput, Finlanda avea mobilizati numai 180.000 de oameni, dar acesti soldati s-au dovedit niste adversari redutabili, care au folosit in mod intelept tacticile de guerila, deplasand rapid schiori inarmati imbracati in costume albe de camuflaj.
In timpul acestui razboi a fost folosita un anumit tip de bomba incendiara artizanala inventata in timpul razboiului civil din Spania, care si-a castigat supranumele de cocteil Molotov. Conditiile iernii 1939 – 1940 au fost aspre. Temperaturile de -40° nu erau neobisnuite pentru acele zone, dar finlandezii au fost capabili sa foloseasca conditiile meteorologice in favoarea lor. Deseori, finlandezii au ales cu intelepciune sa nu atace trupele regulate sovietice intr-un mod conventional, ci sa atace bucatariile de campanie, (care erau cruciale pentru supravietuire), sau pe militarii sovietici ingramaditi in jurul focurilor de campanie.
In plus, spre uriasa surpriza a conducerii sovietice, dar in special a celei finlandeze, s-a dovdit ca majoritatea socialistilor finlandezi nu au sprijinit invazia sovietica, luptand in schimb cot la cot alaturi de conationalii lor impotriva a ce au considerat a fi inamicul comun.
Multi comunisti finlandezi se mutasera in Uniunea Sovietica in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea sa participe la "construirea socialismului". Cei mai multi dintre ei sfarsisera ca victime ale marilor epurari staliniste, ceea ce a dus la o deziluzie totala si chiar la dusmanie fatisa impotriva Moscovei printre socialistii din Finlanda. Alt factor a fost stadiul inalt de dezvoltare al societatii si sistemului judiciar finlandez, care au facut ca prapastia dintre diferitele clase sociale sa se micsoreze.
Aceasta vindecare, cel putin in parte, a ranilor si fracturilor sociale lasate de razboiul civil finlandez din 1918 este in zilele noastre numita "spiritul Razboiului de Iarna", desi ar mai trebui mentionat ca multor comunisti finlandezi nu li s-a permis sa lupte in randul trupelor regulate datorita trecutului lor politic.
Alti factori importanti care au influentat razboiul au fost aroganta si incompetenta sovietice.
Atacantii nu se asteptau la o rezistenta serioasa si si-au inceput invazia cu defilari ale fanfarelor militare care anticipau o victorie rapida. Marturii istorice amintesc de soldatii care marsaluiau catre liniile finlandeze tinandu-se de mana, cantand cantece patriotice rusesti.
Datorita epurarilor staliniste, comandantii experimentati ai Armatei Rosii au fost eliminati in proportii uriase, fiind inlocuiti in general cu oameni mai putin competenti, dar mai pe placul superiorilor sau mai "loiali lui Stalin si Partidului", prezenta acestor calitati fiind apreciate de comisarii – ofiteri politici. Tacticile folosite erau in unele cazuri depasite, caracteristice primului razboi mondial. Tacticile aplicate erau strict "dupa litera cartii", aceasta datorita fricii de represalii resimtita de fiecare comandant care ar fi avut initiative novatoare si care ar fi esuat in indeplinirea obiectivelor comandate.
Numerosi militari sovietici au fost pierduti doar datorita refuzului comandantilor lor de a le permite retragerea.
In plus, armata sovietica era slab pregatita pentru Razboiul de Iarna, in special in zone impadurite, si folosea vehicule care nu functionau corespunzator la temperaturi scazute. Aceste vehicule erau tinute in functiune 24 de ore pe zi, astfel incat sa nu le inghete combustibilul, dar in acest fel exista vesnica primejdie de a ramane fara combustibil.
Una dintre cele mai amintite pierderi din istoria militara a fost asa numitul "incident Raatteentie", din timpul bataliei de o luna de la Suomussalmi. Divizia a 44-a sovietica de infanterie (aproximativ 25.000 de soldati) a fost distrusa in totalitate dupa ce a marsaluit pe un drum de padure drept intr-o ambuscada a unei unitati finlandeze de 300 de oameni, "Osasto Kontula".
Aceasta mica unitate a oprit divizia sovietica din inaintare, in timp ce Divizia a 9-a finlandeza (circa 6.000 de militari) a taiat retragerea rusilor.
Pierderile sovieticilor s-au cifrat la aproximativ 23.000 de oameni, in timp ce finlandezii au pierdut cam 800 de luptatori. In plus, finlandezii au capturat 43 de tancuri, 71 de tunuri antieaeriene, 29 de tunuri antitanc, tractoare, 260 de camioane, 1170 de cai, o mare cantitate de arme si munitie de infanterie, instalatii de telecomunicatii si material medical.
Soldati finlandezi in timpul razboiului cu sovieticii.
Ca rezultat combinat al arogantei si incompetentei, sovieticii au pierdut sansa sa castige superioritatea numerica decisiva la inceputul razboiului.
Finlandezii au masat 130.000 de oameni si 500 de tunuri in Istmul Karelia, principalul teatru de razboi, iar sovieticii au atacat cu numai 200.000 de oameni si 900 de tunuri, iar in preajma frontului au fost masate si 1.000 de tancuri, dar ele au fost folosite necorespunzator si unitatile de tancuri au inregistrat pierderi mari in lupta.
Criza de echipament militar al finlandezilor nu a influentat in mod hotarator desfasurarea razboiului. La inceputul luptelor, doar acei soldati care avusesera parte de instructia de baza aveau uniforme si arme. Restul a trebuit sa se descurce de unii singuri, folosindu-si propriile haine pe care atasau insemne militare confectionate in graba in familie. Acest tip de "uniforme" au fost poreclit "modelul Cajander", dupa numele primului-ministru Aimo Cajander.
Finlandezii au depasit handicapul proastei aprovizionari prin folosirea pe scara larga a echipamentului, armelor si munitiilor capturate de la inamici. Din fericire pentru ei, armata nu schimbase calibrul armamentului din dotare dupa cucerirea independentei, in felul acesta putand fi folosita munitia ruseasca fara nici un fel de problema.
Trimiterea unor soldati sovietici slab pregatiti si prost condusi impotriva finlandezilor le-a permis acestora din urma sa captureze mari cantitati de echipament de razboi, arme si munitii.
Ar mai trebui amintite alte doua chestiuni:
Prima ar fi ca, datorita paranoei etnice a lui Stalin, cea mai mare parte a trupelor sovietice care au luptat in „Razboiul de Iarna" a fost formata din soldati originari din zonele sudice ale Uniunii Sovietice.
Stalin considera ca trupele sovietice din zonele de frontiera cu Finlanda nu erau de incredere, deoarece erau inrudite cu inamicii din punct de vedere etnic si aveau o istorie comuna. Acesti soldati din zonele sudice ale URSS-ului erau total neobisnuiti cu iernile arctice si nu aveau deprinderi de lupta si supravietuire in zonele impadurite. Finlandezii nu au trebuit decat sa se imbrace cu hainele lor obisnuite de iarna si sa se miste intr-un mediu familiar, de vreme ce majoritatea erau tarani si locuitori ai padurilor.
Vremea a fost extrem de aspra in timpul razboiului, iarna 1939-1940 fiind una dintre cele mai grele trei ierni inregistrate in acea zona.
A doua ar fi problema inovatiilor in luptele aeriene. Razboiul aerian din timpul conflictului fino-sovietic fost primul conflict in care a fost folosita inovatia finlandeza a formatiei de avioane de lupta "patru degete" (patru avioane, impartute in doua subgrupe, din care una zburand deasupra si alta dedesubt, fiecare avion luptand independent de celelalte, dar sprijinindu-si in acelasi timp colegul de subgrupa), care nu numai ca s-a dovedit superioara tacticii sovietice a formatiei de trei avioane zburand in triunghi, dar a fost asa de eficienta, incat fost adoptata de toate fortele aeriene importante implicate in al doilea razboi mondial.
Aceasta formatie "patru degete" si hotararea pilotilor finlandezi de a ataca intotdeauna, indiferent de sortii de izbanda, a contribuit la esecul bombardierelor sovietice in incercarea lor de a provoca pierderi serioase pozitiilor militarilor, rezervelor, oraselor si instalatiilor industriale si civile finlandeze.
Armistitiul
Pana la sfarsitul iernii a devenit clar ca trupele sovietice erau epuizate. Germanii ii sfatuiau pe finlandezi in acest timp sa negocieze cu sovieticii. Pierderile rusilor erau foarte mari, iar situatia era stanjenitoare pe plan international.
Odata cu venirea primaverii, trupele sovietice riscau sa se impotmoleasca in mlastinile impadurite. Termenii unui proiect de intelegeere au fost prezentati finlandezilor pe 12 februarie. Nu doar germanii, dar si suedezii erau nerabdatori sa vada razboiul incheindu-se, datorita temerilor de prabusire a frontului finlandez. Cum guvernul finlandez ezita sa accepte conditiile grele sovietice, regele Suediei Gustaf al V-lea a facut o declaratie publica, prin care refuza cererea finlandeza pentru ajutor al trupelor regulate suedeze.
Pana la sfarsitul lui februarie, finlandezii isi epuizasera stocurile de munitie. In acelasi timp, Uniunea Sovietica a reusit sa strapunga aliniamentul pana atunci inpenetrabil al liniei Mannerheim. Pe 29 februarie, guvernul finlandez a fost de acord sa inceapa negocierile.
Pana pe 5 martie, Armata Rosie depasise cu 10–15 kilometri linia Mannerheim si intrase in suburbiile orasului Viipuri. Guvernul finlandez a propus un armistitiu in aceiasi zi, dar guvernul sovietic a preferat sa mentina presiunea si a declinat propunerea chiar a doua zi. Luptele au continuat pana in ziua cand a fost semnat tratatul de pace.
Spionajul sovietic si-a informat conducerea despre planurile Aliatilor de a interveni in conflict, dar nu si despre detaliile lipsei de pregatire pentru o astfel de actiune. De accea, sovieticii s-au simtit presati sa caute o incheiere rapida a razboiului inainte ca Aliatii sa intervina si sa declare raboi impotriva URSS-ului.
In timpul celor patru luni de razboi, sovieticii au suferit pierderi uriase. Unul dintre generalii sovietici a remarcat cu amaraciune ca Armata Rosie "a cucerit suficient teritoriu pentru a ne ingropa mortii".
Pierderile estimate variaza mult — de la 48.000 de morti sau disparuti in actiune, asa cum au afirmat autoritatile sovietice imediat dupa incheierea razboiului, pana la 270.000, conform afirmatiilor lui Nikita Hrusciov.
Veteranii finlandezi ai "Razboiului de Iarna" se lauda cu mandrie ca, pentru fiecare finlandez cazut in lupta, sovieticii au pierdut zece soldati. In plus, sovieticii au pierdut foarte mult echipament militar, printre care si 2.000 de tancuri distruse sau capturate.
Pierderile finlandezilor au fost de 22.830 de soldati morti.
Pacea de la Moscova
La semnarea tratatului de pace de la Moscova din 12 martie 1940, Finlanda a fost obligata sa cedeze o parte din Karelia si al doilea oras ca marime al tarii, Viipuri, o buna parte a teritoriului cel mai bine industrializat al tarii, ca si zone pe care inca le mai controla armata finlandeza, in total aproximativ 10% din teritoriul Finlandei antebelice.
Aproximativ 422.000 de karelieni, 12% din populatia Finlandei, si-au pierdut caminele. Armata si civilii din zona au fost evacuti in graba in conformitate cu termenii acordului, si doar cativa civili au ales sa devina cetateni sovietici.
Finlanda a fost nevoita de asemenea sa cedeze o parte a raionului Salla, Peninsula Kalastajansaarento din the Marea Barent si patru insule din Golful Finic. Peninsula Hanko a fost concesionata pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare. Rusii au returnat orasul Petsamo cucerit in timpul razboiului.
Privit in ansamblu, conditiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Rusii capatasera orasul Viborg in plus fata de cererile lor de dinaintea razboiului. Simpatia aratata de Liga Natiunilor,
Aliatii occidentali si Suedia in mod special s-au dovedit un castig de durata pentru finlandezi.
Sursa:Wkipedia
Drept consecinta, Uniunea Sovietica a fost exclusa din Liga Natiunilor la 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conducatorul statului sovietic, se asteptase sa cucereasca intreaga tara pana la sfarsitul anului, dar rezistenta finlandeza a zadarnicit toate planurile sovieticilor, desi acestia din urma isi depaseau numeric inamicii in proportie de 3 la 1. Finlanda a rezistat pana in martie 1940, cand tara a fost obligata sa semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul national si cca 20 % din capacitatile sale industriale.
Rezultatele razboiului au fost confuze. Desi pana in cele din urma fortele sovietice au reusit sa strapunga apararea finlandeza, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat razboiul fara a fi puternic afectati.
Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul international al tarii a avut de suferit. Chiar mai rau, capacitatea de lupta a Armatei Rosii a fost pusa sub semnul intrebarii, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler pentru Operatiunea Barbarossa (atacarea Uniunii Sovietice).
Fortele sovietice nu si-au indeplinit obiectivele initiale (cucerirea Finlandei), reusind numai sa ocupe teritorii in zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvata si, in plus, tara a castigat un urias capital de simpatie internationala.
Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei (Campania aliata din Norvegia) si a stanjenit de asemenea accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez.
Invaziile germane ale Danemarcei si Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operatiunea Weserubung) au indreptat atentia mondiala catre luptele pentru controlul Norvegiei.
Razboiul de Iarna (talvisota in limba finlandeza) a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietica. Stalin a tras invatamintele necesare din acest esec si si-a dat seama ca trebuia renuntat la controlul politic asupra Armatei Rosii.
Dupa incheierea razboiului cu Finlanda Kremlinul a initiat un proces de reinstalare a ofiterilor de cariera in functiile militare de conducere si a trecut la modenizarea fortelor armate, hotarari inevitabile care ar fi permis sovieticilor sa reziste unui atac german.
Razboiul
La inceput, Finlanda avea mobilizati numai 180.000 de oameni, dar acesti soldati s-au dovedit niste adversari redutabili, care au folosit in mod intelept tacticile de guerila, deplasand rapid schiori inarmati imbracati in costume albe de camuflaj.
In timpul acestui razboi a fost folosita un anumit tip de bomba incendiara artizanala inventata in timpul razboiului civil din Spania, care si-a castigat supranumele de cocteil Molotov. Conditiile iernii 1939 – 1940 au fost aspre. Temperaturile de -40° nu erau neobisnuite pentru acele zone, dar finlandezii au fost capabili sa foloseasca conditiile meteorologice in favoarea lor. Deseori, finlandezii au ales cu intelepciune sa nu atace trupele regulate sovietice intr-un mod conventional, ci sa atace bucatariile de campanie, (care erau cruciale pentru supravietuire), sau pe militarii sovietici ingramaditi in jurul focurilor de campanie.
In plus, spre uriasa surpriza a conducerii sovietice, dar in special a celei finlandeze, s-a dovdit ca majoritatea socialistilor finlandezi nu au sprijinit invazia sovietica, luptand in schimb cot la cot alaturi de conationalii lor impotriva a ce au considerat a fi inamicul comun.
Multi comunisti finlandezi se mutasera in Uniunea Sovietica in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea sa participe la "construirea socialismului". Cei mai multi dintre ei sfarsisera ca victime ale marilor epurari staliniste, ceea ce a dus la o deziluzie totala si chiar la dusmanie fatisa impotriva Moscovei printre socialistii din Finlanda. Alt factor a fost stadiul inalt de dezvoltare al societatii si sistemului judiciar finlandez, care au facut ca prapastia dintre diferitele clase sociale sa se micsoreze.
Aceasta vindecare, cel putin in parte, a ranilor si fracturilor sociale lasate de razboiul civil finlandez din 1918 este in zilele noastre numita "spiritul Razboiului de Iarna", desi ar mai trebui mentionat ca multor comunisti finlandezi nu li s-a permis sa lupte in randul trupelor regulate datorita trecutului lor politic.
Alti factori importanti care au influentat razboiul au fost aroganta si incompetenta sovietice.
Atacantii nu se asteptau la o rezistenta serioasa si si-au inceput invazia cu defilari ale fanfarelor militare care anticipau o victorie rapida. Marturii istorice amintesc de soldatii care marsaluiau catre liniile finlandeze tinandu-se de mana, cantand cantece patriotice rusesti.
Datorita epurarilor staliniste, comandantii experimentati ai Armatei Rosii au fost eliminati in proportii uriase, fiind inlocuiti in general cu oameni mai putin competenti, dar mai pe placul superiorilor sau mai "loiali lui Stalin si Partidului", prezenta acestor calitati fiind apreciate de comisarii – ofiteri politici. Tacticile folosite erau in unele cazuri depasite, caracteristice primului razboi mondial. Tacticile aplicate erau strict "dupa litera cartii", aceasta datorita fricii de represalii resimtita de fiecare comandant care ar fi avut initiative novatoare si care ar fi esuat in indeplinirea obiectivelor comandate.
Numerosi militari sovietici au fost pierduti doar datorita refuzului comandantilor lor de a le permite retragerea.
In plus, armata sovietica era slab pregatita pentru Razboiul de Iarna, in special in zone impadurite, si folosea vehicule care nu functionau corespunzator la temperaturi scazute. Aceste vehicule erau tinute in functiune 24 de ore pe zi, astfel incat sa nu le inghete combustibilul, dar in acest fel exista vesnica primejdie de a ramane fara combustibil.
Una dintre cele mai amintite pierderi din istoria militara a fost asa numitul "incident Raatteentie", din timpul bataliei de o luna de la Suomussalmi. Divizia a 44-a sovietica de infanterie (aproximativ 25.000 de soldati) a fost distrusa in totalitate dupa ce a marsaluit pe un drum de padure drept intr-o ambuscada a unei unitati finlandeze de 300 de oameni, "Osasto Kontula".
Aceasta mica unitate a oprit divizia sovietica din inaintare, in timp ce Divizia a 9-a finlandeza (circa 6.000 de militari) a taiat retragerea rusilor.
Pierderile sovieticilor s-au cifrat la aproximativ 23.000 de oameni, in timp ce finlandezii au pierdut cam 800 de luptatori. In plus, finlandezii au capturat 43 de tancuri, 71 de tunuri antieaeriene, 29 de tunuri antitanc, tractoare, 260 de camioane, 1170 de cai, o mare cantitate de arme si munitie de infanterie, instalatii de telecomunicatii si material medical.
Soldati finlandezi in timpul razboiului cu sovieticii.
Ca rezultat combinat al arogantei si incompetentei, sovieticii au pierdut sansa sa castige superioritatea numerica decisiva la inceputul razboiului.
Finlandezii au masat 130.000 de oameni si 500 de tunuri in Istmul Karelia, principalul teatru de razboi, iar sovieticii au atacat cu numai 200.000 de oameni si 900 de tunuri, iar in preajma frontului au fost masate si 1.000 de tancuri, dar ele au fost folosite necorespunzator si unitatile de tancuri au inregistrat pierderi mari in lupta.
Criza de echipament militar al finlandezilor nu a influentat in mod hotarator desfasurarea razboiului. La inceputul luptelor, doar acei soldati care avusesera parte de instructia de baza aveau uniforme si arme. Restul a trebuit sa se descurce de unii singuri, folosindu-si propriile haine pe care atasau insemne militare confectionate in graba in familie. Acest tip de "uniforme" au fost poreclit "modelul Cajander", dupa numele primului-ministru Aimo Cajander.
Finlandezii au depasit handicapul proastei aprovizionari prin folosirea pe scara larga a echipamentului, armelor si munitiilor capturate de la inamici. Din fericire pentru ei, armata nu schimbase calibrul armamentului din dotare dupa cucerirea independentei, in felul acesta putand fi folosita munitia ruseasca fara nici un fel de problema.
Trimiterea unor soldati sovietici slab pregatiti si prost condusi impotriva finlandezilor le-a permis acestora din urma sa captureze mari cantitati de echipament de razboi, arme si munitii.
Ar mai trebui amintite alte doua chestiuni:
Prima ar fi ca, datorita paranoei etnice a lui Stalin, cea mai mare parte a trupelor sovietice care au luptat in „Razboiul de Iarna" a fost formata din soldati originari din zonele sudice ale Uniunii Sovietice.
Stalin considera ca trupele sovietice din zonele de frontiera cu Finlanda nu erau de incredere, deoarece erau inrudite cu inamicii din punct de vedere etnic si aveau o istorie comuna. Acesti soldati din zonele sudice ale URSS-ului erau total neobisnuiti cu iernile arctice si nu aveau deprinderi de lupta si supravietuire in zonele impadurite. Finlandezii nu au trebuit decat sa se imbrace cu hainele lor obisnuite de iarna si sa se miste intr-un mediu familiar, de vreme ce majoritatea erau tarani si locuitori ai padurilor.
Vremea a fost extrem de aspra in timpul razboiului, iarna 1939-1940 fiind una dintre cele mai grele trei ierni inregistrate in acea zona.
A doua ar fi problema inovatiilor in luptele aeriene. Razboiul aerian din timpul conflictului fino-sovietic fost primul conflict in care a fost folosita inovatia finlandeza a formatiei de avioane de lupta "patru degete" (patru avioane, impartute in doua subgrupe, din care una zburand deasupra si alta dedesubt, fiecare avion luptand independent de celelalte, dar sprijinindu-si in acelasi timp colegul de subgrupa), care nu numai ca s-a dovedit superioara tacticii sovietice a formatiei de trei avioane zburand in triunghi, dar a fost asa de eficienta, incat fost adoptata de toate fortele aeriene importante implicate in al doilea razboi mondial.
Aceasta formatie "patru degete" si hotararea pilotilor finlandezi de a ataca intotdeauna, indiferent de sortii de izbanda, a contribuit la esecul bombardierelor sovietice in incercarea lor de a provoca pierderi serioase pozitiilor militarilor, rezervelor, oraselor si instalatiilor industriale si civile finlandeze.
Armistitiul
Pana la sfarsitul iernii a devenit clar ca trupele sovietice erau epuizate. Germanii ii sfatuiau pe finlandezi in acest timp sa negocieze cu sovieticii. Pierderile rusilor erau foarte mari, iar situatia era stanjenitoare pe plan international.
Odata cu venirea primaverii, trupele sovietice riscau sa se impotmoleasca in mlastinile impadurite. Termenii unui proiect de intelegeere au fost prezentati finlandezilor pe 12 februarie. Nu doar germanii, dar si suedezii erau nerabdatori sa vada razboiul incheindu-se, datorita temerilor de prabusire a frontului finlandez. Cum guvernul finlandez ezita sa accepte conditiile grele sovietice, regele Suediei Gustaf al V-lea a facut o declaratie publica, prin care refuza cererea finlandeza pentru ajutor al trupelor regulate suedeze.
Pana la sfarsitul lui februarie, finlandezii isi epuizasera stocurile de munitie. In acelasi timp, Uniunea Sovietica a reusit sa strapunga aliniamentul pana atunci inpenetrabil al liniei Mannerheim. Pe 29 februarie, guvernul finlandez a fost de acord sa inceapa negocierile.
Pana pe 5 martie, Armata Rosie depasise cu 10–15 kilometri linia Mannerheim si intrase in suburbiile orasului Viipuri. Guvernul finlandez a propus un armistitiu in aceiasi zi, dar guvernul sovietic a preferat sa mentina presiunea si a declinat propunerea chiar a doua zi. Luptele au continuat pana in ziua cand a fost semnat tratatul de pace.
Spionajul sovietic si-a informat conducerea despre planurile Aliatilor de a interveni in conflict, dar nu si despre detaliile lipsei de pregatire pentru o astfel de actiune. De accea, sovieticii s-au simtit presati sa caute o incheiere rapida a razboiului inainte ca Aliatii sa intervina si sa declare raboi impotriva URSS-ului.
In timpul celor patru luni de razboi, sovieticii au suferit pierderi uriase. Unul dintre generalii sovietici a remarcat cu amaraciune ca Armata Rosie "a cucerit suficient teritoriu pentru a ne ingropa mortii".
Pierderile estimate variaza mult — de la 48.000 de morti sau disparuti in actiune, asa cum au afirmat autoritatile sovietice imediat dupa incheierea razboiului, pana la 270.000, conform afirmatiilor lui Nikita Hrusciov.
Veteranii finlandezi ai "Razboiului de Iarna" se lauda cu mandrie ca, pentru fiecare finlandez cazut in lupta, sovieticii au pierdut zece soldati. In plus, sovieticii au pierdut foarte mult echipament militar, printre care si 2.000 de tancuri distruse sau capturate.
Pierderile finlandezilor au fost de 22.830 de soldati morti.
Pacea de la Moscova
La semnarea tratatului de pace de la Moscova din 12 martie 1940, Finlanda a fost obligata sa cedeze o parte din Karelia si al doilea oras ca marime al tarii, Viipuri, o buna parte a teritoriului cel mai bine industrializat al tarii, ca si zone pe care inca le mai controla armata finlandeza, in total aproximativ 10% din teritoriul Finlandei antebelice.
Aproximativ 422.000 de karelieni, 12% din populatia Finlandei, si-au pierdut caminele. Armata si civilii din zona au fost evacuti in graba in conformitate cu termenii acordului, si doar cativa civili au ales sa devina cetateni sovietici.
Finlanda a fost nevoita de asemenea sa cedeze o parte a raionului Salla, Peninsula Kalastajansaarento din the Marea Barent si patru insule din Golful Finic. Peninsula Hanko a fost concesionata pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare. Rusii au returnat orasul Petsamo cucerit in timpul razboiului.
Privit in ansamblu, conditiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Rusii capatasera orasul Viborg in plus fata de cererile lor de dinaintea razboiului. Simpatia aratata de Liga Natiunilor,
Aliatii occidentali si Suedia in mod special s-au dovedit un castig de durata pentru finlandezi.
Sursa:Wkipedia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.